Detaliu in performanta – Eroii zilelor noastre! Episodul 2

Eroii. Oare ce sunt? N-am certitudinea ca fac bine la ceva, dar sunt mai mult decat convins ca pot stabili suficiente cai de acces in lumea cunoasterii, cea care n-a omorat pe nimeni si care, pe langa coloratura vietii, face bine. Vedeti voi, nu strica niciodata sa ne uitam la cel de langa si sa ne raportam la el ca la un adevărat simbol. N-are rost sa te intrebi de ce atat timp cat performanta este cea care-l defineste cel mai bine pe eroul in cauza. Eu unul nu mi-s erou si nici model, dar stiu ca in viata mea, destul de haotica, există o anumita ordine a povestirii, cu nenumarate capitole despre frumos si inalt.

M-am bucurat să observ săptămâna trecută că materialul meu despre eroii prezentului starneste interes. Mi se pare mie sau aveti si voi nevoie de mai multe modele? Nu militez, absurd, pentru introspectie, pentru afundarea intr-o stare nenaturala de intelectuali ipocriti, ci pentru dorința de a citi, de a cunoaste, de a vrea, asculta ceva bun si a vedea dincolo de aparente, printre timp, din balastul întreg de informație. Ceva util în schimb. Ceva care sa te transforme într-un eu ce tinde catre desăvârșire prin dorința de a fi cat mai aproape de implinirea sa.

PAUL SURUGIU & JOLT KERESTELYEi sunt eroii prezentului meu. De ce? Pentru ca alaturi de ei, in calitate de textier, am lansat luni seara, la Palatul Cantacuzino din Bucuresti, albumul de autor „NU SUNT SINGUR”, o reintoarcere la melodie, la arta, la frumos in esenta pura. Pentru mine, un simplu scrib al romantismului, nu se potrivea mai bine sa transmit gandurile unei dragoste ideale decat in tandem cu un compozitor remarcabil, care are puterea suprema de a compune in momentul in care altii ar fi renuntat si cu un artist a carui voce a dat consistenta, putere si nuanta creatiilor noastre. Am creionat asadar, fara vanitati, sentimente simple, in imagini pe care toti dintre noi le-am trait.

Albumul acesta, o muzica de film, un musical de colectie, este despre oricine și fara dubii are în el suficiente trairi pentru a va face sa-l iubiti și sa-i acordati circumstante atenuante, in functie de experientele voastre. Asadar, merita sa-l cautati prin magazinele de specialitate! Nu-i fac reclamă, in calitatea mea de versificator si om care-a dat poveste muzicii, alaturi de cei doi, dar si de George Natsis si Andrei Kerestely.

Nu-i nici prea siropos și nici prea profund, deloc greu și fara artificii inutile. Nu e un album comercial si desigur ca doar cei care au un dram de inteligenta si de suflet il pot intelege cu adevarat. E simplu si imbina, după simpla mea părere, mai multe arte la un loc, fiind mai mult decât divertisment, ci un prilej de a inlesni, de a croi si a face ca frumosul sa fie, pe alocuri, mai deplin. Despre asta-i povestea noastra, despre istoria unei banale iubiri, muzicale, cu lumini si umbre, cu renuntari si incercari, cu un mare nimic, ajuns la rang de virtute, care ne reduce pana acolo incat sa fie totul!

Jolt Kerestely este un om simplu, un suflet inocent, de-o puritate nemaivăzută, care mi-a acordat incredere și care, la cei 83 de ani ai sai, merge pe bicicleta. La propriu, dar si la figurat, pe un vehicul parcat undeva la limanul iubirii. Este un compozitor remarcabil, care uneste laolalta, de-o viata intrega, calitatile unui om desavarsit. Dar el e important pentru muzica sa, de la „COPACUL”, „LUMEA DE DRAGOSTE”, „UN BUCHET DE CRIZANTEME” la „TACUTELE IUBIRI”, „TE ROG ZAMBESTE, FATA FRUMOASA”, „INSINGURARE”, pana la piesele pentru Fuego sau albumul de care va povesteam mai sus.

Paul Surugiu are o voce care te emotionează. E clar. Doar să fii de piatră sau prea prost sa nu-ti dai seama ca omul are talent. Si-a fidelizat nisa, refuzand sa intre in intregul lipsit de consistenta. Motive ar fi suficiente de mentionat, de la repertoriu la dexteritate, la longevitate sau seriozitate, dar consider ca e necesar, pentru a intelege cine e Fuego, sa-i descoperi activitatea. Mai mult decat atat, artist te numesti atunci cand aduni la propriu, persoane in sala de spectacol. Unele care platesc ca sa te vada si sa te asculte. Si atat timp cat acest public va exista, cat spectacolele sale se vor juca, in toate orasele tarii cu casa inchisa, Fuego va fi artist! De va place ori nu!

Una dintre cele mai puternice minuni ale artei romanesti, din punct de vedere interpretativ este Mirabela Dauer! Am crezut tot timpul ca artistul adevarat este cel care traieste ce canta, cantand doar ce traieste si care, pe langa caldura, imagine, decenta trebuie sa sparga bariera perceptiei ! Uite tocmai de asta merita Mirabela statutul de celebritate incontestabila! A servit drept muza la formarea unui gen, l-a slujit si a patruns in mentalul colectiv drept unul dintre numele de aur, pentru care trebuie sa fim mandri! Fiecare cultura are o Mirabela, iar a noastra e cu atat mai valoroasa cu cat vocea sa se identifica cu un intreg noian de sentimente, de regasiri si framantari, de dragoste si sinceritate.

Mirabela nu se demodeaza. Si iPad-ul si Ipod-ul o iubesc la fel cum si vinyl-ul a indragit-o.  Mirabela nu poate fi uitata. Pentru fiecare traire a indragostitilor, pentru fiecare capodopera, si ireversibil, pentru timbrul fara de egal, eu ma-nclin! Si indraznesc sa afirm ca nu am fi putut defini complet  tot ceea ce inseamna istorie in acest domeniu, daca celebrele si cu adevarat genialele creatii ale maestrilor in fragmente de note eterne, nu ar fi fost cuprinse si de glasul Mirabelei.

Mirabela Dauer e un star. Cu toate sclipirile, dezamagirile, corectiile si camuflarile pe acesta le are atunci cand ajunge la acest nivel. Dar are ceva ce altii nu vor avea niciodata. Confirmarea unei intregi natiuni. Si mai are o viata in glas. Ce-mi transmite, si nu doar mie, ce vorbele acelea incearca sa spuna prin sunete. Substanta…

 I-a cantat pe toti, pe cei mai mari si toti au rasfatat-o cu cele mai nobile creatii. Ba mai mult, altii i-au facut ode. Daca peisajul muzical prezent nu ia cunostinta despre Mirabela se poate considera inutil. Modificarile sunt inerente, ele vin si pleaca, in schimb, Mirabela a capatat ceva. Insasi muzica i se inclina. Si ar mai fi de adaugat, ca peste ani, peste sute de ani, tot Mirabela va canta despre fotoliu. Nu se va mai inventa alta!