Home Arts INTERVIU | Arta ca terapie | Ovidiu Kloska

INTERVIU | Arta ca terapie | Ovidiu Kloska

31 min read

Dincolo de puterea noastră de a înțelege creația stau eforturile artiștilor preocupați de explorarea zonelor de cunoaștere, de întâlnirea dintre corporal și dimensiunea spirituală. Misterul universului Ovidiu Kloska este transpus nu numai în pictură, ci și în alte domenii ale artei cu care experimentează în mod incitant la limita dintre uman și divin, dintre figurativ și abstract.

Despre Ovidiu Kloska

Cum s-a dezvoltat interesul tău pentru artă?

Interesul meu pentru artă s-a manifestat încă din primii mei ani din viață. Cred că pe la cinci ani  am început să pictez și să mă joc cu culorile și cam pe atunci cei din jurul meu au remarcat abilitatea mea de a observa și de a reproduce realitatea înconjurătoare. Pe parcursul anilor am fost atras tot timpul de zona aceasta, a picturii mai ales, dar nu am fost împins de la spate. Părinții mei, oameni simpli, nu au intuit potențialul meu. Am făcut totul de capul meu, discret și plin de entuziasm infantil. Am învățat degradeurile și culorile și m-a fascinat mirosul culorilor de la început. Pentru mine era ca o vrajă.

Care sunt mijloacele de exprimare artistică cu care experimentezi?

În primul rând, sunt foarte atras de pictură. Marea majoritatea a timpului o investesc în pictură, dar sunt atras foarte mult, mai ales acum, de sculptura în metal prin sudură, prin tăiere, prin deformare, prin anumite intervenții grafice în metal. Mă interesează foarte mult și ceramica, dar deocamdată sunt un pic limitat din punct de vedere al materialelor și al tehnicii pentru că mi-ar trebui un cuptor de ardere și lutul. Dar pe viitor cred că voi aborda și această interesantă ramură a artelor. Am realizat și o serie foarte interesantă de fotografii prelucrate în proporții mici, fotografii în care am căutat o anumită estetică a uzurii, o anumită plasticitate pe care o regăsim în lucrurile afectate de trecerea timpului. Proiectul e încă deschis, conține 35 de lucrări și l-am numit „Uzura urbană – obiect de artă”. A fost proiectul de masterat în cadrul Facultății de Arte.

Am căutat foarte mult să explorez forme în care se regăsește portretul uman. Mi-a plăcut să identific o estetică ce fascinează și acest lucru m-a ajutat și m-a influențat ulterior în compoziții pe pânză, compoziții pe care le-am „cumulat”, să spunem așa, într-o serie care se cheamă „Călători”; îmi place să mă joc cu ideea de siluetă ascunsă, cu ideea de trăsătură puțin conturată, la limita figurației. De fapt, eu, ca pictor, mă consider undeva la granița dintre figurativ și abstract pentru că întotdeauna îmi place să mai păstrez anumite elemente ale figurativului și să le amestec și să le modific, astfel încât să „secretizez” oarecum informația.

arta ca terapie - ovidiu kloska

A fost influențat în vreun fel parcursul tău de pregătirea tehnică inițială?

Faptul că nu am continuat cu un liceu de artă și am urmat un liceu cu profil industrial și apoi o facultate tehnică se pare că m-a influențat, cred eu într-un mod pozitiv, mi-a dat o bază în plus de a înțelege această lume, dar mai ales în a înțelege Creația, în esență. Am la bază o formare dintr-o zonă a fizicii, a matematicii, dar cred că, la urma urmei, arta este un eclectism între toate zonele de cunoaștere ale omului, incluzând cunoașterea din zona fizicii, chiar a fizicii cuantice și, de ce nu, a matematicii, filozofiei, poeziei, literaturii și a tuturor celorlalte.

Talent, studiu, experiență… cum se conturează profilul unui artist complet?

