Deși mulți ar fi impresionați să creeze legături cu numele mari din modă, Isabella Blow era entuziasmată să cunoască oamenii pe care nu îi știa nimeni, dar pe care trebuia să îi cunoască toată lumea. Iar ea făcea să se întâmple asta. Cu o pasiune pentru creativitate și originalitate, a descoperit, a inspirat și a avut prietenii strânse cu mulți designeri și artiști, de la Alexander McQueen la Jean Michel Basquiat.
Unul dintre cele mai interesante modele de stil din lumea modei recente, Isabella Blow s-a născut în Londra și este cunoscută pentru lookul său inconfundabil care includea de fiecare dată una din creațiile cunoscutului designer britanic de pălării Philip Treacy.
Când avea 17 ani, Isabella își dorea să studieze Istoria Artei; deși nu a fost susținută de tatăl său și nu a făcut acest pas, iubirea sa pentru artă a fost evidentă pentru restul vieții și carierei sale.
În 1979 s-a mutat în New York pentru a studia arta chineză antică la Universitatea din Columbia. Atunci s-a împrietenit cu Andy Warhol, căruia se pare că i-a atras atenția pentru că în ziua în care s-au cunoscut Issie purta pantofi din două perechi diferite realizate de Manolo Blahnik.
În 1980, Blow s-a mutat în Texas pentru a lucra pentru designerul Guy Laroche, dar s-a întors la New York un an mai târziu, în căutarea unui loc de muncă. Bryan Ferry, solistul Roxy Music a încurajat-o să meargă la un interviu cu Anna Wintour, pe atunci recent numită director creativ al US Vogue, care avea nevoie de un asistent. Pe biroul lui Wintour se găsea o biografie a lui Vita Sackville-West (poetă și prozatoare britanică). „Am citit-o de trei ori și mă face mereu să plâng”, a spus Isabella. „Issie”, a răspuns Wintour, „nu este nimic de plâns.” Dar s-au potrivit și au început să lucreze împreună. „Îmi plăcea să vin la birou”, spune Wintour, „Pentru că nu știam niciodată la ce să mă aștept. Într-o zi se îmbrăca cu influențe indiene, a doua zi punk, iar în altă zi venea îmbrăcată ca o secretară, în costum și purtând mănuși.”
Anna Wintour spune că nimeni nu vedea lucrurile așa cum le vedea Issie. Așa că mergea de fiecare dată când primea un apel în care Issie îi spunea că a făcut o nouă descoperire.
Când s-a întors în Londra a început să lucreze la Tatler și la British Vogue, o perioadă și la Sunday Times Style, dar rolul lui Blow în modă era greu de descris. În mod oficial fashion editor și stilist, abilitatea sa de a depista talentul era remarcabilă, reușind să influențeze viețile unor modele și creatori pe care i-a descoperit, încurajat și promovat. Isabellei nu doar îi plăcea ceva, ea adora, iubea și era dezamăgită dacă cei cărora le prezenta ce descoperea nu îi împărtășeau entuziasmul.
L-a remarcat pentru prima dată pe Philip Treacy în 1989, când era încă student, purtând o pălărie verde din piele de crocodil. Issie a fost cucerită și a sunat mai târziu la Royal College of Art, unde Treacy studia, a spus că se căsătorește și că dorește să poarte o pălărie realizată de acesta. Astfel, în ziua nunții a purtat pălăria sau, mai bine zis, casca din dantelă aurie, cu o rochie de catifea violet, acoperită cu coliere brodate de mână. Efectul a fost întunecat, medieval, dramatic. Blow l-a sunat pe Treacy din luna de miere și i-a spus: „De ce nu vii să locuiești cu mine și să faci pălării?” Și așa a făcut.
Trei ani mai târziu, Blow a mers la Colegiul de Modă din St. Martin pentru a urmări proiectele finale ale absolvenților și i-a plăcut atât de mult ceea ce făcea Alexander McQueen, încât reușind să ajungă într-un final la el, i-a spus că își dorește să îi cumpere întreaga colecție. Ceea ce a și făcut. De asemenea, a sunat fiecare persoană pe care o cunoștea în domeniul modei pentru a vorbi despre McQueen.
