Creator de conținut în mediul online, creator de haine, antreprenor, la bază artistă neînțeleasă și în toate pornește de la dorința să ofere conținut autentic și de calitate – Gabriela Atanasov este creatoarea brandului Sweet Paprika, concept imaginat și pus în practică pentru cele care nu au uitat că au fost fetițe, care sunt domnișoare, care vor să devină doamne și care, totuși, rămân mai presus de orice femei.
Care sunt valorile care stau la baza brandului pe care l-ai construit?
Oglindirea în fiecare strop de informație scrisă sau imagine construită, acesta este singurul principiu pe care îl practic.
Nu aș putea să fac niciodată ceva ce nu mă reprezintă. Cred că am avut de pierdut din cauza asta, dar nimic nu se compară cu momentul în care câștigi recunoștința unui public pentru ceea ce ești și simți cu adevărat. Într-un definitiv, cred că valoarea se măsoară în cât de bine dormi noaptea… fără compromisuri sub pernă.
Imaginea trebuie să fie autentică, textul la fel. Nu pot lăsa alți oameni să îmi scrie textele și, cumva, indiferent cât de mult talent au fotografii, make-up artiștii, muzicienii, croitorii, videografii, stliștii, hairstiliștii cu care lucrez, eu mereu sunt acolo. Nu este dorința de control, ci pur și simplu este nevoie și de energia mea. Îmi regizez filmul din mers.
Cum ai început să creezi haine?
Eram anul doi la facultate, aveam un blog, însă nu îmi aducea niciun venit în 2011-2012. Mă angajasem pe un post de consultant de PR la un magazin online de modă și mi-am dat seama că tot ce făceam pentru ei puteam să construiesc singură într-un brand personal. Pe lângă asta, știam că îmi doresc haine pe care nu le găsesc nicăieri, ci doar în filmele vechi, și deja îmi coseam haine la croitori, pe comandă, după tipare vintage de anii ’50. La facultate, am avut primele cliente printre colege. A existat cererea și după oferta. Voiau să știe de unde am rochia de pe mine destul de multe și așa mi-am dat seama că pot să le ofer asta și lor, pe mărimi personalizate. Așa a început totul. Aveam 21 de ani.
„Când te îmbraci devii un personaj.” Descrii piesele vestimentare ca fiind teatrale, dar pentru viața de zi cu zi. Ce te inspiră în realizarea colecțiilor?
Sunt teatrale în lumea noastră, pentru că sunt împrumutate de la actorii unor decade trecute. Îmi aleg câte o eră de obicei, studiez costumele, moda, trendurile, muzica, filmele, icon-urile vremii și încerc să mă inspir și să le aduc înapoi pe piață. Eu am făcut teatru în liceu, tatăl meu a studiat regia, am vrut să dau la teatru chiar… și, probabil, dacă nu mă făceam actriță sau regizoare, mi-ar fi plăcut să fiu costumieră la teatru. Nu am avut această iscusință a lucrului manual și în viața asta știu că îmi place mai mult să fiu pe scenă decât în spatele cortinei. În plus, eu cred că haina definește personajul, schimbă starea, îl ajută să fie cineva într-o zi anume, de aceea stilul meu vestimentar se contopește cu brand-ul creat. Eu vând o stare de a fi într-o rochie, nu o rochie. Pozele, gesturile, mișcarea în scenă contează enorm. Spun adesea ca eu dansez într-o rochie înainte să o vând, trebuie să o văd cum dansează.
Ce s-a schimbat de la începutul Sweet Paprika? Ca estetică, modalitate de abordare, scop?
Brand-ul Sweet Paprika a evoluat odată cu mine și s-a adaptat schimbărilor din viața mea. E o artă foarte egoistă, eu chiar nu vând ce se cere. Nu mă interesează că azi poartă toată lumea colanți și treninguri. Dacă o să le fac vreodată, o să le fac tot în stilul meu. Scopul nu scuză mijloacele mereu, mai ales din punct de vedere financiar.
