Home Arts O călătorie prin intermediul muzicii și al stilului alături de Charlie Siem

O călătorie prin intermediul muzicii și al stilului alături de Charlie Siem

24 min read

Ro/En. Charlie Siem este un simbol al noii generaţii de violonişti, talentul şi carisma sa contribuind la succesul și aprecierea de care se bucură la nivel international. A avut momentele sale fashionable, așa cum chiar el spune, care i-au adus deschiderea către un public nou, dar și relații apropiate cu cei mai apropiați oameni din industrie. În zilele pe care le-a petrecut în București ne-a oferit ocazia să îl ascultăm cântând pe scena Ateneului Român, dar și să purtăm o conversație frumoasă despre puterea muzicii, a imaginației și interpretării care oferă fiecăruia propria poveste, dar și despre universul pe care îl creează de fiecare dată când pășește pe scenă.

Charlie Siem
Charlie Siem pe scena Ateneului Român

Artistul care a venit pentru prima dată în România pentru a acompania finaliștii Concursului Internațional de Dirijat „Jeunesses Musicales” a susținut și un Recital alături de pianista Marina Kan Selvik, pe 30 septembrie, la Ateneul Român. Cele două popasuri muzicale ale talentatului violonist în România au fost organizate de Elite Art Club pentru UNESCO, cu ajutorul Adinei Oancea, farmacist și co-fondator Careless Beauty România și cu sprijinul altor parteneri, 50% dintre încasări fiind redirecționate către Asociația „Help Autism”. La vârsta de trei ani, pe când era în mașină cu mama sa, Charlie Siem a auzit, la radio, concertul pentru vioară a lui Beethoven în interpretarea lui Yehudi Menuhin. Instrumentul la care a cântat în cadrul recitalului din 30 septembrie este chiar legendara „D’Egville”, vioara care i-a aparținut și lui Yehudi Menuhin.

În timp ce noi am avut ocazia să asistăm la o seară încărcată de muzică și de emoții, care a fost până acum experiența ta în România?

Nu am mai fost până acum în București sau în România. Dar am observat că Bucureștiul are personalitate, cumva pare că a rămas în trecut, ca și cum te-ai întoarce cu mașina timpului. Dar într-un sens bun. Are caracter, nu seamănă cu vestul Europei unde cumva totul arată similar acum. Când vii aici ajungi într-un loc diferit, cu suflet. Nu este totul neted, artificial, perfect finisat. Aici poți să îi simți personalitatea. Iar oamenii sunt foarte calzi, par a fi foarte entuziasmați pentru străinii care vin să cunoască România.

Călătorești atât de mult în toată lumea, dar unde este acasă pentru tine?

În Monaco, Monte Carlo și am un apartament în Florența, care se află la aproximativ 3 ore și jumătate cu mașina de Monte Carlo. Acasă pentru mine este între aceste două orașe, atunci când nu cânt. Dar acasă este mai mult un sentiment. Îmi aduc vioara cu mine și sunt acasă, dacă fac muzică sunt acasă. Pentru mine, acesta este scopul.

Mulți artiști spun că arta este viața lor. Este muzica viața ta? Și ce înseamnă asta de fapt?

Da, este, deși aș dori să spun că nu, deoarece uneori devine prea mult. Îmi place să am o viață separată de arta mea. Dar, pe de altă parte, simt că înseamnă foarte mult pentru mine. Muncesc foarte mult și viața mea depinde de asta. Dar ce înseamnă viața pentru oricine? Trăim și putem experimenta mâncare și băuturi și oameni, iar acest lucru este minunat, dar cu toții căutăm un accent central în viața noastră care să ne ofere un sens și un scop, iar pentru mine acesta este muzica. Pe de o parte este înfricoșător să cred că, dacă nu aș avea muzica, viața mea ar fi lipsită de sens, dar mă bucur să am ceva care să-mi centreze viața și care să îmi ofere zilnic un obiectiv, care să mă facă să simt că profit de potențialul meu și de posibilitățile care mi-au fost oferite, de privilegiile cu care am crescut. Deci presupun că muzica și capacitatea de a mă exprima prin intermediul muzicii reprezintă o parte importantă din viața mea.

Putem spune că muzica reprezintă un limbaj universal?

