Serialul pe care-l propun de cateva saptamani încoace are scopul esential de a aduce în prim plan oamenii valorosi. Nu stiu cat e de util, dar mi se pare ca printre cumparaturi, stres si angoase, merita si o gura de aer proaspat, care nu face altceva decat sa curete constiintele, reimprospatandu-le cu noi personaje.
Suntem pusi uneori in fata unor situatii in care recunoastem, fara a sta vreo clipa pe ganduri, ca suntem infimi in fata unor personalitati covarsitoare. Si nu neaparat din modestie, ori din realism, ci prin simplul fapt ca cele din urma, sunt fapte, sunt modele ori legende.Frazele se aseaza greu printre tastele calculatorului. Nu pot ascunde ca invesmantarea poleita cu adjective a unor modele e un fapt banal, miserupist ori simplist. Cuvintele pot defini, pot impodobi, pot reimprospata, in schimb, lumina e cea care ajunge exponent principal. Cea pentru care, cu povara unei responsabilitati, ma-nclin periodic, incercand sa gasesc, atat pentru mine, cat si pentru cei ce vibreaza asemenea, motive.
Motive de a fi, intr-o paroxista lupta a identitatilor, a eurilor. A fi unic! Iar azi este despre două legende, care nu mai sunt printer noi fizic, dar la care ne rapotam permanent, de la repertoriu la personalitate.
MARIA TĂNASE !
Si cum unicitatea nu se dobandeste, ci se naste, nu putem decat sa o aclamam, redandu-i sclipirea. Un refren binecunoscut exprima ceva ce nu va piere vreodata, si care va merge la brat cu trendul, cu revoltele si contestarile, o intrebatoare constructie :“ DE VREI SA STII CE INSEAMNA ROMAN ? “.
Cantecul si intrebarea au aparut mai tarziu decat raspunsul. Acesta a aparut in urma cu 100 de ani, cand s-a inclinat dorul si sofisticata lume pentru a deschide calea celei ce exprima cu exactitate ce inseamna roman. Un veac a trecut. Si multe alte vor mai trece. Nu ma pot inclina, pot doar exclama: MARIA TANASE !
Mare doamna! Doamna a unui stil, dand, culegand si nascand catre lume cantece ce dainuiesc in arhiva precara a Romaniei si in imensa podoaba ce acopera planeta. Nu cred ca in acest caz este nevoie de prea multe explicatii.
Caci fericiți sunt cei ce se-mpletesc cu arta. La fel, ori poate mai împliniți, sunt cei ce beneficiază de însemnătatea unor mesaje, unor idei, de spiritul unor simboluri. Iar povestea devine demnă de a fi spusă tuturor atunci când meșterii luminilor aleg să descopere lumea împreună cu arta.
Povestea Mariei Tanase se spune inca. Romanii i-au facut piedestal. Poate prea mic pentru monumentala sa personalitate. Si nu doar artistica. Maria Tanase a fost o femeie artist, traind cu aceeasi intensitate si scena si comedia, si rolul si drama.
100 de ani de la nasterea sa e doar o cifra. Nesemnificativa as spune, caci Maria Tanase e fără corespondent, e un exponent demn si onest, o năvalnica si năucitoare pelerina în tărâmuri de nicăieri, o veritabil maestra a scenei.
Maria Tanase are unicitatea pe care orice artist, orice inițiat ce zămislește arta, din glorificate inspirații, o râvnește, căci a fi unic este într-adevăr cea mai împovărătoare misie pe care existența ți-o conferă, tu având responsabilitatea de a fi în permanență altfel, încercând să păstrezi puritatea.
Inegalabila Marie demonstrează, înmărmurind și rapsoziii, că arta poate fi într-atât de limpede, de clară și complexă, încât însăși profunzimea ei uimește, năucește, în modul excepțional.
Mă-nclin unui stil reprezentativ, unui stil definit, educat, cizelat. Stilul ce-i poartă, cu onoare, numele ! Folclorul inseamna Maria Tanase. Doina s-a framantat pe buzele-i de aur, horele si sarbele au jucat-o asa cum ea insasi s-a jucat cu sunetele culese, cu viata.
Si s-a stins demn, cu aceeasi prestanta, eleganta cu care a electrizat publicul. Intregu-i destin a fost un spectacol. Fara masti pentru ea. O masca a sinceritatii cu atat de sonore si melodioase tresariri! Mariei Tanase ii datoram identitatea muzicala a Romaniei. Muza a lui Brancusi, inspiratie pentru Enescu, Maria lu’Tanase a uimit lumea. Unii au o Edith, altii o Marlene, altii o Ella. Noi, pe Maria !
Regina muzicii romanesti, a carei memorie va fi spusa, cantata, comentata cat timp va dainui pe-aceasta lume cuvantul, simtirea, taramul ce intamplator ori poate voit de divinitate se numeste Romania ! As spune Romania lui Tanase ! Ce si peste o suta de ani o va celebra!
MIHAELA RUNCEANU
Ma-nclin unei legende, unei personalitati ce a nascut misterul intr-o perioada difuza, unei imagini ajunse in apogeu, unei stele reale a carui vis s-a curmat din inexplicabile si inutile motive. Unui dascal daruit formarii vocii, unei voci a carei tehnica ar face invidiosi pe multi artisti cu renume mondial. Ma-nclin Mihaelei Runceanu !
Pentru ca a ramas un simbol, in glorie, aceeasi glorie care a dus-o catre infinit. Pentru ca nu a apucat sa arate ce avea sa arate. Si ar fi cu siguranta motive ce-ar umple cronici intregi. Ma opresc doar la rolul sau de formator pentru generatii, pentru visul incoltit in inima si-n glasul celor ce ulterior, au umplut scenele ce candva se aplecau in fata Mihaelei cu munti de flori, cu ropote de aplauze.
A avut o eleganta si un rafinament indescriptibil, cu atat mai mult cu cat povestea sa a ramas si acum nespusa de cantecele sale. Decenta afisata, eliminarea aderentei la suse a plasat-o in randul starurilor focusate doar pe cariera, profesia de dascal, compozitie.
Zau, Mihaela Runceanu chiar era o diva! Dar pe langa aceasta parte materiala, fizica, a fost o diva a muzicii, tributara unui crez, unei vocatii careia s-a daruit pana la ultima strigare, facand oarecum, ca cel de pe urma vis al sau sa ramana in piesele nemuritoare ce servesc drept material de studiu intens pentru cei ce mai au un dram de sensibilitate, o firimitura de cultura, fie ea si muzicala. Mihaela era un artist polivalent !
Pentru stilul vocal lipsit de distorsiuni, pentru limpezimea si claritatea unui glas ce deborda cu fiecare nota, reusind sa umple atat de bine emotiile incat nu era nevoie sa tipe, sa intensifice. Orice ar fi fost, si-ar mai fi, de-ar fi sa fii, Mihaela Runceanu a fost si este irepetabila!
In conditiile in care, a se puncta, nu s-a devoalat, nu a stralucit pe deplin! Pentru toata stralucirea de glorie si pentru straluciea eternitatii ce-i va pastra lumina si memoria vie, ma-nclin unei voci ! Aspru disparute, dar atat de incantatoare , incat niciodata, nimeni nu va mai egala, la capitolul legenda, ceea ce a construit. Si scena i se-nclina, si publicul, si memoria…caci indiferent de umbre, de amintiri si remuscari, Mihaela Runceanu este modelul contrar unei fraze : “Lumina mea, ingroapa-te cu mine ! “. Odihneste-te prin cantec, Mihaela, lumineaza-te prin acelasi cantec !
