
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă;
Ce e val ca valul trece
De te-ndeamnă, de te cheamă
Tu rămâi la toate rece.
Mihai Eminescu – Glossă
Trecerea dintre ani ne găsește între trecut și viitor, între rezoluții și recapitulări, între nou și vechi, între sigur și necunoscut. Obișnuim ca la fiecare început de an să planificăm și să organizăm: planuri de afaceri, călătorii, evenimente personale și profesionale. Călătorim cu gândul în viitorul individual și visăm cu ochii deschiși la ce va fi. Agende, calendare, notițe – instrumente ale prezentului pentru conturarea viitorului. Suntem învățați că organizarea este unul din ingredientele succesului și că necunoscutele ce pot apărea în timp în viața noastră sunt doar niște etape pe care le putem depăși, ca într-un joc, în care ai mai multe vieți și foarte multe niveluri de trecut. Ce faci însă când jocul nu mai e joc și devine realitate? Ce faci când îți dai seama că faimoasă replică This is not a game. This is not an exercise! nu e rostită de vreun actor celebru, ci de reprezentanții țării în care locuiești?
Indiferent de ce am fi vrut fiecare de la 2020, cu siguranță acesta nu a ținut cont și ne-a pregătit o surpriză de proporții aliniindu-ne pe toți în fața unei situații fără precedent, în care un virus care afectează sistemul respirator s-a răspândit, în mai puțin de 3 luni de zile, din provincia Wuhan a Chinei, pe toată planeta.
Nu aduce anul, ce aduce ceasul și pe bună dreptate de nu-i așa. Câte din lucrurile planificate în ianuarie 2020 mai sunt relevante acum pentru voi? Mai mergeți în vacanța aceea în Grecia? Aveți de gând să vă mai cumpărați mașina mult dorită? Ce va râmâne amintire și ce se va transforma în necesitate rămâne de văzut.
Pandemia ne-a reorganizat activitatea și ne-a adus în fața unei noi provocări, aceea de a lua o pauză de la cotidianul universal. Suntem de părere că situația provocată de coronavirus nu trebuie privită ca pe ceva neapărat rău, ci mai degrabă ca pe o oportunitate. Desigur, reținem că a schimbat radical cursul lucrurilor, influențând sănătatea populației și economia, însă vă invit să vă aduceți aminte că omenirea a depășit numeroase obstacole în evoluția sa, a continuat să înflorească și să își vadă de drum. Modul în care privim acest episod din viața noastră depinde de fiecare în parte, cred însă că pandemia ne-a dat ceva după care cei mai mulți dintre noi tânjeam: timp. Da, ne-a dat timp să vorbim cu noi înșine, timp să ne gândim la acțiunile noastre, timp să ne gândim la cei dragi și să fim alături de ei, chiar dacă pentru moment de la distanță, timp să analizăm, să schimbăm și să ne schimbăm astfel încât lumea să fie un loc mai bun pentru noi toți.
Ceea ce părea mai degrabă un scenariu de film a devenit într-un timp foarte scurt realitatea. Nu am fost pregătiți pentru o întâlnire de gradul acesta, dar ne-am așezat față în față cu inamicul invizibil. Nu a încântat pe nimeni ideea răspândirii unui virus imprevizibil, însă unii au văzut în asta o provocare și o reîntoarcere la un set de reguli de conduită. Timpul câștigat în perioada pandemiei datorită implementării lucrului de acasă ne-a permis să reflectăm. Ne-a dat voie să respirăm, deși în mod paradoxal am stat în case, am respirat și noi și planeta.
Am luat o pauză de la cotidianul mult prea alert și nemilos. În limba română există cuvântul tihnă, definit de liniștea sufletească deplină. Cred că după momente de dezbateri interioare, gânduri înșirate pe sârmă, curățenii generale, agonie și extaz, rețete de pâine cu drojdie sau cu maia, cu toții am avut și un moment de tihnă. Încercați de necunoscut am reconsiderat modul în care trăim și am început să acordăm mai multă atenție stilului de viață: igienă, mâncare, gestionarea timpului personal.
Ne-am îndreptat atenția către calitate și sustenabilitate. Pandemia și-a pus amprenta asupra tuturor industriilor obligându-le să își reconfigureze traseul și să se adapteze la contextul actual.
