După ce a studiat într-un mediu stimulant, competitiv, care pregătește artiștii și designerii să abordeze provocările cu care ne confruntăm la nivel global, Alexandra Șipa este determinată să își direcționeze creativitatea spre dezvoltarea propriului brand care să ofere o imagine veselă asupra țărilor postcomuniste. Din nevoia de stabilitate și confort, a creat o colecție personală care îi amintește de iubirea și umorul de acasă, dezvoltând un stil unic de a realiza o dantelă din fire electrice, care se alătură metodelor creative ce nu au un impact negativ asupra mediului.
Cum a început povestea ta în domeniul designului vestimentar?
M-am mutat în Londra în 2015, după ce am terminat Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” în București. Mai întâi am terminat un curs de Foundation în Artă și Design la Kingston University, după care am aplicat la Central Saint Martins și am fost acceptată. Să intru la Central Saint Martins a fost o ambiție de când eram în liceu și tot ce am făcut în acei ani a fost cu scopul de a ajunge să studiez modă acolo. E un proces de aplicare destul de lung și foarte selectiv. Aveam emoții atât de mari când am mers pentru interviu, încât abia puteam vorbi în fața profesorilor de la Central Saint Martins! Acum, după patru ani, îmi consider profesoarele prietene și îndrumători extraordinari.
De-a lungul anilor mei în facultate am fost intern pentru câteva branduri, printre care designeri tineri ca Marta Jakubowski, ASAI și branduri consacrate, precum Oscar de la Renta și Balenciaga. Cel mai mult am învățat de la ei și sunt incredibil de recunoscătoare pentru toate cunoștințele dobândite. Am fost norocoasă să asist designeri cu personalități puternice, care au avut încredere în mine și mi-au arătat cum să navighez industria modei.
În anul al treilea, aveam opțiunea să petrecem un an întreg ca stagiari în industria modei, oriunde vrem. Atunci am asistat câte șase luni fiecare, echipa de atelier de la Oscar de la Renta, în New York și am lucrat ca intern în echipa de design Balenciaga, în Paris.
Eu și partenerul meu, Lucas Roth Baker, am pus bazele brandului nostru în Londra, în toamna aceasta. Plănuim să îl creștem încet, în timp ce colaborăm cu alte companii la proiecte speciale. Acum lucrăm la următoarea colecție, care va fi o variantă puțin mai comercială și accesibilă a colecției de absolvire.
Povestește-ne despre experiența de la Central Saint Martins.
Central Saint Martins este o școală foarte independentă și cei mai importanți sunt oamenii pe care îi întâlnești acolo. E puțin haotic, dar cred că asta te pregătește pentru realitate. Depinde numai de tine cât de mult înveți și ce obții din cei patru ani petrecuți la CSM. Eu și prietenii mei am simțit că suntem designeri deja din primul an, nu studenți. În primul rând, nu există un program, ești liber într-un fel cu educația ta. Avem câteva proiecte pe semestru, două consultații pe săptămână cu profesorii, de 10 minute fiecare, și asta e tot. Cerințele sunt foarte riguroase, dacă vrei să ieși în evidență trebuie să depui enorm de mult efort. În primii doi ani, lucram fără să am weekenduri libere sau vacanțe, câte 12 ore pe zi. Când aplici la CSM știi că asta va urma, dar la finalul celor patru ani rezultatul este incredibil. Educația la CSM e personalizată, specifică fiecărui student, profesorii încearcă să ne cunoască foarte bine și suntem constant încurajați să găsim în noi ce ne face unici. În final, asta e ce ne va face să ieșim în evidență.
Cursul e structurat în patru ani. Primii doi sunt petrecuți experimentând cât mai mult posibil cu materiale, concepte diferite, sunt folosiți să înveți cât mai mult despre tine și să descoperi ce îți place. În al treilea an, luăm o pauză de la campus și lucrăm în industrie. Un an întreg în care putem fi stagiari unde vrem. Cred că e un an crucial în educația noastră, pentru că învățăm cum să ne descurcăm singuri și să navigăm complexitățile industriei modei. Să găsești un internship e din nou un proces riguros de aplicații, cultivat relații, multe interviuri, pregătit portofoliul. Ne întoarcem în anul final pregătiți cu adevărat, unde începe o altă rundă de aplicații pentru burse, premii. Astfel, după patru ani ieșim căliți.
