Dacă moartea nu ar exista, ar trebui s-o inventăm, căci ar fi cumplit să ne eternizăm în platitudinile vieţii de zi cu zi în timp ce nu evoluăm deloc la nivel spiritual. Ceea ce ne oferim doar noi, nouă, ca oameni, putem observa din majoritatea emisiunilor pe care le facem, a ştirilor pe care le prezentăm, a cărţilor pe care le scriem… Este repetarea unor locuri comune, cu diverse nuanţe, care întăresc senzaţia de comun.

Deprindem, împreună, nu libertatea, gustul ei, ci ceea ce ne privează de libertate. Dacă veţi fi atenţi, veţi descoperi că, de fapt, lucrul spre care suntem cel mai mult îndemnaţi sunt cumpărăturile. Ne aflăm sub domnia, hegemonia, negustorilor de tot felul, cărora sistemul le permite să ne şteargă gândirea corectă prin reclame. Suntem parcă doar ţinta unui tsunami organizat de reclame, care ne fac să gândim numai în calcule. Şi să suferim fiindcă nu avem bani pentru tot ceea ce ne propun, demonic, reclamele.
Într-o societate strict materialistă, totul, evident, putrezeşte foarte repede şi ceea ce putrezeşte miroase neplăcut. Miroase îngrozitor, însă noi ne-am obişnuit cu mirosul lipsei de conştiinţă care ne însoţeşte pe mai toate drumurile trecerii noastre prin experienţa corporală.
De pildă, în România ultimului timp constat că nu ni se pare deloc anormal să vorbim, cu satisfacţie, decât despre cine a mai fost arestat, de parcă aceste arestări ne-ar aduce, implicit, şi o vindecare morală. Aprobăm, tacit, instituirea legii fricii, fără să înţelegem că nu ne poate duce către ceva bun. De la inchiziţie încoace, ar fi trebuit să învăţăm ceea ce înseamnă «purificarea» prin frică, însă se pare că nu am învăţat. Nici un bine nu este adus de frică şi de pedeapsă, după cum nu este adus nici de promisiunea fără acoperire, reclama.
Da, dacă nu ar exista, moartea ar trebui inventată, căci avem nevoie de depăşirea acestui plan, pământesc, materialist, dominat de echivoc şi de false valori, în care sufletul evoluează greu. Fără a ne întâlni, mereu şi mereu, între alte două vieţi, cu înţelepţii ordinii cereşti sau universale, şi fără a primi sfaturile de rigoare, fără a ni se arăta, de la un nivel superior, care ne sunt greşelile, am merge fără scăpare pe o cale a erorii, poate mereu conduşi, de acum înainte, de un gen de mass-media şi de literatură proastă, majoritară, inclusiv de factură aşa-zis ezoterică, în spatele cărora se ascund interesele meschine ale câte unui grup, ocult, de putere.
Ne temem de moarte, ocolim subiectul morţii, însă, aşa cum suntem, avem nevoie de ea, pentru a nu rămâne cantonaţi într-o mediocritate fără speranţă, a cărei abolire nu o vesteşte nimic. Bucuriile ieftine aduc şi o înţelepciune ieftină. Trăim într-o lume a vânzătorilor de iluzii, în frunte cu cea a bancherilor-hoţi, în care adevărul pare cu totul în ilegalitate şi este acoperit de minciuni savante, pentru care scuza este că dacă n-ai turmă, n-ai ce guverna.
Când şi când, unii ca mine, foarte puţini, mai trag câte un semnal de alarmă, însă el se pierde prea repede în eter. Nu-i nimic, eu îmi voi face datoria mai departe, deşi am încetat să am prea mari aşteptări. Am fost lăsat să văd şi să nu las neexprimat ceea ce văd. Nu pot rămâne indiferent faţă de simptomele unei boli într-o dezvoltare galopantă, ignoranţa. Această boală aduce multe altele cu sine, căci am fost creaţi pentru cunoaştere şi nu pentru necunoaştere. Să nu ne mirăm de relele care vin către noi, la nivel individual sau colectiv, din punct de vedere spiritual suferim, însă căutăm remedii greşite şi apelăm la persoanele nepotrivite.
