După pauza forțată la nivelul vieții culturale, Classix Festival a regăsit publicul iubitor de muzică clasică și de evenimente culturale entuziasmat pentru o nouă aventură clasică contemporană. Dragoș Cantea, co-fondator și director artistic al festivalului, ne-a oferit o privire în culisele ediției din acest an – provocările întâmpinate în organizarea și desfășurarea în siguranță a festivalului, cum s-a simțit reîntoarcerea pe scenă pentru artiștii invitați, unii dintre care nu au mai avut concerte cu public chiar și de un an de zile, dar și ce putem învăța din experiențele reușite de acest gen, care ne demonstrează încă o dată beneficiile aduse de sectorul cultural.
Iată ca am avut parte de încă o aventură clasică contemporană la Iași, în cadrul festivalului care devine un reper pe harta culturală a țării. Cât de important a fost să reușiți organizarea Classix Festival în acest an?
Am ținut foarte mult la continuitate și la a ne demonstra adaptabilitatea organizatorică la nivel de echipă. Am fost și norocoși, intrând în scenariul roșu chiar de a doua zi după încheierea festivalului, dar poate că norocul ține și cu cei mai buni?…
Cum ați rezuma experiența ediției ce tocmai s-a încheiat?
Prospețimea și energiile acumulate de-a lungul serilor de festival au încărcat toate părțile implicate – sponsori, parteneri, organizatori, artiști, public, cu mult optimism și speranță. Mai ales în contextul actual, Classix a determinat un spirit de comuniune prin care fiecare ne respectăm aproapele, învățăm unii de la alții și ne bucurăm împreună de diversitatea din jurul nostru.
În urmă cu un an spuneați „Cuvântul cheie la această primă ediție a fost interdisciplinaritatea și nu m-ar deranja câtuși de puțin dacă ar deveni o componentă constantă în evoluția festivalului.”. Cum a influențat contextul pandemic organizarea și desfășurarea festivalului?
M-am bucurat să păstrăm dimensiunea interdisciplinară prin seria Classix-in-focus care a punctat și latura educațională cu două dialoguri la granița dintre business, antreprenoriat și cultură, iar această triadă a ilustrat și nucleul managerial din spatele Classix. A trebuit să renunțăm la mai multe planuri artistice ambițioase, la lucrări cu ansambluri mai mari, dar ele rămân în „pole-position” pentru edițiile următoare.
Ce provocări ați întâmpinat în încercarea de a vă asigura că festivalul se va desfășura în cele mai bune condiții?
Multe, aproape ireal de multe variante de rezervă. De la numele artiștilor la variantele de călătorie, la public, săli și repertoriu interpretat. Pentru orice soluție găsită, trebuia să venim și cu o variantă de rezervă, întotdeauna sperând la ce e mai bine, dar pregătiți și pentru ce putea fi mai rău.
Cum s-a simțit reîntoarcerea pe scenă la nivel personal și din perspectiva artiștilor invitați?
Personal fac parte dintre norocoși, întrucât am putut susține concerte cu public și în Norvegia, în cadrul Oslo Kammermusikkfestivalen. Cu toate acestea, deschiderea Classix cu Cvartetul pentru sfârșitul timpului de Olivier Messiaen interpretat în premieră la Iași a fost o ambiție aproape nebunească – atât la nivel tehnic (puține repetiții împreună), cât și ca provocare intelectuală / spirituală. Noroc că am avut o companie la fel de ambițioasă pe scenă!
Parte dintre artiștii invitați nu au mai avut concerte cu public în săli chiar și de un an de zile, ceea ce i-a făcut pe mulți să fie extrem de emoționați. De aceea am putut vedea și discursuri din partea lor și un sentiment de recunoștință pentru întreaga experiență trăită în România – unica locație de a avea public fizic în sală în acel moment în interiorul Uniunii Europene.
După o lungă pauză la nivelul vieții culturale, care a fost feedbackul de la iubitorii de muzică și comunitatea locală după ediția din acest an?
Cred că epuizarea biletelor (puține, ce-i drept) în doar 5 minute vorbește de la sine despre setea publicului. Ne bucurăm că această ediție a atras public și din alte orașe, turiști în Iași pe timp pandemic, balansând armonios riscurile cu beneficiile călătoriei.
Deci se poate! Ce ați învățat din această experiență voi, ca organizatori Classix, și ce învățăminte putem trage la nivel de societate, industrie de evenimente și public ce duce dorul evenimentelor culturale?
Concluzia este că dialogul este un element indispensabil. Așa cum ne sunt dictate măsuri, așa ele pot fi discutate și structurate în funcție de fiecare industrie în parte. Eu sunt adeptul că soluțiile pot fi găsite doar prin comunicare eficientă, iar odată găsite, ar fi ideal să vină în beneficiul tuturor părților implicate. Ori, am sentimentul că nevoile și beneficiile aduse de sectorul cultural încă nu sunt pe deplin înțelese.
După ce realitatea ultimului an ne-a demonstrat într-un mod extrem că lucrurile nu merg tot timpul conform planurilor, cum se fac planurile pentru viitorul Classix Festival?
„Avantajul” anulărilor din această ediție este că ele conturează deja următorul Classix. Ce este important la nivel de planuri a fost deja menționat în ultimul concert, Classix in Perpetuum. Am ajuns, în plină pandemie, cea mai amplă experiență independentă a muzicii clasice din România, iar asta a avut loc la Iași – orașul de start al principalelor realizări culturale naționale. Dar, adaptabilitatea noastră ca echipă, cât și sponsorii și partenerii noștri (fie ei diplomatici, culturali, sau corporativi) ne conduc spre mobilitate, prezentându-ne un potențial itinerant.
Ce alte proiecte mai aveți în plan pentru perioada următoare?
Imediat urmează un concert alături de Filarmonica din Sibiu, apoi o perioadă de carantină la revenirea în Norvegia, concretizată într-o serie de recitaluri solo în nordul îndepărtat (regiunea Finmark), unde pare că pandemia nu a cucerit și stilul arctic de viață. Ulterior vor urma câteva vizite academice în Finlanda unde voi susține prelegeri și masterclass-uri, iar următoarea aventură contemporană posibil să bată la ușă încă din toamna acestui an.
Citește în continuare Classix in Art: apel de proiecte pentru susținerea artiștilor independenți.
