Lucrez în domeniul modei de peste două decenii. Nu mi-a plăcut niciodată să urmez valul, ci să fiu unda care devine valul. Inspirată de stilul arhitectural deconstructivist și în special de lucrările arhitectului american Frank Gehry, la începuturile mele în design am dezvoltat o metodă de reconstruire a tiparelor clasice ale hainelor, unică la acel moment. Atât de unică încât una dintre profesoarele din comisia de licență m-a întrebat: „Auzi fetițo, tu crezi c-o să vinzi undeva hainele astea?” Atât de unică, încât aveam foarte puține cliente pentru că termenul de upcycling nu se inventase încă în modă, ci a devenit o tendință abia de câțiva ani. A trebuit să caut alte metode ca să am mai multe cliente mulțumite și cel mai mult mi-a plăcut să găsesc feluri prin care o bucată de material capătă mai multe forme, mai multe utilizări.
Teoria spune că sustenabilitatea este acea calitate sau acel gest care asigură un rezultat bun într-un domeniu fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare. Suntem strămoșii celor care vor trăi după noi și avem responsabilitatea unor gesturi asumate. Practic, sustenabilitatea se referă la ceea ce face sau nu omul pentru mediul înconjurător și pentru viitor. De cele mai multe ori, când vorbim de sustenabilitate, ne gândim cel mai mult la resursele mediului. Dar mâna omului este cea care influențează aceste resurse.
Este un subiect la modă, un must have care se aplică în toate domeniile, îl auzim în asocieri și activități aparent neașteptate. Gândire sustenabilă, economie sustenabilă, dezvoltare sustenabilă (pare un paradox, dezvoltarea presupune creștere, pe când sustenabilitatea conservare), moda sustenabilă, în condițiile în care moda propune schimbare continuă… Tocmai de aceea, pentru mine, înainte de mediu și politică, mai importantă mi se pare sustenabilitatea socială, care presupune îmbunătățirea calității societății prin concepte precum coeziunea, reciprocitatea, onestitatea, punând accent maxim pe importanța relațiilor interumane; ceea ce, evident, duce la o nouă abordare, aceea de sustenabilitate spirituală, la înțelegerea interdependenței dintre toți acești factori care au ca rezultat starea de bine, împlinirea și fericirea. Pentru mine sustenabilitatea spirituală este pilonul de bază fără de care celelalte sunt doar motive de propagandă.
Noțiunea timeless n-are nevoie de prea multă introducere. Este ceva ce se află în afara timpului, o suspendare a dimensiunii temporale. Este precum o melodie pe care o ascultăm la supermarket, în benzinărie ori la stomatolog. Ca țânțarii, vara. Se spune că timeless înseamnă că „rezistă testului timpului”, dar a apărut în modă și se referă în general la acele tipuri de siluete, modele ale designerilor celebri care au devenit atât de populare, încât sunt omniprezente, au calitatea de a fi ubicue. În plus, croiala se potrivește mai multor siluete, sunt confortabile și, de cele mai multe ori, sunt o investiție bună și pentru că felul în care sunt confecționate a presupus metode și materiale care rezistă și ele testului timpului. Câteva astfel de piese sunt bineînțeles blugii, trenciul, fusta conică, sacoul, cardiganul, paltonul camel, cizmele de călărie sau balerinii.
Dar calitatea de a fi atemporal în modă poate fi înșelătoare. Fiind prin definiție un domeniu al tranziției constante, moda este foarte mult despre schimbare și devine paradoxal să vorbim despre a fi timeless. Și tocmai aceasta e partea interesantă la piesele sau stilurile timeless: sunt prezente în afara tendințelor care se schimbă în fiecare an. Mulți designeri afirmă chiar că piesele atemporale nu au nimic de-a face cu moda, ci pur și simplu au o voce clară și puternică, ce rezistă decenii întregi. „Trăiește singură”, spunea Levintza.
Dar care e secretul, e vreo rețetă pentru ca o piesă să devină timeless? Se referă la simplitate sau, poate dimpotrivă, la o complexitate ascunsă ori e pur și simplu noroc?
Danilo Venturi de la Polimoda Florence spune că nu e niciun secret. Că e „un mix între o imagine bună, clară, o predicție a tendințelor pe termen lung și un pic de noroc”. Mai spune că modelele trebuie să aibă legătură cu o anumită generație, o subcultură sau un arhetip dominant în societate. De exemplu, Converse au fost concepuți pentru jucătorii de baschet și nu au devenit populari până ce nu au fost adoptați de mișcarea punk. Sau Ray-Ban Aviators, care au fost concepuți în scop medical, pentru a feri ochii de razele soarelui, dar au devenit ochelarii de soare ai celor care doreau să arate ca un rock star, când de fapt rock starurile îi foloseau pentru a-și feri ochii de flashurile camerelor foto. Cel mai frumos spune în cartea sa, „Luxury Hackers”: trebuie să fie un fel de umbră a viitorului, sentimentul că un anume produs a fost dintotdeauna prezent și e imposibil de conceput că va dispărea.