Fără doar și poate, unui artist, pentru a iesi în evidență, a transmite ceva prin ceea ce face și a avea un timbru special, îi trebuie, în primul rând, talent. Apoi este nevoie de foarte mult studiu. Eu am terminat prima dată o facultate tehnică, Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Iași, și chiar din primul an am început să vizitez galeriile de artă, expoziții foarte interesante pe care mi le amintesc și acum cu plăcere. Mi-am făcut atunci prieteni ce studiau pictură și datorită lor am reușit să intru pentru prima dată într-un atelier de pictură și un atelier de grafică. Apoi, într-adevăr, experiența se dobândește cu foarte multă muncă. Este foarte ușor în a vizualiza anumite tehnici, dar nu le poți studia până nu le pui în practică. Nu reușești să ajungi la un nivel de performanță în care să ai ceva foarte personal și unic în lucrările tale decât dacă lucrezi foarte mult. Eu am câțiva copii care din când în când vin în atelierul meu și cărora le predau cursuri de pictură, de artă în general; pentru că pictura nu poți să o „predai” ca pe o materie simplă, în care urmezi anumiți pași și care are o traiectorie liniară. Arta, mai ales pictura, trebuie însoțită de foarte multe lucruri. Felul în care te raportezi la lume și la oamenii din jurul tău este foarte important pentru a te analiza și a te încadra în lumea din care faci parte.

arta ca terapie - ovidiu kloska

Care sunt elementele care definesc universul artistic „Kloska”?

În primul rând, încerc să dau o anumită alură lucrărilor și cred că timbrul meu este foarte legat de abordarea luminii și de tratarea luminii în pictură. Mă interesează foarte mult efemeritatea pe care o întâlnim în jurul nostru. Mă influențează și mă inspir foarte mult din pereți din zone uzate, din trotuare crăpate, din garduri ruginite. Există o plasticitate absolut fascinantă în aceste zone, iar arta mea are foarte multe elemente, structuri și terra-morfisme pe care le descopăr în aceste plimbări pe care le fac și pe care câteodată le și înregistrez și le fotografiez pentru că detaliile se uită ușor.

Care este punctul de pornire în elaborarea unei lucrări de artă?

Am mai multe serii de lucrări; țin minte prima serie, care a fost mai comasată, mai bine conturată: a fost tema îngerilor. Mi-a plăcut foarte mult ideea de a umaniza îngerul și de a încerca să pictez anumite compoziții în care locuitorul din interval, îngerul, pare oarecum prins în lumea noastră. Datorită acestor îngeri, critica, cel puțin din România, îmi atașează o interesantă abordare a îngerului și apreciază „Îngerii lui Kloska” pentru că sunt lucrări foarte bune în această zonă artistică.

Apoi mi-a plăcut foarte mult să abordez diferit ideea de peisaj în sensul de deschidere, de pădure deasă cu luminișuri, dar plecând de la elemente figurative, eu trec într-o zonă a creației universale. Pentru mine forma inițială, de exemplu cea a copacului, este foarte importantă, dar apoi încerc să generez anumiți pași de modificare a simbolului principal și în felul acesta am realizat o serie pe care am intitulat-o „Dincolo de înăuntru” care pentru mine este până acum cea mai interesantă și cea mai elaborată. Mai am o serie de lucrări, „Eternitate Kafkiană cu flori la 7 pm“, unde mă apropii delicat de tema naturii statice. Mă interesează foarte mult timpul personal și, chiar dacă foarte utilizată de mulți artiști, mi se pare o temă fascinantă pentru că este foarte generoasă pentru spațiul meu de creație. Mai nou am început un ciclu, „Între Negru și Divin”, aducându-mi aminte de începuturile mele ca pictor. Mă interesează foarte mult ideea de întuneric văzut ca lipsă și ca non-creație. Realizez în compozițiile acestea un contrast special între lumină, care pentru mine înseamnă dinamism, creație, trecere și mă joc cu o simbolistică a spiritualității universale ce trece dincolo de uman spre Divinitate și Creator. Dacă Dumnezeu va veni la vernisaj, va studia foarte atent picturile mele din această serie și va dori să cunoască autorul.

arta ca terapie - ovidiu kloska

Ce teme abordezi cel mai des?

Sunt foarte mulți ani în care am experimentat pentru că, din punctul meu de vedere, pictura pe care o fac eu necesită un grad mare de experiment. Bineînțeles că mi-am format anumite deprinderi, anumite tehnici în timp, am dezvoltat anumite jocuri compoziționale și de obicei nu încep de la o schiță, ci am anumite automatisme și spontaneități gestuale. Picturile sunt elaborate în etape, mai ales pentru că eu lucrez foarte mult orizontal prin tehnici raclare, de depunere a culorii într-o stare mai apoasă. Lucrez foarte mult cu laviuri, cu transparențe, cu intervenții și atunci pentru mine experimentul este foarte important.

