Home Editorials Mie îmi place de mine, fix așa cum sunt!

Mie îmi place de mine, fix așa cum sunt!

13 min read

De când m-am oprit din creștere, undeva pe la 17 ani, privesc lumea de la fabuloasa înălțime de 1,63 m. Fără picioare lungi, fără talie de viespe, fără brațe subțiri de balerină. Natura m-a înzestrat cu un corp absolut normal, dar nici pe departe 90-60-90, dimensiuni pe care mi le-am dorit toată viața. Tot natura a ales pentru mine și ochi căprui, prin urmare nu mi-am putut flutura genele pe deasupra unei perechi de ochi albaștri sau verzi. Nici măcar negri. Căprui banali, trăsături normale, nas potrivit (nimic deosebit), buze groase (cam ca două râme), păr șaten și față ovală spre rotundă. Nimic care să mă scoată din anonimat.

Și am privit către marile (sau micile, după caz) frumuseți ale lumii și am suspinat. De ce nu am și eu măcar 1,70m? De ce nu am picioare lungi? De ce nu am talie de viespe? De ce nu am și eu buze ca ale Angelinei? De ce nu am ochi albaștri sau verzi? Sau măcar negri… De ce EU nu sunt frumoasa?

Au trecut anii plini de suspine și m-am căsătorit rapid, pe la 20 de ani, cu primul cavaler apărut la orizont. Nu eram frumoasă, ce altceva mai bun puteam aștepta? Am făcut la fel de rapid și doi copii. Am divorțat când m-am prins că nu e de bine ce am făcut…. Nah, până și noi, astea nefrumoase, ne mai prindem că facem alegeri proaste… Apoi m-am pricopsit cu o tiroitidită autoimună și m-am făcut un rotocol de femeie, care nu înțelegea cum a reușit să treacă de la mărimea XS la XL în doar 8 luni…

Am întâlnit oameni și oameni, inclusiv marea iubire (sau așa am crezut la început). Și, pe rând, toți m-au pus la locul meu, la pământ…că doar acolo este locul femeilor grase și urâte, nu? Și le-am acceptat pe toate. Și dureri și umilințe. Doar pentru că nu am crezut că merit ceva mai bun. Doar femeile frumoase se căsătoresc cu super bărbați, nasc super copii și au super vieți, nu?

Doar că, după un episod groaznic, în care am descoperit fețele urâte ale unor oameni despre care credeam doar de bine, încrederea mi-a fost zdruncinată și m-am izolat o perioadă. Mi-am petrecut mult timp eu cu mine și m-am autoevaluat. M-am întors pe toate părțile, m-am analizat în profunzime și am luat decizii în ceea ce mă privește. Multe! Și am decis că de azi înainte nu mai dau doi bani pe oamenii de nimic și că părerea lor îmi este indiferentă. Am blocat tot și am refuzat să mai ascult orice otravă! Best. Thing. Ever.

Și așa am ajuns la cea de a doua parte a poveștii mele. După ce am decis că stau departe de oameni toxici și că nu mai dau doi bani pe idioți (și idioate, că nu discriminez), într-o dimineață m-am trezit că mă transformasem complet. Pur și simplu m-am trezit dimineața și când m-am privit în oglindă am realizat că sunt incredibil de frumoasă. M-am uitat din toate unghiurile, am șters oglinda, am aprins mai multe lumini… Când am realizat că e pe bune și în oglindă sunt chiar eu, am început să mulțumesc tuturor Sfinților cunoscuți și necunoscuți, să mulțumesc cerului, Universului și oricui mi-a venit în minte în momentul ăla.

Nu știu exact dacă m-au vizitat extratereștri și au făcut experimente de înfrumusețare pe mine sau pur și simplu Universului i s-a făcut milă, dar acum am 1,63, ochii căprui, nasul potrivit, buzele groase, părul șaten (vopsit blond) și fața ovală spre rotundă. Da, a fost necesar să treacă 33 de ani să fiu frumoasă, dar mai bine mai târziu decât niciodată!