Muzica este o formă de comunicare și de exprimare care nu trebuie să fie neapărat specifică. Este un sentiment, te face să răspunzi într-un mod emoțional, într-un mod complet intangibil. Și cred că toți avem nevoie de asta. Muzica, la fel ca orice formă de artă, este ca o forță pe care oamenii au creat-o de când au devenit civilizați, pentru că toți avem o nevoie profundă de conectare atât cu noi înșine, cât și cu lumea exterioară. Este chiar mai ușor să facem asta prin intermediul muzicii decât este prin alte moduri de comunicare mai specifice, deoarece muzica este un spațiu deschis, timpul și undele sonore o definesc. Îți poți folosi imaginația pentru a merge într-o călătorie prin intermediul muzicii. Toată lumea iubește sentimentul de a-și uni propria identitate cu ceva care a fost creat de un mare geniu. Dacă asculți o simfonie a lui Beethoven poți să te raportezi la ea la un nivel personal, pentru că îți folosești propria imaginație și, într-o anumită măsură, colaborezi cu Beethoven. Așadar, cred că muzica este foarte importantă pentru toată lumea, într-un fel sau altul, fie că este o melodie a lui David Bowie, fie că este o simfonie a lui Beethoven. Dacă ești o persoană cu sensibilitate și emoții, muzica va fi un aspect destul de important în viața ta. Și, de asemenea, mă gândesc la muzică din perspectiva aspectului comunal, care aduce oamenii împreună la un concert sau în jurul focului când cineva cântă o melodie. Simțim nevoia să fim alături de oameni și acesta este un mod foarte ușor de a ne conecta. Suntem indivizi, cu toții răspundem diferit, dar ceea ce este universal este că vrem să răspundem, că vrem să avem sentimente și că dorim să trăim viața la un nivel senzual, expresiv și profund.

Care este emoția unui interpretări pe scenă? Au mai rămas provocări pentru tine?

O fac pentru că este o provocare, altfel m-aș plictisi, aș spune „ascultă-mi CD-ul”. Îmi plac concertele, deoarece reprezintă ceva instantaneu, în acel moment mă pot conecta cu publicul și pot crea ceva, o arhitectură a sunetului. Când intru pe scenă ajung într-o sferă necunoscută, nu știu cum va reacționa publicul sau cum voi răspunde eu. Toate aspectele, spațiul în care cânți, instrumentul tău și felul în care acesta răspunde mediului înconjurător, totul este necunoscut, deci creezi ceva din nimic și, în multe privințe, reprezintă o reflexie a universului nostru, noi am fost creați din nimic. Muzica este ca Big Bang-ul pentru mine, pentru că pășești pe scenă fără nimic, este liniște, totul se oprește și atunci trebuie să creezi un univers întreg, un sunet, să mergi într-o călătorie în timp prin muzică. Deci este o provocare uriașă pentru că trebuie să aduci acest lucru la viață. Și este întotdeauna diferit, nu există niciodată o rutină, nici un model. Te conectezi cu momentul respectiv, cu spațiul în care te afli și ai nevoie de colectiv, de energie pentru a crea baza, vibrația pe care poți apoi construi această arhitectură a sunetului.

Charlie Siem
Charlie Siem și Marina Kan Selvik pe scena Ateneului Român

Cum reușești să atragi fani atât de iubitori și devotați, dincolo de baza tradițională a muzicii clasice?

Sunt atât de bucuros și mă simt foarte norocos. Au format un grup numit Îngerii lui Charley. 11 îngeri au venit pentru recital la București, din Filipine, din Japonia, din Los Angeles, din întreaga lume. Îi întâlnesc după spectacole, pe unii dintre ei îi cunosc bine pentru că vin la multe concerte. Este un grup fantastic. Îi văd pe unii dintre ei mai mult decât îi văd pe membrii propriei mele familii.

Ești foarte prezent și în lumea modei. Cine sunt oamenii care te inspiră și care ți-au devenit prieteni?