Odată cu trecerea timpului, când Philip Treacy a început să capete aprecierea de care se bucură astăzi, în casa lui Blow s-a mutat Alexander McQueen. Isabella i-a fost o prietenă devotată lui McQueen si a continuat să îl sprijine, insistând asupra cunoștințelor sale sale din lumea modei să vină la prezentări, să îl susțină, să fotografieze și să îi poarte creațiile.
„Oamenii consideră că moda este superficială și realizată de oameni care nu pot avea slujbe normale”, spunea scriitorul Adrian Gill, dar Issie a înțeles că are implicații foarte serioase în ceea ce privește civilizația și cultura. Este singura parte a culturii la care participă fiecare persoană din lume. Nu toată lumea citește poezie sau ascultă muzică, dar toți ne trezim dimineața și ne îmbrăcăm cu ceva și fie că ne place sau nu, asta este o declarație despre cine suntem.
„Pantalonii de trening pentru prânz, cină sau, de fapt, oricând, cu excepția sportului, sunt complet inacceptabili”, ar spune Blow. Sau „Nu are niciun rost să mergi ca o rață în pantofi fără toc”. Sau „Pur și simplu nu te pot privi fără ruj”.
Dar Isabella Blow nu aprecia să fie numită „excentrică”, pentru că nu era ciudată sau anormală, ținutele sale îi reflectau starea emoțională și gândurile, iar ceea ce iubea ea erau talentul, curajul și ineditul. Stilul său neconvențional nu era doar o fațadă, era autentic și corespunzător felului suprarealist în care privea lumea.
Deși influența sa în modă era notabilă, iar ajutorul pe care îl dădea designerilor și modelelor recunoscut, rolul lui Issie nu putea fi neapărat definit, ceea ce însemna că nu era întotdeauna și remunerat. Prietena și muza lui Alexander McQueen, se pare că Isabella a suferit atunci când brandul pe care designerul îl construise a fost cumpărat de Gucci, în anul 2000, iar ea a primit doar o rochie în urma tranzacției pe care o intermediase.
A ajuns să nu își mai găsească locul în lumea în care fusese un factor atât de influent și a început să le spună prietenilor că suferă de depresie.
În ultimii ani din viață, după încercări eșuate de a avea un copil și o scurtă perioadă de separație de soțul său, dar și după ce a aflat că are cancer ovarian, Isabella Blow a avut mai multe tentative de suicid, în cele din urmă încetând din viață în mai 2007, la 48 de ani.
Philip Treacy își amintește că în ultimele zile petrecute în spital, Issie avea o dispoziție bună, făcea pe toată lumea să râdă și a ales să poarte în locul halatului din spital, o cămașă realizată din lamé argintiu, așteptându-și sfârșitul împăcată.
Alexander McQueen i-a dedicat prietenei sale colecția pentru primăvara-vara anului 2008, denumită „La Dame Bleue”, ținutele colecției fiind accesorizate cu pălării realizate de Treacy.
Pentru că și-a dorit să îi salveze colecția formată din creații vestimentare și accesorii unice, prietena sa, Daphne Guinness, a cumpărat întreaga garderobă care includea peste 90 de rochii McQueen și 50 de pălării Treacy, creații Hussein Chalayan și Julien Macdonald, aceștia fiind doar o parte dintre creatorii talentați pe care Isabella Blow i-a descoperit. Colecția a fost expusă în 2013-2014 în cadrul Isabella Blow: Fashion Galore la Somerset House în Londra.
Daphne Guiness a fondat și Fundația Isabella Blow, o organizație de caritate care încearcă să îi onoreze memoria, sprijinind studenții aspiranți din artă și modă și cercetările în domeniul sănătății mintale.
Citește în continuare Alexander McQueen, „Dacă vrei să mă cunoşti, priveşte-mi creaţiile”.