Home Arts INTERVIU | Dragoș Andrei Cantea: „Viața unui pianist de concert este cea a unui lup singuratic.”

INTERVIU | Dragoș Andrei Cantea: „Viața unui pianist de concert este cea a unui lup singuratic.”

13 min read

Co-fondator și director artistic al Classix Festival, Dragoș Andrei Cantea se descrie ca fiind pianist concertist rătăcit în zodia Gemenilor, ademenit sportiv și muzical de Liverpool, mare amator de tenis, pasionat de astronomie, aviație, istorie și animale. Am avut șansa să vorbim cu el despre călătorii muzicale, accesibilitatea muzicii clasice și planurile pentru viitorul Classix, dar și ce lucrări recomandă pentru cei care sunt curioși să își extindă orizonturile, să cunoască și să înțeleagă muzica clasică, într-un interviu care suntem siguri că vă va bucura în aceeași măsură în care ne-a bucurat pe noi.

Dragoș Andrei Cantea
Dragoș Andrei Cantea, Foto: Bogdan Fotea
Care a fost primul tău contact cu muzica?

În jurul vârstei de 4 ani… uvertura la „Die Fledermaus” sub bagheta lui Tom (cadențată de Jerry) și cea de-a doua rapsodie ungară de Liszt în eleganța lui Bugs Bunny.

Ce te-a inspirat să urmezi această direcție?

E mai mult un „cine” decât un „ce”. Am avut un mare noroc să am parte încă de la început de un mentor ideal în persoana Ioanei Stănescu. De la așezarea mâinii pe pian și relaxarea umerilor, până la filosofia dincolo de bulinele negre din partitură – inspirația venea cu fiecare descoperire nouă pe care o aveam la orele de pian.

Care a fost prima scenă pe care ai urcat și ce emoții îți trezește în continuare această amintire?

Am amintiri încă de la primele apariții în public de la vârsta de 7 ani, însă un loc special îl are debutul cu orchestra, pe scena sălii de festivități a Colegiului de Arte din Iași, alături de orchestra conservatorului, cu concertul pentru pian de Grieg. O sală de lemn, plină cu 400 de suflete, iluminată de blitz-uri, un pian Petrof cu „dinții” îngălbeniți și un puls care părea de 200 de bătăi pe minut…

Preferi scenele cu un public numeros sau mai degrabă evenimentele care oferă o atmosferă intimă?

Aici e un soi de paradox, am simțit mai puțină presiune în concerte cu sute sau chiar mii de oameni în sală, decât în concerte intime. Cred că se creează o distanțare mai clară între un public numeros și artist, iar asta îmi oferă o libertate de expresie mai mare. Cu toate acestea, cele mai înălțătoare momente pe scenă le-am trăit alături de un public restrâns, foarte apropiat fizic de mine, care până la finalul concertului ajunge să respire împreună cu mine. Este o energie specială pe care de multe ori o prefer.

Cum diferă emoția unui recital solistic de colaborările cu orchestre simfonice?

Recitalul oferă publicului o veritabilă poveste sub forma unei călătorii muzicale. În cadrul unui recital putem distinge o varietate stilistică mult mai mare, în funcție de programul ales. Recitalul este un maraton. Concertul este un sprint în care de cele mai multe ori este etalată virtuozitatea, dar care este îmbogățit spiritual de emoția lucrului în echipă.

Din poziția de co-fondator și director artistic al Classix Festival, cum a apărut ideea dezvoltării acestui concept și care este scopul festivalului?

Ideea inițială a fost de a combate „blestemul” muzicienilor (mai ales al pianiștilor) de a crea lucruri de unii singuri. Fie că vorbim de concerte, hoteluri, aeroporturi sau săli de studiu, viața unui pianist de concert este cea a unui lup singuratic. Astfel, Classix devine un punct pe harta artistică a lumii unde muzicieni și artiști internaționali se întâlnesc pentru a crea o experiență artistică sincretică. Dincolo de asta, stabilirea unei triade între cultură, autorități și mediul de afaceri, unde fiecare vine în sprijinul celeilalte, a reprezentat o ambiție personală de a inova sfera muzicii clasice în România și nu numai.