În efortul de a decoda magicul din timeless trebuie să mai aducem în discuție câteva aspecte. Simplitatea este unul dintre ele. Atunci când ținuta are un număr limitat de detalii. Sau faptul că aduce elemente rare, un standard de lux, este lucrat manual, cu materiale prețioase. Astfel ajungem să vorbim despre valoare, pentru că o astfel de piesă conține valoare financiară. Dacă la ea a existat o muncă etică, a fost plătită corect, a fost brodată sau s-au făcut aplicații perfect meșteșugite, putem vorbi de o piesă „moștenire”, care poate fi transmisă din generație în generație.
Un alt exemplu este colecția mea „UniCut”, din 2005, în care un singur model de rochie în linie A a fost multiplicat de 14 ori, iar modelele au arătat 14 moduri diferite de a purta aceeași rochie. Folosirea prinderilor cu capse a fost exploatată creând volume neașteptate, linii surprinzătoare și destul de originale. Am continuat să gândesc haine versatile, modulare, și asta m-a ajutat ca unele modele să fie reluate în toate colecțiile pentru că deveneau atemporale, nu urmăreau doar tendințele. Între timp, baza de cliente s-a mărit, brandul a crescut, astfel că am reușit să vând și internațional. Mă bucur să aud că în Franța, Marine Serre a câștigat premiul Fundației LV pentru fix ce făceam acum 25 de ani, dar mă și întristează că nu am găsit și eu critici de modă sau suficienți realizatori tv vizionari.
Un alt aspect important pentru ca o piesă să devină timeless este ca aceasta să trezească o emoție, să vorbească personalității. O jachetă Mugler sau un sacou YSL pun în evidență silueta și dau un sentiment de putere. La fel și un sacou Chanel, care a apărut pentru că a dorit să exprime eliberarea femeii de sub constrângerea corsetului, sau rochia petrecută a lui Diane von Frustenberg, care a fost descrisă ca simbol al eliberării sexuale a femeilor. Sunt piese pe care orice femeie le dorește, pentru că vrea să exprime aceste sentimente de libertate și putere. Deci putem spune că, pentru ca o piesă să devină timeless, trebuie să existe și dorința. Pentru că niciun buget de marketing sau advertising nu poate influența tendințele, dacă nu sunt dorite de către clienți.
Oare mai există emoție în moda de azi? În acest fast fashion mai avem timp să creăm emoții, când purtăm și uităm să mai simțim ceva relevant în ceea ce purtăm? Mai ținem minte momentele de când le-am purtat?
Din perspectiva sustenabilității, designerii ar trebui să ia în considerare în procesul creației identificarea și propunerea de piese timeless. Este complicat, mai ales că a fi timeless sau fashionable este o calitate pe care o decid clienții până la urmă și a gândi în acești termeni poate inhiba creativitatea (Richard Sorger), lucru cu care eu nu sunt de acord. Sunt mai degrabă adepta teoriei conform căreia „constrângerile creează libertăți”.
Dacă vrei să ai o garderobă timeless, ce piese alegi?
LADY LIKE
Tendința a apărut în 1947, când designerul Christian Dior a adus în prim-plan o nouă siluetă, cu talia marcată și fustă plină. Grace Kelly și Jackie Kennedy au adoptat lookul, făcându-l emblematic pentru „bine îmbrăcat”. De ce este la modă: pune în evidență curbele corpului și pare rafinat fără să iasă în evidență, fără să fie „prea mult”. Cum poate fi purtat în prezent: detalii precum fundă la pantofi sau accesorii vintage, combinate cu blugi. Pentru a nu părea prea vintage, linia poate fi păstrată, dar compusă din două piese, iar pentru seară materiale din texturi bogate, cu aplicații, și o fustă simplă (în funcție de tendințe).
ANIMAL PRINT
Când europenii au început colonizarea Asiei și Africii, s-au întors cu piei de animale, leoparzi, tigri și zebre. Scumpe, dar exotice, așa că au început să fie reproduse în materiale textile, devenind astfel un simbol de bunăstare, pentru cei bogați, evident, atât în îmbrăcăminte, cât și în decor. Două secole mai târziu, tonul a fost dat de sex-simboluri, precum Marilyn Monroe sau Lauren Bacall, care au exploatat magnetismul seducător și jucăuș al animal-printului. De ce revine: sunt ceea ce se numește în modă „neuter”. Sunt bejuri, marouri, alb/negru. Sunt atemporale și se pot combina cu aproape orice. În plus, atrag atenția și fac orice outfit remarcat. Cum poate fi purtat: dacă pare prea mult, că te înghite animalul dacă optezi pentru un total look, accesoriile sunt o variantă bună. De-a lungul sezoanelor apar imprimeuri modificate sau culori care nu respectă realitatea. Pentru a-l scoate din zona retro, bijuteriile contemporane, în culori tari sunt o opțiune.