Am un corp puternic care m-a ajutat să creez și să aduc pe lume două ființe complet noi și diferite de mine. Picioare care m-au purtat prin lume să descopăr aventuri noi, civilizații noi, oameni noi. Mâini care au alinat și mângâiat și meșterit și reparat. Sâni care au alăptat, au hrănit două ființe micuțe în lumea asta mare. Păr lung și zdravăn de sănătos, care a căzut, a fost tăiat, vopsit, îndreptat și încrețit dar care m-a ajutat să mă simt eu în fiecare etapă din viața mea. Buze care au rostit cuvinte de laudă, de încurajare și de dojană. Care au sărutat și au șoptit cuvinte pline de dragoste și de dorință. Ochi care m-au ajutat să privesc cu încredere spre viitor, care m-au ajutat să îmi privesc în fiecare zi copii, care mi-au deschis mintea deslușind pentru mine tainele cuprinse în cărți. Nas care a respirat parfumuri magice de iarbă tăiată, de fân, de lemne arse în soba bunicii, de pânie proaspăt scoasă din cuptor, de casă nouă, de prunc nou-născut.

Da, mai am puțin și fac 34 de ani și arăt extraordinar de bine. Mănânc sănătos, merg la sală, alerg, fac voluntariat, citesc, iubesc și evoluez în fiecare zi. Mă iubesc pe mine, cea care își găsește timp pentru prieteni. Pe mine, cea care descoperă în fiecare zi lucruri noi. Pe mine, cea care învață despre fashion și aplică cu sârg, în fiecare zi, reguli complicate. Pe mine, cea care nu mai acceptă să fie pusă la pământ de vorbele altora. Pe mine, cea care răspunde cu blândețe la critici urâte și nefondate. Pe mine, cea care muncește din greu pentru visurile ei. Pe mine, cea care își petrece timp cu copii, indiferent de cât de plină este fiecare zi, și îi ascultă, îi sfătuiește, îi ajută și îi sprijină. Mă uit în oglindă și mă iubesc pe mine! Și, da, chiar sunt frumoasă!

Mă uit în oglindă și îmi dau seama că sunt frumoasă cu toate cicatricile mele, cu toate vergeturile, cu toate formele pe care corpul meu le are. Sunt frumoasă cu picioarele mele normal de lungi! Sunt frumoasă cu talia mea departe de un diametru impus de niște oameni pe care nici nu îi cunosc, nici nu am treabă cu ei. Sunt frumoasă cu brațele mele groase (meh)! Sunt frumoasă cu ochii mei căprui! Sunt frumoasă cu tot ce înseamnă corpul meu, mintea mea, atitudinea mea,

Sunt frumoasă! Și cel puțin la fel de frumoasă ca mine ești și TU! Indiferent de ce spun cei din jur. Frumusețea este relativă și nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Și nici nu pot pune stăpânire pe ea cei care dictează ce apare în reclame. Frumusețea nu este despre tipare și nu poate fi constrânsă. Frumos este ce îmi place mie! Și mie îmi place de mine, fix așa cum sunt.

 

Load More Related Articles
Load More By Raluca Zdrobis
Load More In Editorials

3 Comments

  1. Ioana Marinescu

    5 septembrie 2018 at 15:16

    Ce frumos ai scris, Raluca! Mi-as dori ca tot mai multe femei sa invete sa se aprecieze si sa se iubeasca fix asa cum sunt!

    Reply

  2. Ana

    5 septembrie 2018 at 15:55

    Ce frumos ca ai ajuns la concluzia asta. Mie mi se pare tare greu sa iti iubesti propriul corp. Rar sa vezi pe cineva multumit, indiferent de cat de bine ar arata. E nevoie de mult self awareness si introspectie

    Reply

  3. Carmen

    5 septembrie 2018 at 18:36

    Știu ce spui: 1,63 m , ochi caprui, păr șaten(vopsit blond), trăsături normale, greutate fluctuantă. Au fost ani în care eram super slabă și ani în care mă simțeam cel mai mare balon. (Ca să nu zic altceva). Totuși am avut norocul de aceeași persoană care m-a iubit indiferent de numărul de kilograme sau de culoarea părului 🙂 Deși suntem împreună de la 20 de ani. Nu mai am nevoie de mult de validarea celor din jur. Toate suntem frumoase în felul nostru. Și fiecare are o trăsătură pe care ne-am dori să o avem și noi 🙂

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

Nu fi naivă! Nu pe tine te vrea!

BĂRBATUL CARE TE VREA ÎN VIAȚA LUI, FACE TOT CE ÎI STĂ ÎN PUTINȚĂ CA TU SĂ FII ÎN VIAȚA LU…