Am ales Central Saint Martins pentru că am așteptări foarte mari de la mine. De la început le-am spus părinților mei că nu are rost să mă mut în Londra pentru design dacă nu reușesc să intru la școala aceasta. E o industrie extrem de competitivă, să termin o facultate pentru design vestimentar este un risc, dar mergând la Central Saint Martins îmi dau cele mai mari șanse. CSM este o școală unică cu adevărat datorită studenților. Profesorii reușesc să aleagă un grup atât de unic și creativ, gândindu-se de la faza aplicării cum diferite personalități se vor înțelege în cursul de design vestimentar. Învățăm unii de la ceilalți, ne sprijinim și lucrăm într-un mediu extrem de stimulant. Toată lumea e competitivă, dar ne admirăm și respectăm enorm în același timp.
Eu am terminat BA Fashion Design Womenswear, alături de 40 de studenți din toate colțurile lumii, de toate vârstele. Prietenii mei cei mai buni sunt americani, italieni, britanici, francezi. Pe lângă învățământul propriu-zis, înveți despre atât de multe culturi și stiluri de viață.
Central Saint Martins oferă mediul, relațiile cu industria modei, prestigiul și profesorii încurajatori, dar în final este treaba fiecăruia să depună cât mai mult efort pentru a ieși în evidență la sfârșitul celor patru ani dintr-o clasă de 40 de studenți.
Sunt extrem de recunoscătoare profesorilor care m-au acceptat acum patru ani la CSM, viața mea ar fi fost foarte diferită dacă nu primeam această oportunitate.
Ce te definește ca designer? Ce este special la procesul tău creativ?
Încerc să arăt o parte foarte pozitivă a personalității mele prin hainele pe care le fac. Bacăul dintotdeauna a fost o sursă de confort și pace de-a lungul vieții mele. Am crescut în București, dar mama și familia ei sunt din Bacău. Familia mea este foarte iubitoare și amuzantă. Obișnuiam să îmi petrec unele veri acolo când eram mică, cu bunica și uneori cu unchiul și mătușa mea. Le place să petreacă și să se simtă bine, am vrut pentru colecția mea să aibă aceeași atmosferă. După câțiva ani, călătorind prin străinătate, cred că mi-am dorit puțină stabilitate și confort; e o colecție foarte personală. Fiecare material din colecție are o legătură cu ceva ce mă face să râd sau îmi aduce bucurie.
Hainele din sârmă arată ca gardul decolorat al bunicii mele cu culori interminabile dezvăluite prin fisuri; prosoapele de plajă îmi amintesc de umorul românesc; iar țesăturile din Bacău amintesc de iubirea pe care o găsesc mereu când merg acolo.
Am explorat contrastul dintre estetica austeră a clădirilor și feminitatea intensă din România. Estetica Bucureștiului este un amestec de arhitectură franceză, complexe de apartamente brutaliste gri și structuri mega comuniste, în timp ce femeile sunt de obicei foarte atente la felul în care arată, îmbrățișând aspectul ultrafeminin.
Cine a avut cea mai mare influență asupra direcției pe care ai urmat-o?
Mama mea cu siguranță. Am avut multe momente în care m-am îndoit de mine, toată lumea le are din când în când, dar mereu m-a ajutat să trec peste. De când eram mică, m-a crescut într-un fel în care aș spera că toți părinții își cresc copiii. M-a încurajat să urmez orice cale mă face fericită și să încerc cât mai multe lucruri înainte să mă decid ce carieră vreau să urmez. Mă ajută tot timpul cât de mult poate cu orice, am învățat-o și să facă dantela în ultimul an și a creat mare parte din gulerul uneia din piesele din colecție. Fără sprijinul ei continuu nu aș fi putut face tot ce am făcut până acum.
Creațiile tale au detalii complicate și ornamentate. Unde ai învățat această tehnică și ce a inspirat această estetică?
