Imagine, vulnerabilitate, autenticitate și o colaborare între suflete ce a creat un Poem în care s-au regăsit oameni sensibili și s-au intersectat destine. Fiecare apariție a Irinei Rimes, caracterizată de reprezentarea valorilor și a unui stil personal care îi accentuează unicitatea, dar și fiecare piesă pe care o cântă sau o scrie reprezintă un prilej de adâncire a atașamentului pe care un public deja fidel și numeros l-a dezvoltat față de artistă.
Felul în care te vezi în oglindă se poate schimba în funcție de stare. În ce dispoziție ești tu – cea mai autentică versiunea a ta?
Mhm, nu m-am gândit niciodată la asta. Probabil mă simt cel mai bine atunci când mă simt bine?! Atunci când am bună dispoziție, după o masă gustoasă și sănătoasă, după sport, după ce am terminat de făcut ceva important. În general, e atunci când mă simt bine fizic. Atunci mă îmbrac frumos și părul mi se aranjează și machiajul stă altfel pe față.
Cât de importante sunt propria imagine și modul în care se promovează artiștii pentru a reuși în industria muzicală?
Imaginea înseamnă totul. La propriu și la figurat. Imaginea include felul în care arăți, muzica pe care o scrii, mesajul pe care vrei să îl transmiți și valorile pe care le promovezi. În dependență de acestea, alegi să fii un artist de duzină, un artist mediocru sau unul care rezistă în timp și se poate lăuda cu un public fidel și larg.
Care crezi că este zona ta de confort și cât de des ai curajul să o depășești?
Zona mea de confort este să stau încuiată în casă sau în studio și să fac ce vreau. Ies din zona mea de confort în fiecare zi. Dar cele mai curajoase ieșiri sunt atunci când am sesiune cu cineva de-afară sau când merg eu peste hotare pentru sesiuni de scris muzică.
La ce ne putem aștepta de la acest sezon Vocea României? Care este modelul antrenorului/profesorului din viața ta care a inspirat antrenorul Irina?
Cred că am furat de la toți câte ceva. Nu știu dacă am avut un model anume, nu am urmărit foarte mult edițiile din afară, am încercat mai mult să urmăresc comportamentul și prestațiile antrenorilor de aici și de la fiecare am avut de învățat câte ceva. De exemplu, îmi place strategia lui Tudor Chirilă, pe de altă parte, mă inspiră calmul și seninătatea lui Smiley, Horia Brenciu mă învață cât de important este să ai divertisment în discurs.
Ai o identitate vizuală complexă, cu o diversitate de culori și stiluri, dar totuși păstrând amprenta personală. Tu porți hainele, nu hainele pe tine. Cum reușești ca hainele să nu te facă să te pierzi, ci să îți accentueze personalitatea?
Este simplu, îmbrac ce-mi place și ce mă face să mă simt bine. Niciodată n-am încercat să fiu ceva ce nu sunt prin hainele pe care le port. Iar dacă a venit echipa mea cu o idee mai năstrușnică, mi-a plăcut să joc personajul. Cred că ăsta este secretul.
Poate ce apreciază cel mai mult oamenii la voi este vulnerabilitatea. Care este limita când vine vorba de ceea ce dezvălui?
Uneori simt că mă deschid prea mult, alteori simt să povestesc lucruri. În general, nu-mi place să mă plâng și nici nu-mi place când alți oameni se plâng. Cel mai frumos este să vorbești despre dragoste, indiferent de experiența pe care ai trăit-o, în așa fel încât omului de lângă tine să îi placă ce aude. Dacă povestești ceva ce nu place nimănui, mai bine ții pentru tine. Și aici nu mă refer la adevăruri.
Se consumă resursele inimii mai repede în zilele noastre? Cum faci să nu se termine timpul, entuziasmul, iubirea?
Nu știu, la mine încă nu s-a terminat. Tot ce-am înțeles până acum este că dragostea se manifestă diferit la vârste diferite. Și fiecare formă a ei e demnă de prețuit.
Ce au în comun iubirea și scrisul?
Pentru mine, totul. Eu scriu ce trăiesc. Și cred că asta fac mai toți artiștii.
Când a apărut „Poem”, toată lumea vă vedea împreună. Dar colaborarea aceasta atât de frumoasă pare să vină în cazul vostru dintr-o prietenie la fel de frumoasă. Care este cea mai frumoasă amintire alături de Denis?
Cred că pe la începuturi, când abia ne găsisem, când ne făceam vacanțele împreună. Odată am jucat un joc cu niște bomboane surpriză. Una la trei era cu gust oribil. Denis le nimerea pe cele mai bune, eu și Dara, în schimb, le nimeream pe cele cu gust de mâncare de câine sau de ou stricat. A fost una dintre cele mai amuzante seri din viața mea.
Citește în continuare interviul cu Irina Rimes dintr-o ediție anterioară Fashion Premium Magazine.
