Tara arde si baba se piaptana! Dar am eu vaga impresie ca nici focul si nici aranjatul parului nu sunt dramele nationale. Mi se pare ca ne strecuram noi intr-un fel, ne uitam in curtea celui de langa noi si uitam ori trecem cu vederea faptele de interes. Ma-ntreb de cand n-ai mai citit o carte? Nu se pun la socoteala articolele de pe Facebook, revistele sau mesajele interminabile din preajma sarbatorilor. Una adevarata, cu numar moderat de pagini, cateva imagini pentru clatirea ochiului si o prefata scurta.
N-astept prea multe raspunsuri pentru ca anticipez motivele invocate – timp, stres, viata agitata. Nici dupa mitomanii impaunati nu ma dau in vant, care-or sa enumere zeci de titluri, punctate din recenziile altora ori rasfoite pe la metrou sau in autobuz, ultimele locuri din lumea asta in care poti citi in liniste.
Nu fac eu pledoarie pentru citit, nu stiu daca-s in masura, chiar daca am stivuit destule volume in propria-mi dezvoltare, dar e smecher, e in trend sa-ti îndesi, cu sperante multe, cate un volum prin geanta de firma. Poate fi un accesoriu benefic. Nu ca sa lovesti in cap vreun huligan, ci eventual sa-i arati, daca nu stie prea multe, ca exista si o alternativa.
Lectura face bine si-ti prezinta o lume ideala pe care nu-i musai sa o percepi ca atare, dar care te poate face sa ai un alt tip de comportament, de abordare si poate cel mai important, un alt limbaj, pentru ca oricate organe mentionate ar avea romanul citit, niciodata nu va fi vorba in el despre cum sa-ti dezvolti, ca o sugativă, jargoul si atitudinea zeflemista. Un om citit nu e un trist, nu e inadaptat ori vreun meteorit lipsit de judecata si de „scoala vietii”, iar ce mi se pare cel mai bolnavicios si blamabil este faptul ca aceste atribute mentionate au devenit aspecte cu statut de certitudine.
O carte are suflet, dragi prieteni, indiferent de ce se regaseste in ea, si-ar fi mare pacat să-i mazgalim, cu nerusinare, meritul. Nu stiu daca va indemn sa cititi, pentru ca e perimat exemplul si repet, n-am nici o atributie in acest sens, poate doar cazul personal. Dar cartea n-a mancat pe nimeni si nu a facut decat sa deschida universuri mirifice ale cunoasterii de sine. Poti citi orice, atat timp cat baza ti-a fost formata. O carte mai are ceva ce nu poti intui – echilibru.
Lectura nu tine de cultura, nu tine de categorii, de oranduiri sociale si nici macar de bani. Chiar daca-s putin mai scumpe volumele in librarii, exista suficiente anticariate care sa aduca lumina pe chip si sa ne determine sa fim, intr-o oarecare masura, mai buni. Am si-o imagine din copilarie – case de romani, cu bibelouri, peste pe televizor, carpeta cu rapire si impunatoarea biblioteca, cu o multitudine de colectii, cu impresionante titluri, citite de toti cei care-si dadeau seama că putina cunoastere face omul mai special, rasandu-l.
Asadar, azi e stop cadru pe carti. Fuga la librarie! As putea sa vin cu o multime de argumente, dar scopul meu nu e acela de a impune, de a trage semnale de alarma, ci doar acela de a relata un fapt maret – cartea este unul dintre cei mai buni prieteni ai tai, o iubita, un amor nesatul cu imaginatia si posibilitatea de a face ca frumosul sa aiba o alta nuanta in ochii tuturor.
In final va recomand, asa pentru reclama proprie, fara sa ma spuneti nimanui, si pagina mea de Facebook, acolo unde puteți sa cititi, printre altele, versuri și ganduri speciale! Am si poze, stati linistiti, stiu ca prea multa cultura se suie rapid la cap si cine stie ce alte miscari revolutionare se mai nasc! Fata de carte e cool, dar mai interesanta ramane, cu simplitate, o carte, care nu te va intreba niciodata in ce lupta să te implici, ci doar cu sa dai nastere unei lupte in tine!
https://www.facebook.com/narcisconstantinavadanei/