Am învățat să fac dantela mai întâi de pe YouTube, apoi am început să citesc cărți din biblioteca de la școală. Abia acum simt că stăpânesc tehnica mai bine. Ce fac eu este o combinație între dantela din vestul Europei și tehnici tradiționale românești. Pentru că am învățat singură cred că am avut mai multă libertate și mi-am creat stilul propriu. Toate simbolurile și detaliile sunt inspirate de mileurile bunicii mele și fețele de masă din piețe de prin România. Din păcate, din cauza pandemiei nu m-am mai putut întoarce în Bacău în ultima vreme, dar sper că anul viitor voi putea merge să îmi vizitez bunica și să găsesc surse noi de inspirație.
Cum te adaptezi limitărilor impuse de materialele pe care le folosești?
De fapt, am ales acest material chiar pentru că nu există limite. Lucrez cu cablurile reciclate de aproximativ trei ani și în continuare găsesc metode noi prin care să le folosesc. Pot crea absolut orice din ele, haine, accesorii, un con de înghețată! Acum mă concentrez pe cât de purtabile vor fi următoarele haine pe care le fac. În colecția din ianuarie vor fi piese noi mult mai accesibile și ușor de îmbrăcat.
De unde îți iei materia prima păstrând elementul de sustenabilitate?
Pentru colecția mea toate cablurile au fost luate de la un centru de reciclare de fire electrice din estul Londrei. Acum am început să le iau și de la constructori care au surplus nefolosit sau cabluri stricate.
Cum resimți impactul creat la nivel internațional de creațiile tale, chiar de la începutul carierei?
Cel mai mult m-a surprins reacția românilor. Atât de mulți oameni mi-au trimis mesaje spunând că se regăsesc în ce am creat și în povestea pe care o spun, asta este cel mai important pentru mine. Cred că este loc în industria modei pentru un brand Est-European care oferă o imagine veselă asupra țărilor postcomuniste.
Deși a fost un an aparte care a ridicat provocări neașteptate, care a fost oportunitatea care ți-a oferit cea mai mare satisfacție de la terminarea studiilor?
Este dificil să aleg doar una, sunt recunoscătoare pentru toate oportunitățile pe care le-am avut și pentru toți oamenii care au crezut în mine. Cel mai personal a fost totuși Proiectul British VOGUE x BARBIE din ediția Septembrie 2020! Încă nu pot să cred că s-a întâmplat, nu mă pot opri din zâmbit! Am învățat să fac haine pe păpușile Barbie când eram mică, cu ce găseam prin casă. Să refac câteva piese din colecția mea de absolvire pe mărimea unei păpuși Barbie a fost un vis devenit realitate.
Este mai mult ca oricând nevoie ca moda să fie nu doar creativă, dar și responsabilă. Cât de important este pentru tine să contribui la o industrie a modei sustenabilă?
E un aspect esențial al brandului nostru. Nu poți să începi o companie în 2020 fără a lua în considerare sustenabilitatea și circularitatea produselor pe care le oferi. E iresponsabil să produci fără rost și fără integritate. Când mă gândesc la un produs nou pe care vreau să îl dezvolt, următorul pas este să găsesc metode pentru ca acel produs să nu aibă un impact negativ asupra mediului.
De ce avem nevoie de modă, de artă, de frumusețe în toate formele sale?
E un fel incredibil prin care putem descoperi subtilitățile unei culturi. Poți afla atât de mult despre identitatea unei regiuni prin creațiile designerilor din acea parte și prin felul în care oamenii se îmbracă.
Ce planuri ai pentru dezvoltarea brandului și ce te entuziasmează pentru viitorul tău ca designer?
Lucrez la următoarea colecție, pe care sper să o prezint în ianuarie-februarie, probabil printr-un lookbook sau printr-un film, așa cum am făcut și când am lansat cea mai recentă colecție. Va fi o variantă mai rafinată și sensibilă a colecției de absolvire, concentrându-mă pe transformarea pieselor de dantelă din fire electrice în ceva purtabil și materiale noi cu care nu am mai lucrat înainte. Vreau să continui să arăt prin ce creez identitatea mea românească, împreună cu influențele din ultimii ani petrecuți în străinătate.
Între timp, produsele pot fi cumpărate de pe site-ul nostru, www.sipa.store sau din magazinul 50-m, online și în persoană, în Londra.
Interviu publicat în ediția print Fashion Premium Magazine, nr. 10, iarnă 2020.
Citește în continuare Concepto Primăvară/Vară 2021. O prezentare de modă inedită pentru o colecție sustenabilă, realizată în colaborare cu artiști locali.
