Nu ne pasă! Trecem cu bocancii prin viață și prin sentimente, prin natură și prin orice urmă de empatie și aruncăm ca pe-o cârpă stricată rațiunea, emoția și buna măsură. Eu știu că prin publicațiile de lifestyle se cuvine să ne purtăm cu mănuși de catifea, cosmetizând un adevăr trist, dar nu voi ezita vreodată să zugrăvesc prin cuvânt portretul a ceea ce trăim pe meleagurile autohtone.
Noi nu mai avem de prea multă vreme coloană vertebrală. Nu mai suntem eroi ai orizonturilor aprinse, n-avem opinii și ne ne lăsăm manipulați de trenduri, de îndoielnice figuri care par cool, care profită de talentul lor remarcabil pentru a mânji percepții. Nu ne mai pasă de ceea ce ne înconjoară. Păduri, parcuri, curățenie și o inundare a ochilor de verde? N-ai să vezi asta pe lista noastră de priorități. E mult mai relaxant printre betoanele de la mall. Arată mult mai bine un peisaj cu un crâng sau codrii răriți, cu o mulțime de gunoaie de la grătarele eco, făcute de angajații zeloși ai multinaționalelor, decât o natură eminesciană demnă de-o țară care are pe toate și care-ar putea profita din plin de toate aceste atuuri! Nu-mi stă în fire pesimismul, dar șanse de izbăvire mai greu.
Poate că-s trendurile foarte prietenoase cu emanciparea noastră, dar realitatea arată diferit. Aceasta ne arată un trending doldora de manele, ne arată o majoritate care n-are opinie, căruia nu-i pasă de cine și ce poate dărâma, care nu vede de ură și care acum, după o nemiloasă pandemie, s-a afundat și mai tare în necunoaștere, în lipsa acută de asumare și-ntr-o cruntă și periculoasă senzație a puterii absolute din online, care are consecințe grave și-n viața de zi cu zi.
Nu ne mai pasă de ce ascultăm, nu ne pasă de idolii puștilor, nu ne pasă nici măcar de ce și cum apare la tv ori de vreun sentiment de identitate naționale. Totul e o globalizare care n-are cap și n-are coadă și nici mamă și tată! Ne trage careva de mânecă să ne spună asta? Se răscolește vreo generație care striga sus și tare că rezistă? Păi nu rezistăm noi, coane Fănică, la prostie, la combaterea ipocriziei, la o trâmbițată toleranță prin mișto ieftin, printr-un grotesc nemaivăzut?
Nu ne mai pasă, ce să vezi, nici măcar de viitor! Ăsta e undeva așa, într-un neant pe care-l dai cu greu jos din copacul necunoașterii! Da, trăim într-un teatru comic, cel mai adesea de estradă, de mahala, cu românul pestriț în prim plan, jucând, centrând și apărând singur, fără să-i pese cuiva de înjosirea lui continuă. Ardem în spitale, murim pe capete, n-avem siguranța zilei de mâine, suntem îngrădiți prin prostie, ne manipulează la orice pas, ne fură, ne distrug mediul!!! Și noi? Păi noi învățăm cum să facem selfie-uri în Maldive, cum să ne punem contra-curentelor, cum să fim interesanți prin lipsa de cunoștințe!
Nu-s lupul moralist și spun doar ce văd. Trăim într-o lume pe repede înainte care mănâncă din sentimente. Suntem secați de ochii aprinși ai cunoașterii, ai curiozității. N-avem modele, n-avem nici măcar gândul de a le avea, iar asta e cu atât mai periculos. Lumea asta se poate duce de tot de râpă. Dacă mai e ceva care s-o salveze? Păi n-ar strica unitate, dar de asta sigur, absolut sigur n-avem.
Noi eram duși la un grătar, la iarbă verde, cu micul în gură, ascultând balcanice, când s-a împărțit asta între popoare. N-ar strica mai multă cultură. N-are strica cunoaștere și un strop de curiozitate. N-ar fi rău, dincolo de orice, să vrem, să facem, să punem în mișcare lucruri pe care le vom regreta mai apoi, când ne vom trezi! N-ar strica să trăim într-o societate corectă, demnă, fără falsitate și cu onestitate atunci când vine vorba de simboluri, de natură, de bunul mers al lucrurilor! Nu autostrada ne va aduce izbăvire, cultura în schimb, da! Dar oare ne pasă?
Citește în continuare AU RĂPIT LUMINA!