Treziţi sunt foarte puţini, însă există şi merită căutaţi, între cei care lucrează eficient cu tainele şi cu energia, fie ei vindecători, într-o formă sau alta, astrologi, sau chiar psihologi luminoşi (nemărginiţi de dogmele profesiei). Când simţi că nu mai poţi, când constaţi că tot ce ai încercat a dat greş în cazul problemei tale, de orice natură ar fi ea, sau că ceva te frământă într-un mod dureros şi inexplicabil totodată, uită de televizor şi de alte lucruri prin care te minţi. O boală, un accident, o traumă, un eşec nu apar întâmplător, iar explicaţiile facile nu aduc decât cel mult rezolvări superficiale şi de scurtă durată. Mai departe, pentru cine în continuare nu face paşi către schimbarea paradigmei de gândire, următorul prag este aceeaşi moarte.
Câtă vreme nu vom ajunge să măsurăm bogăţia noastră în faptele bune făcute, în oamenii ajutaţi, în gândurile frumoase, în sentimentele nobile, în speranţele născute, în ajutorul oferit, în zâmbetele redate, moartea va fi în continuare profesorul nostru principal, cel mai important. După cum va fi în continuare şi eliberatorul…Eliberatorul din propria noastră amăgire de sine.
Poate că, dacă lucrurile în care credem şi după care ne ghidăm vor deveni cu totul altele, dacă nu vom mai considera, pe Pământ, iubirea sau apropierea sufletească de Creator doar o opţiune sau, şi mai rău, o corvoadă, chiar şi această structură psiho-fizică ce ne găzduieşte sufletul va căpăta nişte atribute ce o vor putea menţine mult mai mult timp sau, chiar la infinit, vie. Ar însemna, în acest caz, că am adus cumva Raiul pe Terra şi că o alegere ar fi să păstrăm corpul nostru de aici şi pe noi, dacă vrem, în el, altfel însă… Să vedem lucrurile limpede. Valorile după care ne ghidăm, în general, fie că ne referim la politică, sex, comerţ sau divertisment, sunt puerile, lipsite de miez şi de substanţă şi vor reclama întotdeauna intervenţia morţii pentru ca noi să ne continuăm, la nivel de suflet, evoluţia. Haideţi, deci, să nu ne mai plângem soarta, este tot ce putem avea cât ne confundăm cu ele şi, cât încă nu ne-am propus, cu un glas unanim, marea schimbare. Să spunem că Universul ar putea face cu noi, măcar pentru o vreme, testul nemuririi fizice. Vă asigur că ar fi un dezastru, că noi înşine ne-am ruga pentru moarte şi poate că, printr-un paradox, chiar am inventa-o, deşi nu ştiu cum.
Slăvită fie Inteligenţa Divină, pentru simplul fapt că este atât de diferită de a noastră. Avem însă voie să ne însuşim această inteligenţă şi este pur şi simplu un exerciţiu de încredere absolută. Sunt sigur că cei ce nu mă vor considera nebun după citirea acestor rânduri se vor simţi, dimpotrivă, hrăniţi şi stimulaţi de ele. Eu îi aştept la mine pe toţi cei aflaţi într-un impas fie sufletesc, fie mental, fie chiar fizic, după cum îi aştept şi pe toţi cei care vor mai mult de la propria lor fiinţă şi nu ştiu exact pe unde s-o ia. Sunt la fel de imperfect ca oricare dintre voi, dar ştiu că într-o discuţie sinceră despre transformare intervine întotdeuna şi Dumnezeu, care, prin intuiţie, sugerează şi soluţiile potrivite.
Text: Michael Grecu (www.michaelgrecu.com – Astrologie, psihologie, hipno(regreso)-terapie, chiromanție, tarot, vindecări energetice)
Citește în continuare KARMĂ, ASTROLOGIE, VINDECARE (I) – Michael Grecu.