Home Arts Interviu cu Silviu Mircescu | Dor de scenă, de colegi, de oameni

Interviu cu Silviu Mircescu | Dor de scenă, de colegi, de oameni

11 min read

Despre teatru și viața artistului care a fost nevoit să stea departe de scenă, dar și despre bucuriile din viața sa personală, am stat de vorbă cu actorul Silviu Mircescu. Vă invităm să aflați în următoarele rânduri cum și-a reinventat activitatea, care este vestea care îi oferă o nouă perspectivă în această perioadă dificilă și care sunt rolurile și proiectele care și-au pus amprenta asupra parcursului său.

Cum se simte perioada distanțării fizice/sociale pentru un artist? De ce îți este dor și ce îți aduce bucurie în acest moment?

Îți dai seama ca nu mi-a fost ușor în toată perioada asta fiind obișnuit cu programul supraîncărcat pe care îl aveam: filmări, repetiții, spectacole. Primele două-trei săptămâni nu le-am simțit, dar ușor, ușor a început să se instaleze panica, depresia, plictiseala ș.a.m.d. Nu mai puteam efectiv să fiu pe scenă și să fac ceea ce îmi place. Pentru un actor independent cu multe proiecte în desfășurare un așa concediu forțat a dus la o reinventare. Așa că împreună cu socrul meu care are o afacere cu fructe și legume am creat o pagina de Facebook pentru locuitorii orașului natal, cărora le livrăm produse astfel încât aceștia sa nu se mai deplaseze. M-am ocupat de postarea pe pagină a produselor, primeam prin telefon comenzi, mă urcam în mașina și le livram oamenilor gratuit produsele de care aveau nevoie. Cred că prin asta am reușit sa îi ajut în perioada asta dificilă, pentru că mulți bătrâni au apelat la acest tip de livrări și așa am reușit într-un fel să îi țin departe de toată nebunia cu virusul, am încercat să îi protejez.

Dar în toată perioada aceasta în care am stat departe de prieteni și de scenă, fericirea mea a venit la începutul lunii Martie când am aflat că voi deveni tătic. Faptul că anul acesta mi se naște băiețelul este cea mai mare bucurie pentru mine. În rest, aștept să treacă 2020 cât mai repede, să revin pe scenă și după spectacol să vin acasă la soție și copil.

Dor de scenă, dor de teatru. Pandemia ne-a oferit tuturor timp pentru reflecție și analiză. Dacă e să privești în urmă la proiectele în care ai fost implicat care sunt cele care ocupă un loc special în parcursul tău profesional și ce planuri te entuziasmează pentru viitor?

Din absolut toate proiectele am avut ceva de învățat. Indiferent dacă au fost de teatru, film sau televiziune. Dar pot spune cu mâna pe inimă că participarea mea la Ultimul Trib, emisiunea de supraviețuire de la Antena 1, m-a schimbat din toate punctele de vedere. Atât ca artist, cât și ca om! Am stat 40 de zile în Africa, fără nimic! Fără telefon, acte, bani… absolut nimic! Doar eu cu mine și hainele pe care le aveam. Primul lucru esențial pe care l-am descoperit și cel mai greu a fost să te suporți tu pe tine, indiferent de situație (la mine a fost o situație extremă). Și m-a fascinat foarte tare faptul că oamenii, neavând absolut nimic, sunt veseli, visează, muncesc pentru ceea ce-și doresc! Așa că noi nu avem nici o scuză, având de toate, să nu fim pozitivi, fericiți și să muncim din greu pentru ceea ce ne dorim! Aș mai spune foarte multe, dar ar trebui să scriu o carte.

Având în vedere că am trecut cu toții printr-o perioadă dificilă, aștept cu nerăbdare să reiau activitatea profesională de care îmi este foarte dor… de scenă, de colegi, de oameni!

Ce reprezintă actoria pentru tine?

De 11 ani, actoria pentru mine reprezintă un mod de viață! Pot să visez, să creez și să ofer emoție prin „joaca asta de oameni mari”.

Care a fost primul rol pe care l-ai interpretat?

Primul rol pe care l-am interpretat a fost Iosif din Betleem, la grădiniță. (râde)

Dar cel care a reprezentat cea mai mare provocare? Și ce te-a ajutat să descoperi despre tine ca om și actor?

Rolul de la care mi-am dat seama că pot să fac meseria asta și care a fost o provocare importantă în viața mea și mai ales la momentul potrivit a fost în anul 3 de facultate: Treplev, din piesa de teatru Pescărușul. E rolul cu care mi-am dat licența și de la care am învățat, nu am știut că pot fi atât de SENSIBIL! Fapt care îmi folosește pe ambele planuri.

Ţi-ar plăcea să joci pe scenă sau într-o producție tv alături de …

Din fericire de-a lungul activității profesionale am avut șansa să joc alături de cei mai mari actori ai acestei țări, de la care am învățat enorm de mult și cărora le mulțumesc!

De ce ar trebui să meargă oamenii la teatru?

Pentru ca oamenii reprezintă cel de-al patrulea perete care completează MAGIA. Un teatru fără spectatori ar fi ca un copil fără părinți. Și exact așa m-am simțit eu în ultimele 6 luni de zile…

Pare că o nouă categorie de creatori de conținut din artă, teatru captează din ce în ce mai mult interesul utilizatorilor rețelelor sociale. Cum abordezi tu conținutul din online?

Încerc pe cât posibil ca în mediul online să îmbin atât viața personală, cât și cea profesională pentru că din punctul meu de vedere e bine ca omul să te vadă în ambele ipostaze.

Care sunt proiectele în care te putem vedea în perioada următoare?

Pregătesc acum un spectacol nou, Azilul de noapte, în regia domnului Mircea Rusu.

Dar, între timp, vă aștept la următoarele:

Pădurea spânzuraților, TNB

Neguțătorul din Veneția, TNB

No man’s land, TNB

Livada de vișini, TNB

Regele Lear, TNB

O femeie împărțită la 2, Teatrul Roșu

Ghici cine te sună!?, Teatrul Elisabeta

Mamma Mia, Sala Palatului

La grande Magia, Teatrul Bulandra

Cum să distrugi o piesă?, Teatrul de comedie

Citește în continuare Arta ca terapie. Interviu cu Liviu Săndulache.

Load More Related Articles
Load More By Galescu Roxana
Load More In Arts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

CAV Gallery | Antonia Corduneanu: If your species disappears, clap your hands

Expoziția Antoniei Corduneanu de la Centrul Artelor Vizuale Multimedia poate fi vizitată î…