Home Editorials CE-I IUBIREA?

CE-I IUBIREA?

8 min read
love is, the inscription on a typewriter

O lume întreagă. Totul. Un mare nimic și la un loc, felul de-a exista. Ce-i iubirea, oare? Poate că e o întrebare mult prea grea. Poate că sperie, poate că-i perimată sau aducătoare de hohote neputincioase de râs, dar iubirea aceasta, ideală sau nu, cu statut de consumabilă sau de eternă certitudine, aducătoare de beneficii spirituale, este fără doar și poate, motorul, bujia, cauciucul, caroseria, tot ce ne pune pe noi în funcțiune, dându-ne și motive de-a continua și suficientă durere ca să simțim cu adevărat că nimic nu-i întâmplător, ci făcut, după bunul plac, cu mâna noastră, numindu-se firește, lucru sentimental manual.

Răspunsul nu-i la îndemână și are nenumărate valențe, cum desigur am simțit-o cu toții, pe pielea noastră. Iubirea e, dacă-i necesar să o definim, un fel de boală a întregului univers, fără remediu, care ne înalță și ne trântește, care luminată de sensuri depline și care-i, de cele mai multe ori, mult mai simplă decât am vrea noi să o încadrăm. Iubirea este despre ce simți, cu neliniște, atunci când te trezești, când adormi, când vezi, când ai și crezi, când nu mai ai și-ai vrea. Iubirea e un soi de dependență benefică care ne oferă imunitate și care ne întărește până la epuizare. Este despre cum noi putem funcționa, este frumusețea și deplinătatea universului, în nuanțe romantice.

 Întâmplarea face ca undeva, pe parcursul existenței umane, iubirea să-ntâlnească și suferința. Intensitatea cu care cea dintâi acaparează, până la refuz, sufletul, o determină pe cea din urmă să se manifeste în voie, vrând parcă să demonstreze că, deși iubirea pretinde, în idealurile-i împărtășite și infantile, că nu deține criterii de identificare, aceasta vine împreună cu un dram de suferință. Iubirea poate fi câștigată trudind din greu, în schimb, suferința vine de la sine, ca și cum am fi așteptat-o dintotdeauna. Amândouă au totuși un punct comun, se nasc dintr-un plâns și o tăcere.

Cumulând minunile veridice și pragmatice ale vieții, într-o neinspirată dogmatică a minții și inimii, rămâne în final, dintre toate, doar libertatea. De a scrie. De a iubi. De a conferi întâietate începutului, urii și iertării, în aceeași manieră în care te poți reîntoarce în universul propriu, fără să ai remușcări absurde. De a crea identități paralele care să camufleze fuga către absolut, ce ar putea arăta realmente ca o descoperire a sinelui deplin.

Există o libertate a suferinței cum la fel de banal există și o falsă cenzurare a morții lente, ce prezintă, printre amăgiri lugubre, o comuniune cu firea noastră. A pierde și a începe din nou căutarea e la fel de seducător ca şi atunci când, din considerente indescifrabile, alegi să fii fericit. Durerea figurată, întregul concept al singurătății, redefinirea și puterea ce ne face, oricât de vetuști si conservatori am fi, să ne autoanalizăm, transformă viața într-o instituție publică, fără legiferări și construcții perimate, fără îngrădiri și ștate de plată, în care contează, dintre toate, doar căderile și reinterpretările raționale ale eului. Pachetul de neîmpliniri și suferințe vine cu un unic scop, cel al dobândirii ireversibile a libertății. Esența acesteia nu poate fi cuprinsă într-o viață, cum nici dezamăgirile și tristețile zilnice nu reușesc să alunge forța optimismului. Și a supraviețuirii.

Iubirea este o supraviețuire. Și nu știm cum ar fi dacă iubirea ar vorbi, căci război mondial s-ar declanșa din mărturiile sale.Iubirea poate fi mai mult decât oamenii își pot imagina, chiar și atunci când îi dau cu piciorul. Deloc trufașă, ideea esențială a iubirii este că trebuie să ne facă, idiferent dacă suntem moderni sau clasici, duri sau romantici, mai buni. Și mai are ceva iubirea – puterea nedefinită de a ne face să luptăm pentru ce vrem. Asta-i iubirea – respect, un tot, un ceva care n-are gen, criteriu, identitate și nici măcar culoare. Nu e cu fluturi și inimioare, e cu asumare și dragoste dusă la extrem, în termini ce țin de loialitate, drama și eternitate! Iubirea este în cele din urmă, totul!

ARTICOLUL SE VA REGĂSI ÎN URMĂTORUL NUMĂR AL REVISTEI FPM, CE VA APĂREA ÎN LUNA DECEMBRIE!

Load More Related Articles
  • NU NE PASĂ!

    Nu ne pasă! Trecem cu bocancii prin viață și prin sentimente, prin natură și prin orice ur…
  • AU RĂPIT LUMINA!

    Întreaga lume-i într-un concediu medical prelungit, fără prescripție sau scutiri, cu o rea…
  • draga

    DRAG DE DRAGA NOASTRĂ!

    Actrița Draga Olteanu Matei a încetat din viață la vârsta de 87 de ani. Teatrul nu este o …
Load More By Narcis Avadanei
Load More In Editorials

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

NU NE PASĂ!

Nu ne pasă! Trecem cu bocancii prin viață și prin sentimente, prin natură și prin orice ur…