Hereditary este acum în cinema, distribuit de Vertical Entertainment și… cum să descriu acest film… l-am văzut sâmbătă și încă mă gândesc la el. Încă îmi vine să adorm cu televizorul deschis, dacă mă înțelegeți. A trecut ceva timp de când nu am mai pățit chestia asta.
Asta trebuie să facă un film horror bun, acum depinde și de gusturi, filmele horror sunt subiective, dar Hereditary pentru mine a fost unul dintre cele mai originale, disturbing/tulburătoare și incredibil de bine construite filme de groază pe care le-am văzut în ultimii ani. Este bazat, asemănător cu multe de acest gen pe o tragedie în familie, într-o familie care a trecut oricum prin multe, care apoi trebuie să se confrunte, pe lângă greutățile care vin în mod firesc.. ȘI CU niște elemente supranaturale.
Ceea ce face acest film atât de eficient în a-ți intra pe sub piele este regia, modul în care pregătește “scena”, în care construiește suspansul, personajele, în așa fel încât te afli într-o continuă tensiune. Tensiune care nu este ruptă sau distrusă de FUCKING JUMPSCARES!
Știți la ce mă refer, am mai explicat de câteva ori, scenele acelea în care dispare sonorul și revine cu un BOOM în momentul în care sare o pisica din dulap sau un personaj imbecil pune mâna pe umărul unui alt personaj. Faze cliseice. Acum, există două categorii de oameni. Cărora le plac acele momente și filme care
să conțină cât mai multe, pentru că nu le pasă. Dar acelea sunt filme fără substanță, o să uite de ele, fără să realizeze, în momentul în care ies din sală!
Și oameni care apreciază o poveste. O poveste care să întărească impactul scenelor înfricoșătoare, iar acele scene înfricoșătoare să vină treptat și cel mai important, să-ți lase imaginația să-și facă de cap. Hereditary are destule astfel de momente. Are întorsături de situație pe care eu nu le-am văzut venind, cel puțin una la care mi-am dus mâinile la gură. M-am și întors spre prietena mea și i-am zis că nu cred că am făcut chestia asta vreodată la un film până acum. Mari laude regizorului încă o dată pentru acest lucru.
Are scene la care am simțit cum mi s-a făcut pielea de găină, are niște cadre șocante, care NU sunt doar de dragul de a întrece limita, de a spune uite ce bolnavi la cap suntem, am pus asta în film. Pe lângă toate acestea și pe lângă acele elemente psihologice care vin, cum am spus mai devreme, dintr-un trecut tulburat, mai există și confruntările între membrii familiei care apar în prezent, care apar pe parcurs. Felul în care interacționează între ei, modul de a reacționa la ce se întâmplă în jurul lor. Este la fel de mult o dramă psihologică, pe cât este horror supranatural.
Și încă nu am ajuns la actori, fără de care toate cele de mai sus ar fi scăzut exponențial. Toni Collette, nominalizată o dată la Oscar pentru “Al Șaselea Simț”, în care are un rol mic și pe care o știți poate mai bine din “Little Miss Sunshine” sau serialul “United States of Tara”, merită cel puțin încă o nominalizare la Oscar pentru rolul din Hereditary, a fost perfectă.
La fel se poate spune de actorii tineri, cu mult mai puțînă experiență, care joacă rolul copiilor ei în film, au fost extraordinari. Fetița este la primul rol de lungmetraj și nu s- a văzut deloc acest lucru, iar ceea ce este și mai extraordinar este faptul că filmul este scris și regizat de Ari Aster, care este de asemenea la primul său lungmetraj. *mic drop*
Notați-vă acest nume dacă v-a plăcut acest film la fel de mult cum mi-a plăcut mie, pentru ce a vrut să fie și ce a vrut să facă, deoarece eu cel puțin, o să mă uit la ce va face în continuare. Singura biluță neagră care m-a făcut să îi dau nota 9 ++ și nu mai mult, este direcția în care se duce spre sfârșit. Eu aveam idei mai înfricoșătoare în minte, îmi făcusem deja diferite scenarii, pornind de la ce pregătiseră deja în film, care m-ar fi făcut să dorm din nou cu părinții în pat câteva nopți post-vizionare. Bine, nu zic că acum sunt departe de a face acest lucru dar… m-au dezamăgit un pic în a doua jumătate. Ar mai fi avut potențial pe care nu l-au explorat la maxim parcă. Oricum, cu toate acestea sfârșitul este… cireașa de pe tort. Foarte creepy, super disturbant, îți va rămâne în cap dacă te identifici cu genul acesta de horror.
Dacă ați văzut și v-a plăcut “The Babadook” sau “The Witch”, atunci Hereditary este pe gustul vostru și nu trebuie ratat la cinema. Are 7,9 pe Imdb deocamdată și 91 % pe Rotten Tomatoes, durează 2 h și 7 minute.
Pfiu mă duc să revăd The Incredibles, dacă tot apare partea a doua anul acesta, sau nu știu, ceva happy și fun să îmi spăl creierul. Nu uitați de un Subscribe, spuneți-le și prietenilor, este linkul către Youtube mai jos. Vizionare… plăcută ? Plăcută nu se potrivește în acest caz, dar înțelegeți ce vreau să spun.
