Acum vă voi vorbi, din nou, puțin, despre legătura dintre karmă și astrologie, dar și dintre karmă și vindecare, întrucât cu astrologia și vindecarea mă ocup eu înainte de toate. Am pomenit despre cerul astral. Ei bine, orice naștere, în trup, a unui spirit se face sub înrâurirea unei configurații astrale, care, iată misterul, permite desfășurarea unui segment karmic, consumarea unei părți a karmei tale. Astrele, prin așezarea lor, prin aspectele pe care le creează între ele, nu doar că favorizează existența unui destin sau a altuia, ci, pentru cei care știu să interpreteze dispunerea lor, totodată indică, măcar în linii mari, cum va fi viața unui om. De asemenea, vor indica punctele maxime de slăbiciune ale unui caracter, dar și pârghiile prin care își poate corecta un spirit încarnat ceva din carențele cu care vine din alte vieți.
Până la un punct, întreaga astrologie înseamnă, de fapt, o interpretare, specială, a karmei unui om, deși există, evident, anumite planete și puncte matematice specifice care trebuie avute în vedere, înaintea altora, în acest sens (planetele retrograde, vârtejurile lunare, Saturn, Lilith, Kiron). Ori de câte ori eu citesc o astrogramă pornesc de acolo de unde consider că este punctul nodal al temei astrale a unui om. Această temă astrală este până la urmă reflectarea temei destinice a omului în cauză și tocmai de aceea, atunci când fac o astrogramă simt că, de fapt, intru în contact cu destinul omului.
Așa stând lucrurile, înainte să încep să vorbesc, stau puțin să simt vibrația pe care mi-o transmite harta cerească pe care o am în față. Nu știu dacă mă credeți, dar acolo pulsează ceva, de acolo, înainte de a verifica niște aspecte, niște planete, niște case, niște stele fixe, primesc o informație care îmi vine în plan subtil, la nivel de conștiință și pe care abia apoi încep s-o traduc, așteptând să fiu inspirat de Dumnezeu, căci eu nu mă joc cu oamenii atunci când încerc să-i ghidez, nu doar mă pun să spun ce știu eu că înseamnă, din ce am învățat, cutare sau cutare lucru.
Așa este, cred, și în medicină, apropo de această doamnă-minune, Flavia Groșan, care nu adaptează omul medicinei și posibilităților acesteia, ci adaptează medicina fiecărui om în parte, respectiv posibilităților de vindecare pe care le întrezărește sau simte, intuitiv, ori din experiență, la omul în cauză.
Astrograma este un fel de radiografie psiho-sufletească și după acest principiu mă călăuzesc. Demersul meu este unul terapeutic înainte de toate, fiind, ca și Yung, nu doar astrolog, ci și psiholog.
Iată ce a spus acest deschizător de drumuri noi în psihiatrie și în înțelegerea omului în general, care, în pofida formației sale, s-a aplecat profund către spiritualitate, în care a văzut cheia spre vindecarea completă a omului (Franța, 1954):
„Ne putem aştepta cu o considerabilă încredere ca o situaţie psihologică dată, bine definită, să fie însoţită de o configuraţie astrologică analoagă. Astrologia constă din configuraţii simbolice ale inconştientului colectiv, care este obiectul de studiu al psihologiei: planetele sunt zeii, iar simbolurile sunt puterile inconștientului.”
De altfel, în acelaşi interviu Jung spune că predispoziţia psihică înnăscută a unui individ „pare să se exprime în mod recognoscibil în horoscop”. Foarte des în scrierile sale a ţinut să-şi exprime părerea conform căreia astrologia conţine suma totală a întregii cunoaşteri psihologice străvechi, atât predispoziţiile natale ale individului, cât şi modul precis de a gestiona crizele vieţii:
„Am observat multe cazuri în care o fază psihologică bine definită sau un eveniment analog au fost însoţite de un tranzit (în special saturnian sau uranian).”
Referirile lui Yung la astrologie sunt foarte dese și s-au scris cărți despre acestea, mai ales datorită legăturii pe care doctorul elvețian o stabilea între zodii și arhetipuri, dar despre câteva dintre acestea puteți citi mai multe în articolul meu Astrologie, Psihologie, Cosmos.
