El este Rareș Trufea, tânărul în vârstă de numai 17 ani din județul Vaslui, care i-a lăsat cu gura căscată pe cei patru jurați de la „Românii au talent”. Celebrii prezentatori din cadrul show-ului de talente, Smiley și Pavel Bartoș, s-au lăsat duși de valul interpretării emoționante a tânărului cu auzul absolut și nu au ezitat să apese butonul auriu, al doilea din cadrul celui de-al 11-lea sezon – #unușiunu. Așadar, Rareș a acceptat să schimbe câteva cuvinte cu noi și să ne împărtășească, în exclusivitate, mai multe despre cea mai recentă experiența care a reușit să-i schimbe viața radical în cel mai imprevizibil mod.
Felicitări, Rareș! Mărturisește-ne ce ai simțit în momentul în care ai primit Golden Buzz-ul de la Smiley și Pavel Partoș. Te-ai așteptat?
În primul rând, doresc să mulţumesc tuturor pentru urările pe care mi le-au transmis şi mă bucur enorm de mult de faptul că atâţia oameni mi-au fost alături! În al doilea rând, nu aş fi crezut niciodată că voi lua Golden Buzz, nu mi-a trecut niciodată prin minte aşa ceva. Pentru mine a fost un şoc total în momentul în care am văzut cum cad confeti şi se aştern pe scenă. Prima oară am auzit un zgomot extrem de puternic. Însă nicio secundă nu m-am gândit la faptul că acel zgomot a fost produs de Golden Buzz. Văzând confetiile şi auzind pe Pavel ţipând, am rămas profund şocat şi emoţionat. Pe această cale, doresc să le mulţumesc lui Pavel şi lui Smiley pentru faptul că au simţit nevoia de a-mi oferi acest Golden Buzz şi că au văzut în mine un potenţial talent!
Cum era Rareș înainte de experiența „Românii au talent” și cum este acum?
Rareş întotdeauna va rămâne aceeaşi persoană. Niciodată nu voi uita de unde am plecat şi mereu voi fi recunoscător tuturor celor care mi-au fost alături şi mă ajută să continui pe acest drum. Oricât de mult succes aş avea, nu voi uita niciodată de cei dragi, de persoanele din viaţa mea. Şi mă voi ţine de studiu cum m-am ţinut şi până acum.
Cum ai luat hotărârea de a te înscrie la „Românii au talent” și cine te-a îndemnat să participi la acest show de talente?
Sincer, nu m-am gândit vreodată să particip, deoarece nu aveam încredere în mine că aş putea face faţă presiunii şi că aş impresiona juriul sau lumea în general. Însă, o doamnă care lucrează la Pro TV, pe nume Raluca Nechita, m-a contactat, văzându-mă pe YouTube, şi m-a întrebat dacă aş dori să particip. Iar eu, de bucurie, bineînţeles că am răspuns afirmativ. Nu eram sigur că vreau să fac un aşa pas uriaş de frica de a nu claca. Însă toţi m-au sfătuit să particip, astfel prinzând curaj.
Ești de părere că melodia „Jealous” ți-a purtat noroc? Cum ai ales să interpretezi această piesă și ce însemnătate are pentru tine?
Am ales să interpretez această piesă pentru că am putut s-o abordez fix pe stilul pe care îl am. Şi, ce-i drept, îmi place la nebunie această piesă. Mă bucur că am făcut o impresie bună interpretând-o şi mă bucur de faptul că am fost inspirat în alegerea melodiei pe care s-o prezint pe scena de la „Românii au talent”.

Care a fost cea mai mare scenă pe care ai urcat până acum?
Cea mai mare scenă pe care am urcat este chiar scena de la „Românii au talent”.
Ai fost trimis deja în semifinale, un început destul de bun și foarte promițător pentru tine, și cu siguranță că te-ai gândit și la marele premiu al emisiunii. Ce planuri ți-ai făcut în cazul în care vei fi desemnat cel mai talentat român din acest sezon?
Bineînţeles că mă gândesc la marele premiu. Oricine şi-ar dori să-l câştige. Însă, eu sunt conştient de faptul că mai am foarte mult de muncă pentru a ajunge să obţin premiul cel mare. Nu ştiu dacă sunt la acel nivel. Eu îmi doresc să am prestaţii cât mai bune şi să fiu mulţumit de mine. Rezultatele se vor vedea în timp, însă cel mai important este să fiu mulţumit de mine.
De unde a luat naștere pasiunea pentru muzică? Ai moștenit talentul din familie?
Talentul pentru muzică este moştenit de la tatăl meu care este solist vocal. Atât fraţii lui, cât şi tatăl său, cântă sau cântau la diverse instrumente. Am încercat să cânt la tobe sau cu chitara, însă nu mi-au plăcut aşa mult. Pe la vârsta de cinci ani şi jumătate, şase, tatăl meu a dat fără să vrea cu lingura într-un pahar, iar eu i-am spus nota emisă de pahar. A verificat şi chiar aceea era nota. Astfel, tatăl meu m-a dat la pian. În primii doi ani, nu ştiam ce presupune studiul pianului. Însă din clasa a treia am început să studiez cât mai serios. Dar, pentru a performa în adevăratul sens al cuvântului, era nevoie de mult mai mult studiu. Astfel, prin îndrumarea profesoarei de pian, Galina Parfeni, care îmi este ca o a doua mamă, am ajuns la Liceul de Arte „Victor Brauner” din Piatra Neamţ, studiind pianul cu doamnele Irina-Oana Horghidan şi Mihaela Spiridon, două persoane excepţionale cu care întocmesc un proiect de viitor extraordinar şi care mă ajută să urmez drumul pe care am început să-l străbat cu ajutorul doamnei Galina care, pentru mine, încă îmi este profesoară şi-mi va fi toată viaţa. Ţin să le mulţumesc foarte mult pentru tot ajutorul pe care mi-l acordă!

Ce artist, din țară sau de peste hotare, reprezintă un exemplu pe care ai vrea să îl urmezi la rândul tău?
Din punct de vedere pianistic, ador modul în care cântă un pianist sud-coreean care a obţinut premiul cel mare la prestigiosul concursul „Frédéric Chopin” din Varşovia, acesta numindu-se Seong-Jin Cho. Ador sunetul, modul de interpretare şi emoţia pe care o transmite atunci când interpretează o lucrare muzicală. Din punct de vedere vocal, îmi place foarte mult un cântăreţ născut în Kazakhstan pe nume Dimash Kudaibergen. Am rămas şocat auzind la ce note poate ajunge şi de fiecare dată când îl ascult, mă emoţionez foarte mult.
Citește în continuare INTERVIU | Cine este „Fata care chiar există”? | Alexandra Ușurelu despre noul album și spectacolul de pe 14 februarie.