Dragoș Andrei Cantea

Ce impact îți dorești să aibă în comunitate manifestările artistice din cadrul festivalului de la Iași?

Îmi doresc ca această unitate internațională simțită de-a lungul festivalului să fie resimțită și în viața cotidiană. Muzica clasică unește – credincioși cu atei, pensionari cu studenți, mediul diplomatic cu cel de afaceri. Dezvoltarea durabilă și inovarea pot fi așternute doar în baza respectului reciproc și al comunicării, valori reprezentative ale Classix Festival.

Cum ai rezuma experiența primei ediții și cum sună planurile pentru viitorul Classix Festival?

Cuvântul cheie la această primă ediție a fost interdisciplinaritatea și nu m-ar deranja câtuși de puțin dacă ar deveni o componentă constantă în evoluția festivalului. A fost o săptămână care a însumat evenimente diplomatice și de business, concerte camerale tematice, conferințe și serii de dialoguri. Planurile viitorului Classix sunt orientate în direcția tematică a instinctului primar. Melomanii fideli sunt obișnuiți să se relaxeze în timpul concertelor, dar îmi doresc ca această relaxare auditivă să fie de domeniul trecutului la Classix.

De ce crezi că este important ca muzica clasică să devină mai accesibilă?

Mediul muzicii clasice a căpătat noi dimensiuni globale în ultimii 30 de ani. Numărul absolvenților de conservatoare, numărul orchestrelor, teatrelor, operelor crește în fiecare colț al planetei, iar activitatea și performanțele acestor instituții oglindesc prosperitatea și integritatea fiecărei națiuni. Odată cu dezvoltarea fenomenului, este obligatoriu să vorbim și despre dezvoltarea publicului și a audienței. Accesibilitatea muzicii clasice reliefează șansa la educație și cultură pe care un stat o oferă cetățenilor săi; muzica clasică este principala poartă spre descoperirea istoriei seculare, creștine și a experiențelor umane autentice.

Dacă o persoană vrea să înceapă să asculte muzică clasică, cu ce i-ai sugera să înceapă?

Recomandările diferă în funcție de trăsăturile fiecărei persoane în parte, dar lucrări precum suita simfonică „Planetele” de Gustav Holst sau cel de-al doilea concert pentru pian de Rahmaninov sunt suficient de diverse încât să cucerească emoțional orice ascultător. De asemenea, aș sugera călduros experiența live din concert în pofida înregistrărilor.

Ce alte genuri de muzică apreciezi și care sunt artiștii pe care îi asculți cu plăcere?

Sunt un mare admirator de jazz și îmi face plăcere să mă pierd în albume cu protagoniști, precum Thelonious Monk sau John Coltrane. Pătrunzând în zona rock-ului, printre plăcerile vinovate se numără Queen (memorând deja întreaga discografie), Pink Floyd, The Beatles sau Radiohead și Coldplay, pentru a puncta și zona mai actuală a muzicii. Puteți observa, există o clară orientare britanică în aceste preferințe…

Există un sfat pe care l-ai primit și care te-a ajutat în evoluția ta profesională?

8 ore studiu, 8 ore somn, 8 ore management.

Dacă muzica este un limbaj universal, care este mesajul pe care îți dorești să îl transmiți?

Oferiți-vă șansa de a eșua în ceea ce iubiți, alături de mesajul simplu originar din Liverpool, în tonalitate post-pandemică: You’ll Never Walk Alone…

Citește în continuare INTERVIU | Oltin Dogaru: „Îmi sunt dragi oamenii pe care îi fotografiez, sunt cald și sincer cu ei și asta se reflectă în fotografiile mele.”

Load More Related Articles
Load More By Roxana Galescu
Load More In Arts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

INTERVIU | Adi Istrate un overthinker de excepție

Adi Istrate este un artist și compozitor pasionat, pentru care muzica a fost mereu o const…