Care sunt sursele de inspirație care te ajută să îți conturezi conceptele și ce îți dorești să transmiți prin creațiile tale?

Pe parcursul anilor m-am „legat” de mai multe teme și mi-a fost foarte ușor numai să mă uit în jurul meu și să fiu mai sensibil la ceea ce se întâmplă. Acum câțiva ani am pierdut pe cineva drag, o bunică ce m-a crescut în primii mei ani și care era de o simplitate absolut șocantă, dar în același timp de o bunătate și de o calitate umană cum rar găsești. După pierderea bunicii am început o serie cu titlul „Aș vrea să mor într-o altă galaxie”, iar lucrările din acest ciclu au fost mai figurative. M-am apropiat un pic de ideea de trecere, de moarte, dar moartea văzută ca o călătorie, ca o trecere undeva într-o altă spațialitate, într-o altă temporalitate. Pe mine mă inspiră foarte mult trecerea timpului și intervenția timpului asupra noastră și asupra lucrurilor din jurul nostru. La fel este lumina, jocul luminii, metamorfoza luminii, valențele schimbătoare ale luminii și omul. Chiar dacă lucrările mele par lipsite de siluete, ele sunt încărcate de trăirea mea ca om, ca spirit, în calitate de creator. Pentru că noi, artiștii, suntem în esență creatori.

arta ca terapie - ovidiu kloska

Care este relația dintre paleta cromatică pe care o alegi și temele lucrărilor tale?

La începuturi am avut o paletă cromatică foarte restrânsă, lucram foarte închis. M-am apropiat foarte mult de clar obscur. Am avut compoziții în care culoarea era foarte puternic diluată, iar tonurile și nuanțele erau vagi. Eram la limita non-culorii, să zicem așa. Dar, pe  parcursul anilor, am fost tentat să lucrez mai mult și să mă apropii de culoare. Acum trei ani mi-a venit ideea de a face o serie de lucrări în care să studiez mai mult relația dintre culori și joc și a luat naștere o serie care imi este foarte dragă, cu lucrări chiar de dimensiuni mari: „Din minunatele vise matinale ale Alisei”. Îmi place foarte mult și în titluri să mă joc oarecum cu simbolurile și cu ideile. Seria face subtil trimitere la „Alice în țara minunilor”, dar pe mine nu m-a interesat neapărat ideea de bizarerie. Intenția mea a fost mai mult să mă apropii de motivul visului, al jocului, al copilăriei. În aceste compoziții am reușit să realizez niște relații între culori și niște treceri superbe. Am în ele dinamism și legături între culori care fascinează.

Cum a evoluat stilul tău pe parcursul anilor?

Stilul meu a evoluat în timp. Lucrând foarte mult și trăind în artă, făcând lucrul acesta constant și cu ardoare nu ai altă traiectorie. Pentru mine arta este ca o nevoie primară, ca nevoia de apă și de aer. Pictez ca și cum aș respira aer. Am învățat foarte multe pe parcursul acestor ani, plecând de la tehnica pe care o asimilez azi mult mai ușor până la formarea intelectului. Este foarte important felul în care un artist se dezvoltă din punct de vedere intelectual și spiritual. Ca să poți să dezvolți o zonă să te reprezinte sincer și să aibă percutanță, importanță și pentru ca ceea ce faci să fie unic trebuie să investești timp și să cunoști ceea ce s-a făcut și ceea ce se creează în continuare. Există ideea aceasta preconcepută și depășită cum că artistul trăiește undeva într-un turn de fildeș și este oarecum izolat și lipsit de comunicare, cum că ar trăi într-o lume care e undeva deasupra tuturor lumilor. E total eronat. Artistul, în primul rând, este un om printre oameni, dar un om care are într-adevăr o sensibilitate mai mare și ceva special: un ochi magic. Eu particip constant și direct în lumea în care trăiesc.

Reprezintă arta terapie atât pentru creator, cât și pentru privitor?