Cert este, afirm împreună cu distinsul meu predecesor, că odată ce poți diagnostica, cu ajutorul astrologiei, predispozițiile psihice ale unui individ, dar și direcțiile spre care are tendința să se îndrepte, în general, în viață, indiferent de domeniu, îl poți ajuta cu mult mai multă competență și încredere către ceea ce îl favorizează și respectiv spre ceea ce îl poate scoate din anumite tipare repetitive negative de care nu își dă seama, dar și, iată, din anumite înlănțuiri karmice.
Desigur că Yung știa despre karmă, dar nu putea merge chiar atât de departe încât să pomenească despre aceasta în mediul academic al timpurilor sale, eu însă nu mă simt restricționat în nici un fel, mai ales că mă consider și declar un adept al spiritualității înainte de orice.
Cred în astrologie, cred în karmă și cred în justețea motivațiilor divine ce permit desfășurarea lucrurilor într-o ordine exactă anume. Bunăoară, iubiți urmăritori ai mei, v-aș putea dovedi, cu astrogramele fiecăruia în față, ce legătură exista și există, încă, între acel Gheorghe Moroșan, „călăul din Onești” și cei pe care i-a omorât în acel apartament, muncitorii cu pricina.
Ce am spus la început? Sub soare nu există întâmplare, iar karma este ceea ce împiedică întâmplarea, fiind manifestarea unei cauzalități (raport cauză-efect) indiscutabile. Așadar, în viața cuiva nu poate apărea printr-o coincidență cineva care să îl omoare. Între tine și asasinul tău există fix această legătură karmică sau de cauzalitate.
Toți ieșim, până la urmă, din corpul pe care îl ocupăm și care este ca o casă sau vestimentație, mască, de împrumut, ceva tranzitoriu și care este menit să piară, fie printr-o boală, fie printr-un accident, fie prin uzură pur și simplu, fie printr-o crimă, așa-zisă. De ce așa-zisă? Fiindcă nimeni nu poate pune, de fapt, capăt unei vieți, căci viața este chiar Dumnezeu, viața din fiecare. Nimeni, cu alte cuvinte, nu Îl poate omorî pe Dumnezeu, dar orice viață poate fi și va fi despărțită de forma în care vine spre a manifesta chiar această karmă despre care am tot vorbit, trupul în cazul nostru.
Ca să revin, dacă eu aș avea astrogramele celor trei în față și aș face un studiu comparativ al lor, la fel ca într-o astrogramă de compatibilitate, v-aș dovedi legăturile profunde dintre ei și faptul că muncitorii omorâți îi datorau foarte mult lui Moroșan. De fapt, mai mult ca sigur, fie împreună, fie separat, adică fiecare, într-o altă viață, l-au omorât sau au contribuit la moartea acestui om.
Ideea de om nevinovat, atât de vehiculată de televiziuni atunci când se întâmplă câte o nenorocire, este o aberație și ține de inepuizabila ignoranță. De când ne naștem avem o așa-zisă vină, căci păcatul consider că înseamnă altceva și nu vreau să vorbesc despre el aici. Această vină se traduce prin amprenta lăsată de anumite greșeli comise de noi cândva și pe care legile divine, prin însăși fundamentul lor, le vor sancționa cândva. Nu pentru a ne face rău, ci pentru a ne deschide conștiința către adevăr.
„Aflați Adevărul și Adevărul vă va face liberi”, a spus Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Iar acum cred că înțelegeți tâlcul profund al spuselor Sale. Atâta vreme cât nu îndepărtăm tot ce ne distanțează de Adevăr, adică exact efectele sau consecințele karmei noastre, nu putem fi liberi, ne aflăm într-un cerc, cauzal, al condiționărilor și al greșelilor.
Nu este suficient să declarăm, pur şi simplu, atunci când păţim ceva neplăcut,: Este karma mea, nimic de făcut. De aceea, trebuie să fim mereu atenți… Fiind tot mai atenți, veți începe să înţelegeți sensul blocajelor care apar în viaţa voastră. Nu este deloc întâmplător că un om îşi rupe un picior, o mână, se accidentează grav sau se îmbolnăveşte de o boală severă. Totuşi, nu trebuie să ne speriem şi, totodată, trebuie să ne amintim că Dumnezeu este tot timpul prezent, în interiorul şi în jurul nostru, şi să-I cerem, cu cuvintele noastre şi în felul nostru, ajutorul.