LOOK MASCULIN
A luat amploare grație lui Coco Chanel, care a popularizat pantalonii pentru femei în anii ’20. Tot ea a introdus și îmbrăcămintea sport, dar din piese separate, concepând jachetele și cardiganurile astfel încât să fie comode, dar stilate. Evident, filmele au influențat mult, iar Katharine Hepburn a deschis drumul către lookul tomboy, lejer și confortabil, spre deosebire de hainele feminine. Patti Smith i-a dat un twist rock’n roll, iar anii ’80 au fost gloria umerilor exagerați și costumelor cu dungi pentru power women. Cum se poate purta: se pot observa extremele, când sunt croite pe corp, deloc oversized și combinate cu accesorii feminine, statement sau varianta masculin-austeră de la care nu lipsește machiajul foarte feminin.
MINIMALISM
Revoluționarii au fost Pierre Cardin și Andre Courreges, care au simplificat mult silueta anterioară. A apărut chiar denumirea „mod fashion” care însemna haine aproape de corp, culori puternice și imprimeuri îndrăznețe, iar Twiggy a adoptat chiar și în viața privată genul. Au urmat anii ’70, când Halston propunea rochie și jachetă din jerse monocrom, dar în anii ’90, Miuccia Prada a avut cel mai semnificativ cuvânt de spus cu liniile simple și lipsite de ornamente inutile, care sunt populare și azi. Audrey Hepburn în pantaloni Capri și ochelari imenși e încă o imagine des întâlnită (încredere, stil și lejeritate). Liniile sunt epurate și primează funcționalitatea. Acum tendințele propun piese de impact, cum ar fi eșarfe cu imprimeu geometric, gulere sau manșete structurale, combinate cu piese simple. Croielile sunt minimale, dar au detalii îndrăznețe, tăieturi asimetrice, decolteu și tivuri îndrăznețe. Un atribut este combinația de alb-negru, ceea ce reduce nevoia de accesorii, deoarece creează deja un impact vizual.
FLORI. Nu vor dispărea niciodată și sunt poate cele mai durabile. Sunt inspirate evident din natură, deci sunt peste tot, iar printre primele flori pictate pe haine sunt probabil cele de pe chimonourile japoneze (primele cunoscute datează de prin anul 794), urmate de cele pe catifea genoveză, de pe la 1400. De ce revin continuu? Pentru că sunt pur și simplu frumoase! Au existat nenumărate interpretări, de la pastel, acuarelă până la flower power, în culori îndrăznețe (Jean Shrimpton). Chiar și printurile pot fi diferite în tendințele actuale, cu condiția să existe o culoare închisă care „le leagă”, navy sau negru, de la imprimeu în sine până la combinațiile personale.
MILITARY
Are ca inspirație uniforma militară, preluată din rațiuni economice în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, iar femeile din perioada aceea care purtau mantalele militare aveau un look original. S-a popularizat în perioada războiului din Vietnam și, ulterior, tinerii militanți împotriva războiului au devenit trendsetteri, deoarece purtau jachete army, pantaloni cargo și imprimeu camuflaj în semn de protest. Continuă să revină pentru că în primul rând e funcțională. Ca lookul masculin, are un aspect androgin, iar culoarea oliv s-a demonstrat a fi extrem de versatilă și ofertantă. Se obține prin adăugarea câtorva elemente sau accesorii pentru un aspect casual, dar esențial de reținut este că nu e uniformă, ci o ținută.
THE LITTLE BLACK DRESS AND FRIENDS
Încă o piesă care te scoate din cea mai cruntă depresie când trebuie să te duci la un eveniment formal și evident, ca de obicei, dressingul tău a înghițit toate hainele cool și nu ți le mai dă înapoi. Rochia neagră sau o ținută all black este soluția perfectă și pentru o fashionistă și pentru o introvertă, care vrea să treacă neobservată în mulțime. Sau nu! Pentru că o astfel de ținută poate spune multe despre tine, purtătoarea, în funcție de accesoriile pe care le alegi, în funcție de machiaj, de pantofi, de atitudine. The Little Black Dress este o piesă timeless – și nu trebuie să fie neapărat little, sunt acceptate toate lungimile, cu condiția să pună în valoare silueta.
Editorial realizat de Silvia Șerban pentru Fashion Premium Magazine nr. 11, vară 2021.
Citește în continuare Ovidiu Buta – Un monolog fară reguli despre noi, modă și pandemie.