Nu mai e un secret că arta reprezintă terapie și nu numai pentru privitori. Când lucrez, pentru mine înseamnă absolut a trăi. După câteva zile de pauză cu pictura, simt cum mă cheamă atelierul și când mă reîntorc lucrez mai cu ardoare. Arta reprezintă… în primul rând, pictura cred că reprezintă o formă de terapie pură. Dar nu orice fel de pictură, pentru că din punct de vedere conceptual și al evoluției picturii, în momentul de față există o explozie de concepte și de noi tendințe în pictură, printre care și o pictură a grotescului, pe care nu o recomand ca terapie. O  recomand ca o „stimulare” intelectuală, necesară înțelegerii lumii în care trăim.arta ca terapie - ovidiu kloska

Care sunt provocările în modelarea identității vizuale în arta contemporană?

Trăim într-o eră a internetului care ne facilitează o deschidere extraordinară față de publicul doritor de artă. În această zonă, în acest ocean de influență, identități și idei, provocarea este mare să poți să ieși în evidență. Sunt foarte multe platforme de prezentare, sunt foarte multe site-uri, galerii, bienale, târguri. Pe parcursul anilor, oamenii sunt din ce în ce mai atrași de artă și este destul de important să fii prezent online și să fii cât se poate de profesionist în tot ceea ce faci, de la prezentarea lucrărilor până la expedierea lor către colecționari. Eu am învățat să fac art marketing și management la cel mai înalt nivel.

Ce este cel mai important pentru tine ca artist?

Este important pentru mine și ceea ce fac ca  pictor, ca artist, dar familia este cea mai importantă. Poate că pe parcursul anilor am sacrificat anumite lucruri pentru a avea o familie cât se poate de normală. Sunt căsătorit și am doi copii. Am ridicat o casă mai mult decât spațioasă, interesantă și originală în același timp, tot ce am realizat acolo cu soția mea, Julieta, poartă amprenta unor artiști autentici. Arta este foarte importantă și lumea care îmi este dragă este importantă. Este important adevărul. Este importantă relația sinceră dintre oameni și calitățile umane care încet, încet se pierd în timp. Cel puțin în vremea noastră, omul contemporan se deteriorează constant.

Ce reprezintă frumusețea pentru tine?

Frumosul este complex și îmi este dificil să explic în câteva rânduri ce înseamnă frumusețea pentru mine. Unii dintre cei care admiră lucrările mele se exprimă în felul următor: „Îmi place foarte mult ceea ce văd, dar nu înțeleg”. Este foarte interesant pentru că, dincolo de educația plastică, sunt anumite lucruri care răzbat și trec din generație în generație. Genetic, cred, se transmit anumite predilecții ale oamenilor, anumite rezonanțe pe care le au cu anumite structuri și relații dintre culori și cu anumite teme, cu anumite forme. Lucrurile acestea sunt foarte complicate și mi-a trebuit mult timp să le însușesc și să le dezvolt. Arta mea are ceva sublim care va trece dincolo de timp și perioade. Am certitudinea că estetica și frumusețea unei opere semnate „Kloska” rezonează cu cei mai mulți ce-i întâlnesc creațiile.

Cum arată visele din care se concretizează creațiile „Kloska” în prezent?

Visez foarte mult și cu ochii deschiși și cu ochii închiși. Câteodată visez colorat și am niște vise, la 43 de ani, foarte interesante și foarte intense. Visele cu ochii deschiși sunt din viitor. Cu toate că zilele acestea trăim o perioadă dificilă și angoasantă, eu îmi păstrez visul de a expune în Berlin, de exemplu, poate într-o galerie importantă în Londra, de a expune chiar în Hong Kong, visul de a expune într-un muzeu mare, de a  avea o colecție și de a reuși să strâng câteva sute de lucrări într-o expoziție de o anvergură mai mare în Paris. Și vă mai spun un secret… în timpul liber călătoresc prin Univers…

www.ovidiukloska.com / https://www.instagram.com/ovidiuclosca/

Interviu realizat de Roxana Galescu pentru print – Fashion Premium Magazine, nr. 9, ediția de vară 2020.

Citește în continuare Interviu | Meet the young designers | Alexandru Emanuel Pop 

Load More Related Articles
Load More By Galescu Roxana
Load More In Arts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

Rico888 și Killa Fonic lansează prima piesă în limba italiană – Tango & Cash

Rico888 și Killa Fonic aduc prima piesă în limba italiană, Tango & Cash, al cărui nume…