Și chiar așa s-au întâmplat lucrurile. Mediul online a jucat un rol decisiv în această perioadă fiind singura speranță de supraviețuire pentru unii. Societatea și-a îndreptat atenția către micii producătorii, au fost promovate și susținute afaceri locale, iar, la rândul lor, antreprenorii și managementul marilor și micilor companii au luptat alături de autorități împotriva pandemiei.
Industria modei și industria produselor de înfrumusețare au fost industrii afectate în mod direct de către situația creată de pandemie, însă asta nu le-a împiedicat să se adapteze, să continue să creeze și să comunice cu publicul lor. Tranziția a fost făcută din real în online, iar oamenii au avut la dispoziție nu doar timp, ci și resurse. Au putut urmări prezentări de modă, beauty talks cu specialiști din industrie, sfaturi, recomandări, trenduri, previziuni. În mod cert, accesul la informație relevantă îți poate schimba perspectiva, cu cât înțelegem mai bine sintagma less is more, cu atât mai bine ne va fi, poate fi una din lecțiile date de pandemie. Nu avem nevoie să consumăm în exces, nu avem nevoie să cumpărăm în exces, nu avem nevoie să facem din lucruri o prioritate. Avem nevoie să protejăm lumea în care trăim în egală măsura pentru cei ce au fost înaintea noastră, pentru noi și pentru cei ce vor urma după noi. Cât timp noi am fost în vacanță, natura și-a văzut de treburile ei. S-au înregistrat valori mai scăzute de poluare în marile aglomerații urbane, în spațiile de agreement vegetația a crescut înfășurând totul într-o haină verde și proaspătă, fauna din mediul urban a prins glas, nestingherită de tumultul obișnuit al oamenilor. Noul stil de viață a cărui regulă a fost să ne țină în casă, având dreptul doar la ieșiri controlate, ne-a demonstrat cât de mult ne lipsește natura atunci când suntem privați de ea și cât bine ne face când ne putem bucura de aceasta. Unde mai pui că totul s-a petrecut în primăvară, în timp ce au înflorit cireșii și salcâmii, în timp ce toate făpturile pământului au ieșit la lumină, în timp ce pământul prindea din nou viață… omenirea stătea în loc.
Pandemia din 2020 este un episod din istoria omenirii care ar trebui amintit mai degrabă ca momentul în care lumea s-a oprit ca să o poată lua iar din loc.
Pandemia nu ne-a ținut la distanță, pandemia ne-a adus mai aproape. Pandemia a înnodat prietenii, a reparat relații, a vindecat răni, a construit planuri, a șters visele de praf.
Toate proiectele minunate care au luat naștere în această perioadă, toți cei care au ajutat umăr la umăr, toți cei care au ascultat, toți cei care au stat în linia-ntâi sunt dovada că poate exista lumină și în întuneric. Ceea ce ne-a speriat, ne-a adus mai aproape. Deși nevoiți să stăm la distanță, am fost mai conectați ca oricând, am socializat prin intermediul rețelelor sociale, am împărtășit rețete și melodii, ne-am îndeplinit targetul de seriale și am alocat mai mult de 30 de minute pe zi cititului, am hrănit nu doar trupul, ci și spiritul.
În loc de încheiere, lăsăm jos pălăria în fața tuturor celor care au avut curaj, iar aici curajul se traduce atât prin puterea celor care au stat în case departe de cei dragi, cât și prin puterea celor care au luptat fără oprire în linia întâi.
Pandemia din 2020 este un alt episod din istorie care lasă semne omenirii, la propriu și la figurat: influențează atitudini, stiluri de viață și moduri de gândire. Tragem speranță că fiecare în dreptul său a învățat ceva din această perioadă și că în ciuda distanțării fizice sociale ne-am adus mai aproape unul de celălalt, că am învățat să fim mai buni mai întâi cu noi, apoi cu cei din jurul nostru, că ne-am adus aminte ce înseamnă respectul față de natură, că am învățat că individ + individ formează o mulțime de indivizi al căror scop comun este o societate mai bună, unde bun e alcătuit din: spirit civic, empatie, respect și înțelegere.
Text de Ruxandra Dragomir, publicat în Fashion Premium Magazine, nr. 9, Vară 2020.
Citește în continuare Stop. Inhale. Exhale. Inspire. Restart. Let’s Do It, Romania!