Din seria de interviuri cu cei mai interesanţi tineri designeri care abordează teme actuale în moduri creative şi de impact, astăzi vă prezentăm o discuţie cu Ana Capsali, despre colecţiile sale, ce o inspiră şi cum îşi alege temele. Colecţia “Plastification” tratează tema alienării şi îndepărtării de natură într-o societate consumeristă. “În lumea modernă natura este ținută la distanță, separată de noi; oamenii se simt tot mai vidați interior în plasticul ușor accesibil și întâlnit pretutindeni, devenit un simbol al consumerismului.”

Cine este Ana Capsali?
Un designer la început de drum, pasionată de orice are valoare estetică, dornică să transforme în creație orice o influențează: de la lucruri mărunte, banale, la valori universale.
Ce ne poți spune despre colecțiile tale?
Chiar dacă colecțiile mele sunt inspirate din natură, dintr-un film, un concept abstract, o trăire sau un proiect arhitectural, ele se păstrează pe o anumită estetică care mă caracterizează, culori vii și combinații eclectice de forme, structuri și materiale neconvenționale.
Cum îți alegi temele? Ce te inspiră?
Mă inspir din tot ce mă înconjoară și mă ajută să îmi exprim identitatea. Temele mele sunt o reflecție a timpului în care trăim; ceea ce trăiesc și acumulez încerc să exteriorizez prin haine. Poate să mă inspire și pot pleca de la un nasture, de la o ploaie torențială sau chiar de la un gând despre suferință sau bucurie.
Care sunt persoanele pe care le admiri și care te-au influențat?
În primul rând tatăl meu, pentru că de la el am moștenit simțul estetic și dragostea pentru artă și apoi nume precum Franca Sozzani, Katherine Hepburn, Anna Wintour, André Leon Talley, Audrey Hepburn sau Filip Custic.
Cum ai descrie femeia care îți poartă creațiile, așa cum o percepi tu?
O femeie care își cunoaște forța și slăbiciunile, care este creativă, sinceră, preocupată de estetică, sensibilă și atentă la viață.
Dacă ar fi să alegi un brand cu care să lucrezi, care ar fi acesta?
Maison Margiela cred că ar fi o adevărată provocare pentru mine.
Ce designeri internaționali îți plac, cine te inspiră?
Îmi plac în mod special Alejandro Gomez Palomo, Demna Gvasalia, George Keburia, John Galliano, Alessandro Michele, Miguel Becer, Raf Simons, Gosha Rubchinskiy și Hannah Weiland.
Dacă ai avea puterea să faci asta, ce ai schimba în industria modei?
Mi-ar plăcea să se pună mai puțin accent pe „hype” și mai mult pe substanță.
Cu ce probleme se confruntă un tânăr designer la început de drum?
Mai ales cu neîncrederea în sine și teama de eșec care provine în special din lipsa susținerii instituționale sau a mecenatului, mai ales că în România nu există o reală piață de modă, iar oamenii cu potențial financiar nu au o preocupare în sprijinirea tinerilor designeri, dar nici a modei în general.
Cum primește publicul creațiile tale?
Aș minți dacă aș spune că nu m-am bucurat să văd că publicul răspunde pozitiv, că percep în persoane pe care nu le cunosc o doză de entuziasm. Când se concretizează și în propuneri de colaborări, când primesc comenzi pentru anumite piese, când sunt persoane cunoscute sau vedete care vor să poarte creațiile mele, atunci am impulsul care îmi da puterea să fac următorul pas.
Când vine vorba de procesul de creație, urmezi propria inspirație sau ții cont și de tendințele sezonului respectiv?
În general, desigur că țin cont și de tendințele sezonului, însă cât mai subtil încât tușa mea personală să primeze, să reflecte momentul în care mă găsesc, cu toată sinceritatea.
Ce ne mai pregătești?
Deocamdată am început masterul la UNArte, dar vreau să încep schițele unei noi colecții, care va fi una total diferită, sper chiar surprinzătoare. Am oroare de manierism. Dacă acum nu tatonezi, nu încerci, nu greșești, nu ai curaj, vei plăti prețul compromisului cu tine însăți.
Citeşte în continuare Alexander McQueen, “Dacă vrei să mă cunoşti, priveşte-mi creaţiile”.