Când Monica și-a pus geanta pe cap, toată lumea a râs de ea, însă când Elsa Schiaparelli a făcut același lucru cu pantoful, a revoluționat moda. Care a fost diferența? Atitudinea! Nu contează când și cum porți un accesoriu, ci atitudinea pe care o afișezi când faci acest lucru.
Îți sună cunoscut numele Elsa Schiaparelli? Ce-i drept, trebuie să fii un pic suprarealistă pentru a avea o astfel de etichetă în dressing. Totodată, înseamnă că ai trădat-o pe Coco. Dacă numele nu-ți spune nimic, hai să-ți dau câteva indicii: schelet, fantezie și podium. Nu, nu e o vorba despre creatoarea unei colecții haute couture lansate de Halloween și nici de o membră a familiei Addams, ci mai degrabă de o descendentă pe linie maternă a familiei de Medici.
Chiar dacă s-a născut în 1890, la Roma, Elsa a fost, cu siguranță, o rebelă a anului curent. La 21 de ani, studia filosofia și a publicat un volum de versuri erotice. Familia nu era amatoare de poezie senzuală, ci de principii tradiționaliste, așa că a trimis-o la o mănăstire din Elveția. Nu a stat prea mult pe acolo, deoarece a făcut greva foamei și a fost alungată. Următorul drum a fost către Londra, de data aceasta ca bonă. Acolo s-a îndrăgostit de fascinantul conte William de Wendt de Kerlor. Sentimentul a fost reciproc. S-au căsătorit și au plecat la New York.
Curând, Elsa avea să pătrundă într-o lume nouă. Prietenia cu Gabrielle, soția lui Francis Picabia, i-a deschis porțile către un anturaj select, alcătuit din artiști consacrați ai vremii. Cum pentru a începe un nou capitol, trebuie încheiat un altul, ea divorțează. Problemele au fost aceleași ca ale femeilor din zilele noastre: absența permanentă a soțului, lipsa banilor și faptul că se ocupa singură de creșterea fiicei sale bolnave.
Elsa pleacă la Paris, se angajează la un anticariat și are o viață socială activă. Ea frecventează restaurantul Le Bœuf sur le Toit, un loc unde se strângea elita societății. Într-o zi, însoțește o prietenă la atelierul lui Paul Poiret, cunoscut în lumea couture drept Le Magnifique. În timp ce aștepta, aceasta a probat câteva piese. Pentru că i-a simțit spiritul unic, dar și din motive de marketing, Poiret a rugat-o să-i poarte anumite creații. Putem spune că, într-un moment de cotitură în viața sa, ea a avut norocul de a deveni imaginea unui brand.
La scurt timp, Elsa se lansează ca designer independent, chiar în apartamentul în care locuia. Prima sa colecție a fost una de pulovere și tricotaje, însă nu ca cele făcute de către bunicuța de la țară, ci unele trompe l’œil, prin care a adus o primă contribuție importantă în modă. Vogue a detectat imediat potențialul.
Ulterior, în spatele ușii pe care scria Schiaparelli-Pour le Sport urmau să se întâmple lucruri și mai interesante: costumele de baie cu spatele gol, culottes, turbanul, opere de artă sub formă de nasturi și să nu mai vorbim despre colaborările spectaculoase!
Alături de Salvador Dali, cu care a avut o frumoasă prietenie, Elsa a creat pălăria pantof, rochia albă cu homar imprimat, jacheta cu nasturi în formă de buze (pornind de la sculptura – canapea Mae West, creată de către celebrul pictor) sau rochia schelet.
Au mai inspirat-o Jean Cocteau, Pablo Picasso, Georges Braque, Marcel Duchamp și mulți alți artiști care au făcut furori la vremea lor.
Niciodată nu știai ce suprize rezervă următoarea colecție. Plasându-se la intersecția dintre haute couture și sport, părea că Elsa creează hainele pe care le visează noaptea: pelerină de ploaie din lână și mătase cauciucată sau costume de baie cu fermoare colorate. Toate creațiile erau extensii ale personalității sale, iar asta le ofera autenticitate. Elsa lua obiecte care nu aveau nicio legătură și făcea din ele piese de-a dreptul uimitoare pe care ar fi șocat-o chiar și pe cea mai extravagantă fashionistă: salopete cu buzunare largi (care înlocuiau cu succes geanta), mănuși din piele de șarpe și cuie, genta cu decorațiuni luminoase sau ghetele cu franjuri lungi din blană de maimuță.
Schiaparelli și-a organizat colecțiile sub teme precum Stop Look and Listen, Music, Circus sau Commedia dell’Arte, lucru care, din nou, reprezenta o premieră pentru industria modei! Greta Garbo, Mae West, Katharine Hepburn și Marlene Dietrich sunt doar câteva dintre vedetele care au purtat creațiile Elsei.
Ca orice designer care se respectă, Schiaparelli și-a lansat și propriul parfum. Shocking. Nu, nu e nimic șocant, așa se numea parfumul. Așa a ajuns, pe podiumuri, culoarea roz șocant/neon. Visul frumos avea să fie sfărâmat de Al Doilea Război Mondial. Casa Schiaparelli se lupta să-și păstreze angajații. Elsa pleacă în S.U.A. pentru a susține o serie de conferințe. La Dallas, îi este oferit premiul Neiman Marcus pentru serviciile aduse modei. Revine la Parins, însă se întoarce peste Ocean pentru a-și putea menține afacerea.
Îl angajează pe Hubert de Givenchy ca director de creație pentru Casa Schiaparelli. Construiește o fabrică de parfumuri pentru a susține colecția sa care se mărise cu încă trei nume și șochează, din nou, cu rochii și pălării dedicate femeilor pasionate de călătorii. Șocul cel mai mare a fost, cu siguranță, colecția din 1949, care consta în piese vestimentare cu ace și părți neîmbinate, inspirată probabil de grevele de la atelierele ei. Tot Elsa a lansat și prima linie de ochelari de soare concepuți de un designer. Da, avem în fața noastră o creatoare de modă completă!
Elsa și-a închis casa de modă în 1954, anul în care principala sa rivală, Coco Chanel, revenea în forță.
Unii specialiști spun că Schiaparelli s-a retras pentru că nu a mai reușit să țină pasul cu lumea. Poate că, de fapt, lumea nu a reușit să țină pasul cu ea.
În 2010, s-au redeschis atelierele din casa Schiaparelli, cu un nou director de creație la cârmă, dar sub aceeași viziunea suprarealistă.
Citește și Alexander McQueen: „Dacă vrei să mă cunoști, privește-mi creațiile”.
Text de Madalina Cristea.