Home FPM recomanda Cine-a zis că pe bărbaţi nu-i bat pantofii?

Cine-a zis că pe bărbaţi nu-i bat pantofii?

8 min read
Da, doamnelor, nu mai suntem noi prinţese şi ei broscoi, ca-n poveşti. Care dintre noi n-a auzit măcar o dată în viaţa ei un bărbat spunând că pantofii ăia cu care merge el la serviciu zi de zi sunt cam incomozi? Şi ăsta fiind doar un mod tipic masculin de a spune de fapt că pantofii ăia îi cam fac picioarele praf. Îndură, da. Îndură şi ei acelaşi disconfort ca şi noi. Pentru că au costumele alea de serviciu care nu merg cu altceva în afară de pantofii ăia nenorociţi care-i bat.
La fel şi în viaţa de zi cu zi. Nu doar noi suntem călărite de soartă, fugărite de griji, nedormite de copii, zăpăcite de şefi şi eu mai ştiu cum altfel ne plângem noi toată ziua că suntem. Ba nu deloc. Şi ei sunt la fel. Diferenţa între noi şi ei este că noi ne şi văicărim toată ziua, ei nu. Ba chiar tot pe noi ne deranjează că ei nu o fac. Tot noi ne văităm cum se văita şi mama când eram copil “Nu vorbeşti cu mine, eu nu ştiu nimic din ceea ce faci.”. Da… cam aşa şi noi cu bărbaţii noştri. Îi cicălim. Aia de ce? Aia de ce nu?
Şi nici măcar nu e vina lor că noi ne-am înhămat la a munci zece ore pe zi într-o companie multinaţională, ca mai apoi să venim acasă să gătim cinci feluri de mâncare, să schimbăm becuri prin casă şi să creştem copii, să fim mereu frumoase, aranjate şi îmbrăcate sexy pentru ei, ştiind deja ce şi cum îşi doresc să primească. Nu ne-au băgat ei pe gât un asemenea ritm de viaţă. Noi am vrut egalitate. De parcă ar fi posibilă o egalitate între două structuri atât de diferite. Nu, nu e vina lor că am preluat o grămadă de roluri care nu ne aparţin nouă, ci care le aparţin lor. Sau cel puţin le aparţineau odată. Astea sunt transformări pe care şi ei le suferă. Iar ei s-ar putea să le sufere şi mai profund decât noi. Pentru că le luăm ce au ei mai scump pe lume. Bărbăţia. Şi apoi le-o cerem şi ne supărăm că nu o mai au.
Ne întrebăm de ce avem relaţii dezechilibrate. Păi pentru că le-am dezechilibrat, cum de ce?! Pentru că am pus în sacul din spatele nostru mai mult decât putem căra sau chiar ce nu putem căra deloc şi tot noi suntem alea care le dăm în cap bărbaţilor că sunt nişte porci, că stau degeaba, că beau bere prea multă şi că nu ştiu ce vor.
Bărbatul era odată zidul de protecţie al familiei lui. Era un adevărat vânător şi sursa de hrană şi viaţă a familiei lui. Era stâlpul casei. Avea asta clar în sânge şi ştia alb pe negru ce are de făcut. Astăzi… Dumnezeu cu mila. Astăzi bărbatul e în ceaţă totală pentru că femeia lui nu mai vrea să fie apreciată pentru fineţe, inocenţă şi eleganţă, cum ştia el odată şi cum îi şi plăcea, ci pentru cât de capabilă este să se impună într-o adunătură de masculi, pentru cât de tare dă şi ea cu pumnul în masă aşa cum o face un bărbat adevărat. Păi şi el? Ce mai are de făcut? Să se plângă şi el că-l bat pantofii, ca noi, nu? Să facă skandenberg cu nevasta, ca mai apoi ea să-l pocnească pentru că a bruscat-o şi o doare mâna. Atunci zic să reinventăm şi poziţia ‘capră’ cumva şi să începem să scuipăm pe jos când ieşim la cafea, ca fetele. Să le împrumutăm şi lor din rochiile noastre de seară, iar noi să ne dăm cu lama de două, trei ori pe faţă ca să ne crească şi nouă barba. Şi să vedem atunci ce-o fi…
Text de: Cătălina Elena Potârniche
Load More Related Articles
Load More By Cristina Bursuc
Load More In FPM recomanda

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also

Emanuele Magenta, arhitectul accesoriilor

Tânăr, dominat discret de farmecul specific italian şi cu un spirit vizionar, Emanuele Mag…