Home Editorials A mai trecut o vară fără tine

A mai trecut o vară fără tine

12 min read

Dimineața este anunțată de sunetul brusc și strident al alarmei. Soarele abia se strecoară printre draperiile trase, transformând dormitorul într-un joc de lumini și umbre. Oftând, el apasă butonul magic și în cameră se așterne brusc o liniște apăsătoare. Aruncă o privire caldă spre ea, care abia deschide ochii către noua zi. O ia în brațe, o sărută pe frunte, apoi se ridică și părăsește dormitorul, urmărit de privirea ei tristă. A mai început o zi… mecanică și goală ca toate celelalte.

o vară fără tine
FOTO: shutterstock

M-am întrebat mereu ce îi leagă pe doi oameni să poată sta împreună, atunci când nu (mai) este nimic între ei. Obișnuința? Inerția? Dorința de stabilitate? Durerea? Copiii? Sau poate frica de singurătate? Tot atâtea motive de a pleca. Și totuși, ei aleg conviețuirea în ciuda tuturor acestor lucruri. Teama de schimbare este mai mare.

Frica poate fi uneori paralizantă. Ce se întâmplă dacă renunț la această relație nocivă pentru mine? Cum îmi va arăta viitorul? Frica apare însă dintr-un singur motiv: necunoscutul. El este sursa tuturor temerilor noastre. Dacă am cunoaște viitorul, oricât de bine sau sumbru ar arăta el, atunci nu ar mai exista frică. În cel mai rău caz, s-ar transforma în alte emoții: tristețe, melancolie, gelozie. Sau în variantele pozitive: optimism, încredere în sine, bucurie, fericire.

Există și cazuri în care normele și presiunile sociale sunt cele care preiau controlul. Ne subjugă și ne determină să fim altfel decât suntem. Ne iau glasul, ne iau viețile care ajung să nu mai fie ale noastre. Se sacrifică viața, libertatea, iubirea, pentru că “așa se face” sau “ce vor zice alții”. Expresiile acestea au distrus nenumărate suflete și au sfărmat nenumărate inimi. Se preferă stabilitatea pentru că e singura situație cunoscută și acceptată. Se preferă durerea pentru că ajungem să ne identificăm cu ea.

Și da, durerea ajunge parte din identitatea noastră. Este acolo, prezentă în singurătate. Sau uneori în singurătatea în doi. Ea taie aripi, construiește ziduri și ne vinde iluzia că „așa suntem noi”. Ne vinde iluzia unei vieți pe care nu o dorim, dar pe care, de bine de rău, trebuie să o trăim așa cum este. Iar dacă nu crezi că e așa, răspunde-ți la întrebarea: cum ar arăta viața mea fără nici cea mai mică durere? Te-ai mai recunoaște?

Noi nu suntem durere, nu suntem nimic din toate acestea. Noi suntem ființe suverane și avem dreptul și responsabilitatea alegerii. Oricât de dificilă ar fi aceasta, alegerea poate fi eliberatoare atunci când este a noastră, nu a altora. Și atunci când ducem o decizie până la capăt.

Puțin mai târziu, ea își pregătește alene o cană de cafea și se așează la masă. Își verifică telefonul din obișnuință, cu gândurile în altă parte. O postare îi atrage atenția, este bărbatul care a iubit-o ani în șir. Pare fericit în poze, dar îl cunoaște mult prea bine ca să vadă dincolo de aparențe. Oare cum ar fi fost dacă nu l-ar fi îndepărtat? Dacă l-ar fi ales pe el în loc de… Oare l-ar fi putut iubi? Sună telefonul. Este bărbatul cu care își împarte viața de acum. Care a preferat să o aibă așa, fără dragoste din partea ei.

Undeva, în celălalt colț de lume, bărbatul din poze se odihnește pe o stâncă înaltă, îmbătat de peisajul din jurul său. La picioarele lui se desfășoară lumea întreagă, atât de frumoasă că îți taie răsuflarea. A ales să plece, să fie departe. Dar știe că nu va fi niciodată departe. Oriunde a mers, și-a imaginat cum ar fi fost să fie acolo cu ea. Și ghimpele ăsta nu i-a dat pace niciodată. A învățat doar să trăiască cu el. Cu rana de a nu fi cu ea. Deschide telefonul, face o fotografie și o postează.

Oriunde te uiți în jur se văd răni adânci, sunt atât de multe răni… A abandonului. A devalorizării de sine. Bagaje cărate ani și zeci de ani. Cele mai multe sunt preluate din copilărie, de la un părinte care nu a știut că un cuvânt sau o palmă au forța de a transcende timpul. Dar ele se regăsesc toate acolo, în viitorul adult, care le va duce cu sine multă vreme de acum încolo.

Este de ajuns să nu te simți iubit când ai fost copil și vei căuta mereu stabilitatea. Dar vei avea propria definiție a ei, o definiție deformată. Bărbatul acela care te consideră proprietate personală și drept urmare poate să facă ce vrea cu tine, sau pe care nu îl iubești dar e “al tău”. Și vei sta cu el, pentru că e mai important să te simți într-o relație stabilă. Mai postezi fotografii filtrate pe Facebook, unde nu se văd lacrimile secate și inima frântă, pentru un plus de dopamină. Sau râzi alături de prieteni la un pahar de vin, care nu știu însă că tu nu mai poți dormi nopțile.

Și zilele trec, lunile și verile trec. Ajungi să te simți relativ confortabil în situația inconfortabilă în care ești. Îți găsești alte preocupări: munca, copiii, casa. Totul pentru a-ți îndrepta gândurile în alte direcții, totul pentru a nu realiza cât de singură ești. Ignori avansurile, pentru că în timp ai ajuns la concluzia că toți bărbații sunt la fel. Ai obținut o viață stabilă, dar groaznic de nefericită. Fericirea ta se măsoară în miligrame o dată la mult timp. Sau ajungi să o trăiești prin realizările altora, în loc să trăiești prin tine.

Dimineața, ea deschide telefonul și vede ultima lui fotografie. Pe ecran licăresc cuvintele: „a mai trecut o vară fără tine”. Știe pentru cine e mesajul. Înghițind un suspin, pune telefonul deoparte și se ghemuiește lângă bărbatul pe care știe că nu îl va iubi niciodată.

Citește în continuare Irina Rimes: „Tot ce-am înțeles până acum este că dragostea se manifestă diferit la vârste diferite. Și fiecare formă a ei e demnă de prețuit.”

Load More Related Articles
Load More By Dan Trutia
  • NOI

    Deseori ne-ascundem de noi, fără ca măcar să ne pese de faptul că ne facem rău. Ne punem l…
  • be a lady

    Be a lady they said.

    Noul videoclip realizat de Girls. Girls. Girls. Magazine o prezintă pe actrița Cynthia Nix…
  • wild inga

    Wild Inga. Genți și accesorii românești cu eleganță atemporală

    V-ați întrebat vreodată ce loc ocupă geanta în viața voastră? E doar un accesoriu cu care …
Load More In Editorials

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

Ce te costă să nu fii vulnerabilă?

În drumul tău spre ușă, treci pe lângă oglinda din hol și te oprești admirându-ți ținuta b…