Îl facem pe Dumnezeu părtaş la ce ni se întâmplă, suntem atenţi şi conştienţi ca împreună cu El să ieşim din prăpastie. Pe de-o parte, trebuie să acceptăm anumite consecinţe dezastruoase a ceea ce am făcut cândva, iar pe de alta avem în permanenţă dreptul şi şansa de a chema ajutorul divin. Fie şi în al doisprezecelea ceas, o credinţă reală, profundă şi autentică în Dumnezeu ne poate salva.
A-ţi încredinţa, cu iubire şi încredere, viaţa lui Dumnezeu chiar şi în ultima clipă, poate aduce cu sine o mare eliberare viitoare, este ca o declaraţie, solemnă, pe care I-o faci Lui, dar ţi-o faci şi ţie. Această eliberare se poate de fapt produce în chiar clipa abandonului. Oricât de greu ar fi supliciul, există întotdeauna salvare. Salvarea nu vine de la est sau de la vest, din dreapta sau din stânga, de sus sau de jos, ci din centrul propriei fiinţe, unde se găseşte amprenta Creatorului. Sinele atotînţelept, atocunoscător, ne poate salva.
De fapt, noi înșine ne acordăm graţierea, crezând, Dumnezeu este doar cel care o face posibilă, este, dacă vreţi, materia primă a graţierii, izvorul din care aceasta poate fi culeasă. O simplă hotărâre poate schimba orice. Dumnezeu, desigur, poate să înfăptuiască din proprie iniţiativă lucrarea vindecării, însă aşteaptă ca omul în suferinţă să i-o ceară pentru ca acesta să se trezească şi să înţeleagă că nu este şi nu a fost niciodată singur în Univers, că un singur gest, sincer, îi poate deschide sau redeschide calea comuniunii cu Creatorul, de unde izvorăşte izbăvirea.
Nu eşti vreodată uitat de Dumnezeu, din păcate foarte adesea uiţi tu de El, însă, repet, niciodată nu este prea târziu înaintea Acestuia. Te aşteaptă oricând să îţi dai seama unde se află sursa reală a celui mai mare ajutor pe care îl poţi primi.
Niciodată Creatorul nu va rămâne indiferent la strigătul, plin de credinţă, al cuiva, dar răspunsul Lui, o ştim, nu vine decât rar exact în forma în care sperăm sau în forma în care îl aşteptăm, de aceea se spune că „nebănuite sunt căile Domnului”. Nebănuite, misterioase, dar foarte frumoase, uneori mult peste orice închipuire a noastră. Nu contează că poate de multe ori L-ai renegat, I-ai întors spatele sau L-ai batjocorit chiar, din clipa în care te întorci la El, din care îţi pui din nou încrederea în El, binecuvântările vor începe să se reverse către tine.
De aceea, iată că orice greutate, orice decepţie, orice dezamăgire, orice suferinţă poate însemna ceea ce ne trimite către Dumnezeu şi ne deschide calea către o altă viaţă şi chiar către Lumină. Nu interpretaţi altfel condiţionarea karmică, nu vă luptaţi cu karma, aţi lupta împotriva propriei fiinţe.
Acceptă tot ce ai făcut, recunoaşte-ţi greşelile, cere-ţi iertare, dar mergi cu optimism mai departe, Dumnezeu nu te-a condamnat niciodată, El nu ştie să facă aşa ceva, Vechiul Testament este într-o totală eroare şi nici Cel Nou nu exprimă adevărul complet şi într-un mod lipsit de echivoc şi de contradicţii.
Dumnezeu te aşteaptă mereu să-ţi întorci privirea sufletului către El şi eşti mereu invitat la masa Lui, care este în permanenţă îmbelşugată. Creatorul nu este răzbunare, nu este condamnare, nu este îngrădire, nu este limitare, nu este condiţionare, ci dimpotrivă, înseamnă bunătatea şi libertatea totală, îngăduinţa în formă supremă, este o vastitate pe care sigur că nu o înţelegem, dar din care ne putem hrăni cu tot mai mult folos prin extinderea conştiinţei.
