Home Editorials Rodica Lazar: “Uneori, costumul iti da idei despre personaj”

Rodica Lazar: “Uneori, costumul iti da idei despre personaj”

9 min read

Rubrica “Omul si rolul” este menita sa aduca in fata publicului actorii care imbraca si dezbraca hainele personajelor, dar care atunci cand reflectoarele se sting, raman aceiasi oameni cu stil propriu, cu personalitate si charisma. Transformarile sunt de multe ori spectaculoase. Orele petrecute in cabina, invesmantati cu haine care nu le apartin, jocul pe scena in costumul personajului, colaborarea cu creatorii scenografi, toate acestea ascund secrete pe care am vrut sa le aflam.

Invitata noastra din aceasta saptamana este Rodica Lazar, una dintre cele mai apreciate actrite din cinematografia autohtona contemporana. Publicul a urmarit-o de curand in serialul “Valea muta” difuzat de HBO, dar si in lung metrajele “Live”, in regia lui Vlad Paunescu, “Orizont”, regia: Marian Crisan ori in productia “Carmen” a regizorului Doru Nitescu. Talentul sau straluceste, de asemenea, pe scenele de teatru din Romania. Actrita a Teatrului Bulandra, Rodica Lazar a acceptat sa ne primeasca putin in culisele meseriei careia ii este atat de dedicata.

FPM: Care este stilul tau vestimentar in viata de zi cu zi?

Rodica Lazar: In viata de zi cu zi imi place sa ma imbrac cat mai comod; „casual”, sa zicem.

FPM: Ce piesa vestimentara se regaseste cel mai des in outfit-urile pe care le porti?

Rodica Lazar: Fara indoiala, jeansii; si apoi, camasile.

FPM: Ce nu-ti place sa porti sau n-ai purta niciodata atunci cand iesi pe strada?

Rodica Lazar: Habar nu am; nu-mi place sa port chestii pe care le are toata lumea in momentul „ala”, pentru ca „asa trebuie”.

FPM: Cand vine vorba de teatru si de costumele pe care le porti colaborezi cu creatorul lor? Daca da, in ce consta aportul tau?

Rodica Lazar: Colaborarea consta in faptul ca tu poti sa il rogi sa faca anumite ajustari;depinde. Depinde de proiect, de epoca, de conceptia regizorului si a scenografului/ creatorului de costume, de lumini, de sunet chiar. Depinde de multe; dar intotdeauna trebuie sa fii in confort cu felul in care esti imbracat; mai putin daca personajul nu e nici el în confort.

FPM: Ai un creator de costume de teatru/film preferat?

Rodica Lazar: Am mai multi. Maria Miu, Lia Mantoc, Oana Paunescu, Octavian Neculai, Alexandra Alma Ungureanu, Doina Levintza, Ina Isbasescu, Malina Ionescu si altii.

FPM: Cum faci trecerea de la hainele tale de strada la hainele personajului, atunci cand te pregatesti de spectacol sau de filmare? Ai un fel de ritual pe care il respecti atunci cand ajungi la cabina si te schimbi?

Rodica Lazar: Nu neaparat; uneori ma machiez si apoi imi pun costumul, alteori invers. Depinde de la un costum la altul.

FPM: In momentul in care imbraci hainele personajului, incepi deja sa nu mai fii Rodica Lazar si devii personajul?

Rodica Lazar: Haha! Daca zic da, o sa sune ciudat, dar uneori chiar se intampla asta; depinde de costum.

FPM: Ce contributie simti tu ca au hainele personajului in reusita rolului pe care il joci?

Rodica Lazar: Foarte, foarte mare! Uneori costumul te pune pe o directie la care nu te-ai fi gandit, uneori iti da idei despre personaj, despre cum sa te misti… e foarte, foarte important costumul. Esential.

FPM: In ce costum al personajelor pe care le-ai jucat te-ai simtit cel mai bine si de ce?

Rodica Lazar: Am facut in asa fel sa ma simt bine in orice costum, pentru ca depind de asta. Dar o sa-ti spun o poveste la care cred ca se refera intrebarea ta. Repetam la „Crima si pedeapsa” si nu ne venisera costumele inca. Uneori te ajuti de ce gasesti in jur; „elemente de costum” le spunem. Simteam ca imi trebuie ceva si umblam prin teatru si am gasit niste ghete vechi si le-am luat. Doamna cabiniera mi-a spus apoi ca au fost fie ale Irinei Petrescu, fie ale lui Clody Berthola, fie… nu mai stia sigur. Nu stiu daca a functionat si asta – ca fusesera ale unei mare actrite, dar au fost ce-mi trebuia. Si eu si regizorul (Yury Kordonsky) am simtit asta si am ramas cu ele. Joc cu ele inca, mi s-au rupt, au vrut sa mi le schimbe, nu m-am lasat. Mi le-au repingeluit si sunt inca vii. E un element de costum la care tin foarte mult, e parte din rol. Si intr-un alt spectacol am o haina care a fost a dnei Bulandra. Da, s-a refacut captuseala si o purtam. Cred ca trebuie sa o ducem la un muzeu, dupa.

 

FPM: Au existat momente in care costumul ti-a jucat feste?

Rodica Lazar: Da. Nu-mi amintesc acum ceva foarte special, dar se intampla. Imi cade cercelul sau bratara si o primesc de la public la aplauze. Sau mi s-a rupt rochia, sau… de astea. La film esti uneori îmbracat de primavara cand afara sunt -10 grade, de exemplu, dar nu e de la costum.

FPM: La finalul spectacolului, cand iti dezbraci costumul revii cu usurinta la omul Rodica Lazar si la hainele tale de zi cu zi sau pastrezi inca gesturi, atitudini ale personajului care ai fost?
Rodica Lazar: Uneori ramai cu el pe tine/in tine, chiar dupa ce ai dezbracat costumul si celelalte „componente” sa le spunem.

 

 

Load More Related Articles
Load More By Echipa FPM
Load More In Editorials

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

Uniunea Muzicienilor Interpreți oferă burse în valoare de 15.000 euro pentru tinerii muzicieni români

Uniunea Muzicienilor Interpreți din România anunță lansarea concursului pentru acordarea B…