Da, am avut momentele mele în modă. Bruce Weber mi-a devenit prieten și am cântat la petrecerile lui de-a lungul anilor. Pot să spun că am fost prieten și cu Karl Lagerfeld, obișnuiam să petrec mult timp cu el în ultimii 10 ani înainte să moară. L-am cunoscut pe Karl printr-un alt prieten, Stephen Gan, care este redactor-șef al V Magazine. Stephen a luat legătura cu mine pentru un articol și o ședință foto pentru V men, iar apoi am devenit prieteni. El m-a prezentat lui Karl. Când eram în Paris luam cina împreună, stăteam la el în Saint-Tropez, eram invitat când avea prezentări în New York sau în alte orașe. A fost foarte amabil cu mine. Mi-a făcut multe fotografii și m-a inclus în campania Dior și în cartea The Little Black Jacket: Chanel’s Classic Revisited și mi-a oferit multă expunere, a fost foarte generos cu mine. Iubea muzica. Mama lui era violonistă și avea o relație strânsă cu muzica.

Giambatista Valli îmi este un prieten apropiat, îl cunosc tot cam de 10 ani. Am cântat în deschiderea uneia dintre prezentările sale în urmă cu câțiva ani și ne vedem când sunt în Paris sau în Italia. Este un tip fantastic, relaxat, fermecător. Și foarte talentat.

Charlie Siem
Charlie Siem fotografiat de Karl Lagerfeld pentru Dior

Ai fost invitat să susții un recital la Karl For Ever, evenimentul organizat în memoria designerului.

Am participat la eveniment ca urmare a relației pe care am avut-o cu el. Am fost la Paris în noiembrie, am luat cina cu el și m-a fotografiat pentru o revistă. Nu arăta foarte bine, dar nu am bănuit ca este atât de bolnav, am fost șocat și trist când am aflat că a murit. În ultimii 10 ani îl vedeam  de câteva ori pe an și așteptam fiecare întâlnire cu nerăbdare. Era plin de farmec, o plăcere să petreci timpul cu el pentru că era atât de erudit și, pentru vârsta pe care o avea, foarte interesat și curios în legătură cu alți oameni.

Ești interesat de domeniul modei sau implicarea de-a lungul anilor a fost pur situațională?

Iubesc hainele, dar nu mă îmbrac neapărat conform tendințelor. Costumele sunt realizate de croitorul meu, în conformitate cu specificațiile mele, cămășile sunt făcute exact după specificațiile mele. Nu îmi place să semăn cu nimeni, așa că nu îmi plac hainele de designer. Vreau să fie unice și vreau să fie practice. Cred că stilul provine din funcționalitate, port haine care sunt create cu un scop, de aceea am costume speciale pentru scenă pentru că sunt concepute pentru a fi funcționale. Am costume confortabile, astfel încât să pot călători în ele, să mă pot mișca toată ziua și să mă simt în largul meu indiferent ce fac. Le-am creat astfel încât să pot pune o țigară în interiorul sacoului și de câte ori simt nevoia să mă așez și să fumez un trabuc, să o pot face. Lucruri mici de genul acesta.

Charlie Siem
Charlie Siem, Marina Kan Selvik, Roxana Galescu, în timpul interviului pentru Fashion Premium Magazine

Cât de important este felul în care te prezinți lumii?

Cred că este o întrebare la care ar trebui să își răspundă fiecare, indiferent dacă este sau nu pe scenă. Cum te prezinți este un mod de exprimare, este o formă de artă. Cum te simți în timpul zilei este uneori o reflexie a modului în care ai decis să te prezinți, așa că este ceva destul de important, nu este superficial. Așa cum spunea Karl, cei care poartă treninguri au renunțat la viață. Nu le pasă încât să facă acest efort. De aceea am 70 de costume. În fiecare seară ies la cină, mă îmbrac în costum, îmi iau o cămașă de mătase și o cravată. Este ca un ritual, este sfârșitul zilei și mă simt minunat. În timpul zilei repet acasă și de obicei port doar un halat, așa că la finalul zilei vreau să mă îmbrac elegant.

Citește în continuare Yifan Sun a demonstrat că este cel mai bun tânăr dirijor din lume în cadrul Concertului de Gală Jeunesses Musicales de la Ateneul Român.

Load More Related Articles
Load More By Galescu Roxana
Load More In Arts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

Irina Rimes lansează clipul melodiei „Nicăieri” – „M-am întors în trecut ca să pot scrie piesa asta!”

Irina Rimes lansează clipul piesei „Nicăieri”, de pe albumul Cosmos, care reprezintă o pov…