Când eram însărcinată cu fiica mea, am creat o colecție pentru gravide, când alăptam, am creat rochii prin care să îți fie ușor să alăptezi. Când erau festivaluri, am creat colecții capsulă inspirate de anii ’70. Când e vorba de vreun revelion, colecția capsulă include fie Discoteca, fie piese inspirate de anii ’20-’30. Eu văd situația și gândesc hainele exact ca pentru o scenetă. Așa am făcut mereu, așa funcționez în continuare. De asemenea, vara trecută mi-am dat seama ca vor fi evenimente foarte puține și am creat niște rochii foarte somptuoase, pe care le închiriam. Mi-am dat seama că așa pot să îmi salvez brand-ul și pot pune în aplicare o metodă sustenabilă de a exista ca brand.
Ce ai învățat în anii de antreprenoriat în domeniul modei?
Foarte, foarte multă psihologie feminină, foarte multe metode de vânzare și m-am lăsat inspirată de toți oamenii frumoși pe care i-am văzut purtându-mi povestea și care au spus-o pe a mea mai departe. Cumva inevitabil, prin fiecare haină simt că fac parte din povestea clientelor mele.
Cum se reflectă sustenabilitatea mai întâi în alegerile personale, dar și în ceea ce creezi pentru Sweet Paprika?
Din liceu mă îmbrac de la second hand. Practic, înainte să fie cool sau să existe atâtea pagini de resale de vintage. Acum am și eu o pagină pe Instagram – Vintagereala. Pentru că am multe haine noi. Din perspectiva job-ului de influencer în domeniul modei în România, primesc multe produse pe care fie le donez, fie le revând. Este o metodă firească de a exista în secolul consumerismului. Am văzut și rochii Sweet Paprika pe Olx, nu mă supăr, chiar mă bucur că circulă.
În plus, cum spuneam mai devreme, sub umbrela „Everybody can be a sweet paprika girl”, am decis să închiriez produsele și să ofer oricui șansa să își permită să poarte o rochie wow la un eveniment special.
Cum reușești să îți păstrezi motivația ca freelancer?
Este destul de greu uneori, pentru că te obosești dublu ca freelancer, dar eu am foarte multe de zis, de făcut și, efectiv, nu mă satur de ceea ce fac. Fiecare idee care îmi vine în minte, fiecare vis trebuie să devină realitate, asta mă încarcă.
Ai început și un podcast „Povești Total Irelevante”. Ce ai simțit că vrei să exprimi printr-un astfel de format?
Am vrut să îmi spun „ poveștile total irelevante”. Era un hashtag pe care îl făcusem deja faimos pe Instagram și îl foloseam în mod ironic, desigur. Oamenii îmi cereau să fac un podcast. Inițial trebuia să fie un podcast fără invitați, însă mi-am dat seama că e singura variantă prin care mai am timp să socializez după 2020. Caut oameni mai deștepți decât mine, care să fie pe fotoliul din fața mea. Reprezintă o mare bucurie și un nou punct de vedere asupra mea și a oamenilor cu care interacționez în fața publicului meu.
Ai vorbit în primul episod despre „Hăituiţi și Hater-iţi”, în care prezinți oamenilor culisele vieții de influencer. Dacă faci abstracție de negativitatea care însoțește prezența în mediul online și privești experiențele pozitive sau pe cele pe care le-ai transformat în ceva pozitiv, ce îți aduce bucurie în activitatea ta? Ce funcționează?
Este scena mea. Nu aș da-o pentru nimic în lume. Zi de zi am un stadion prezent în față la tot ceea ce gândesc, vorbesc, creez. Sunt extrem de recunoscătoare și iubesc acest mediu. Asta fac din 2010. Atunci mă ocupam de partea de blogging, acum sunt considerată influencer și creator de conținut. Eu o văd ca pe o metodă de exprimare liberă a mea ca artist. Faptul că unii vin și te huiduie nu-i umbrește pe cei care te aplaudă.
Citește în continuare INTERVIU | Alexandra Șipa. Design 100% sustenabil. Dantelă din fire electrice.
