Rubrica “Omul si rolul” este menita sa aduca in fata publicului actorii care imbraca si dezbraca hainele personajelor, dar care atunci cand reflectoarele se sting, raman aceiasi oameni cu stil propriu, cu personalitate si charisma. Transformarile sunt de multe ori spectaculoase. Orele petrecute in cabina, invesmantati cu haine care nu le apartin, jocul pe scena in costumul personajului, colaborarea cu creatorii scenografi, toate acestea ascund secrete pe care am vrut sa le aflam.
Invitatul din aceasta saptamana este actorul Teatrului National din Bucuresti, Silviu Biris. O prezenta agreabila, plina de sarm, atat pe scena, cat si in viata de zi cu zi, el poate fi vazut in aceasta perioada in spectacole pe litoral, dar si in Bucuresti si in afara tarii. Pe 20 iulie, Silviu Biris va juca rolul unui taximetrist, in comedia ”Toc Toc” de la Cinema Pro, iar in perioada 30 august-4 septembrie va fi in turneu in Israel. Inainte sa plece, a avut amabilitatea sa ne acorde acest interviu in care dezvaluie cateva secrete despre haine si… costume.
FPM: Care este stilul tau vestimentar in viata de zi cu zi?
Silviu Biris: Primavara si vara port, de obicei, camasa cu pantalon din bumbac. Sweatshirt, pulover si camasa cu pantalon de stofa imbrac toamna si iarna. Incaltamintea prefer sa fie cat mai usoara si comoda, gen mocasin, espadrile, pantof sport sau gheata.
FPM: Ce piesa vestimentara se regaseste cel mai des in outfit-urile pe care le porti?
Silviu Biris: La o tinuta de zi camasile-uni, iar la cea elegantă, butonii.
FPM: Ce nu-ti place sa porti sau n-ai purta niciodata atunci cand iesi pe strada?
Silviu Biris: Hainele “stridente”, branduite excesiv si colorate tipator. Pantalonul trend “mankel”, jeansii “rupti”. Pantofi verzi, roz sau culori fosforescente.
FPM: Cand vine vorba de teatru si de costumele pe care le porti colaborezi cu creatorul lor? Daca da, in ce consta aportul tau?
Silviu Biris: Costumele de teatru sunt haine specifice. Ele trebuie sa serveasca in primul rand caracterizarii personajului pe care il interpretez si conceptiei regizorale. Apoi, sa fie comode si sa permita lejeritatea si executia optima a miscarii cerute de creatorii spectacolului. Spre exemplu, in spectacolul “Insir’te margarite” de la TNB, i-am cerut creatoarei Doina Levintza sa-mi croiasca un pantalon din elastan care sa-mi permita coregrafiile pe care le am de facut.
FPM: Ai un creator de costume de teatru/film preferat?
Silviu Biris: Doina Levintza, Irina Solomon, Viorica Petrovici.
FPM: Cum faci trecerea de la hainele tale de strada la hainele personajului, atunci cand te pregatesti de spectacol sau de filmare? Ai un fel de ritual pe care il respecti atunci cand ajungi la cabina si te schimbi?
Silviu Biris: Ritual este mult spus. Am o atentie deosebita asupra costumului. Nu te poti prezenta oricum pe scena. Cu atat mai mult daca este un rol ce impune sa porti costum elegant sau smoking. Si chiar si in cazurile in care personajul trebuie sa arate nu tocmai impecabil, incerc sa compun o “dezordine” armonioasa a costumului. La sfarsitul spectacolului incerc, chiar daca avem cabiniere, sa-mi aranjez pe umerase hainele de scena. Cum spunea marele nostru profesor Ion Cojar: “…cine are grija de costum isi iubeste personajul.”
FPM: In momentul in care imbraci hainele personajului, incepi deja sa nu mai fii Silviu Biris si devii personajul?
Silviu Biris: Raman eu, insa cu textul personajului, cu trasaturile și comportamentul lui. Cred ca o singura data mi s-a intamplat sa uit aproape cu totul de mine. La un spectacol de circ. Jucam rolul unei salamandre in ”Secretele Elfilor”, iar regizorul, Brandusa Novac,mi-a cerut sa gasesc un mers specific, sa compun o voce total diferita de aceea pe care o foloseam in mod normal pe scena, in plus ma ajutau foarte mult costumul si machiajul fabulos. Vreau sa-ti spun ca foarte multi dintre cei apropiați nu m-au recunoscut in acest rol. In teatru este mai rar ca un regizor sa iti permita o “transformare” evidenta, o compozitie de personaj, cum spunem noi. Insa daca textul e bun si costumul te ajuta poti ajunge si la o astfel de performanta fara efecte exterioare.
FPM: Ce contributie simti tu ca au hainele personajului in reusita rolului pe care il joci?
Silviu Biris: Cred ca un costum de scena serios conceput, de multe ori iti poate salva sau face personajul. Chiar era de mult o vorba printre actori atunci cand se apropiau de premiera si rolurile nu erau foarte clare: “…astept sa vina costumul la scena.” E adevarat. Dupa tot procesul de creatie scenica, lecturi si repetitii, costumul “imbraca” in chip minunat personajul si te face sa te simti una cu el.
FPM: In ce costum al personajelor pe care le-ai jucat te-ai simtit cel mai bine? De ce?
Silviu Biris: In costumul creat de Doina Levintza pentru filmul “Restul e tacere”. Doina trece dincolo de costum.Te invaluie cu talentul ei urias. Si atunci cand te imbraca o face cu dragoste. Te simți iubit si asta se vede.
FPM: Au existat momente in care costumul ti-a jucat feste?
Silviu Biris: Nu. Am reușit de fiecare data sa mi-l fac prieten. Cu rabdare. Sa-i transform defectele, daca departamentul croitorie nu a mai revenit asupra lui, in calitați. Exista, din pacate, in ultima vreme, o evitare a atelierelor de croitorie din teatre. Multi dintre realizatorii de spectacole preferand sa ia costumele “de-a gata”. Asta se vede si este in detrimentul calității spectacolului.
FPM: La finalul reprezentatiei, cand iti dezbraci costumul, revii cu usurinta la omul Silviu Biris si la hainele tale de zi cu zi sau pastrezi inca gesturi, atitudini ale personajului care ai fost?
Silviu Biris: Cred ca in ceea ce ma priveste lucrurile sunt destul de clare. Costumul completeaza personajul si fara sa vrei atunci cand il porti fiinteaza cu tine. Doar daca trebuie sa ajung imediat la un alt spectacol, poate nu las hainele intr-o prea buna randuiala. Altfel, nu ma grabesc. Le ordonez, asa cum am mai spus, pe umeras si incerc sa realizez usor tranzitul catre… acasa. In definitiv, de ce sa ma grabesc?! Graba strica treaba.