Cum o extindem? Paradoxal sau nu, tot cu ajutorul Divinului, abandonându-ne Acestuia. În ce fel îţi rezolvi karma? Pur şi simplu intrând în dialog cu Dumnezeu, fără să te îndoieşti că te aude şi te ascultă, fără să te îndoieşti, cumva, că ştie exact de ce ai nevoie şi că nu există ceva cu neputinţă pentru El.
A te gândi mereu că ai o viaţă grea, care probabil că se datorează unei karme negative sau dificile, şi că nu te poate aştepta ceva bun, nu face decât să te îndepărteze de adevăr, dar şi de o posibilă rezolvare. Trăieşte clipa şi apreciaz-o, în acest aici şi acum poţi schimba lucrurile, dar numai după ce îţi schimbi gândirea şi dai o posibilitate Divinului să te ajute.
Din experienţă personală vă pot spune că atât de mult îl respectă Dumnezeu pe om, încât nu va face nimic fără ca acesta să i-o ceară, deci nu te ruşina să ceri, omule, ci cere cât mai mult, căci cu cât ceri mai mult, cu atât îţi declari mai tare iubirea pentru Dumnezeu şi încrederea în El. Nimic nu Îi place mai mult Divinului decât să dăruiască.
Nu te lăsa descurajat de întunericul karmei, care, desigur, îţi aduce multe încercări. Fii fericit, fii fericită acum pentru simplul fapt că exişti, pentru simplul fapt că ai fost creat, creată. Acum este totul şi tot ce ai este acum. Când te cufunzi în pacea clipei, te mai gândeşti oare la trecut sau la viitor? Nu, doar eşti, pur şi simplu. Poţi reduce totul la aceste cuvinte: acum, Dumnezeu, acum, Dumnezeu… Eliberarea nu trebuie cerşită, ea este aici şi acum, ţine doar de o decizie. Ai deja totul, însă ai uitat.
Uneori oamenilor le este folos să se întâlnească şi să îşi amintească împreună de divinul din ei, de ceea ce înseamnă cu adevărat. Divinul din mine recunoaşte şi salută divinul din tine îşi spun prin acel Namaste anumiţi adepţi ai spiritualităţii din India, loc unde se vorbeşte cel mai mult despre karmă. Singurul altar în faţa căruia ar trebui să se închine cineva este propriul său suflet.
Avem toţi puterea de a nu mai întâlni suferinţa, dar, dacă ea totuşi vine, să ne amintim că avem ca aliat dumnezeirea din noi. Pentru mulţi însă, din păcate, este încă greu chiar şi să creadă în ideea de Dumnezeu şi de nemurire, o acceptă cel mult ca pe o ipoteză, drept pentru care se vor simţi efectiv neputincioşi şi îngenuncheaţi în faţa anumitor încercări la care îi supune karma, poate chiar cuprinşi de disperare. Nu au cum găsi într-o gândire ce ia materialitatea drept singura realitate o ieşire din prăpastia nemiloasă pe care le-o cască în faţă aceeaşi materialitate nemiloasă.
Pe toţi cei care ascultă sau citesc aceste cuvinte îi îndemn ca, dacă au aflat un ecou în inima lor, să nu mai aştepte şi să facă paşi mai hotărâţi către spiritualitate şi către acel acasă care este Sinele. Pentru unii vor fi primii, poate, însă ce importanţi sunt aceştia şi niciodată nu vin prea târziu, vin exact atunci când trebuie!
Personal, îi aştept la mine pe cei care îmi vor acorda privilegiul de a vedea în mine un posibil îndrumător pe calea transformării lor. Împreună, vom desluşi şi descoperi care sunt condiţionările propriei lor karme, dar şi ale propriului lor psihic şi vom decide ce este de făcut. Vom deschide porți și vom construi sau reface drumuri. Sunt astrolog, sunt psiholog, sunt hipno-regreso-terapeut, sunt vindecător energetic, dar mai ales sunt un suflet deschis, ce ştie să asculte, să simtă și să vadă, iar apoi… să tămăduiască.
Mulţumesc pentru că ați avut răbdarea de a asculta ori de a citi cuvintele mele. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Text: Michael Grecu (www.michaelgrecu.com – Astrologie, psihologie, hipno(regreso)-terapie, chiromanție, tarot, vindecări energetice)
Citește în continuare KARMĂ, ASTROLOGIE, VINDECARE (I) – Michael Grecu.
