Sunt în această branșă de peste 20 de ani. Nu știu cum și când a trecut timpul, dar asta înseamnă că sunt în locul potrivit, nu? Am ajuns aici aproape întâmplător. Spun aproape pentru că, inițial, mi-am dorit să fac costume de teatru, iar mai târziu am înțeles că meseria de stilist propune cam aceleași lucruri: să dai substanță și formă unor personaje apelând la haine și accesorii.
Am început atunci când lumea modei era redusă la câteva nume și multe ticuri. Am avut noroc să nu le capăt și eu și să îmi văd de viață și meserie așa cum am crezut că trebuie să o fac. Și, pas cu pas, am ajuns într-un loc și momentul care îmi dă libertatea de a fi eu, fără să fac compromisuri majore.
De ce scriu toate acestea? Pentru că vreau să vă spun că le-am văzut și trăit pe toate în această meserie. Am asistat la debuturi, dar și dispariții răsunătoare. Am văzut colecții fantastice, dar și mizerii prezentate cu ifose couture. Am descoperit oameni care mi-au schimbat felul de a mă raporta la modă, dar și personaje meschine care nici măcar astăzi nu au înțeles despre ce este vorba în această meserie. În fine, dacă nu avem parte de toate nuanțele, viața nu ar fi atât de interesantă.
Viața pare să nu mai aibă legătură cu nimic din ceea ce noi știm. Pare doar un decupaj regizoral pentru un film prost. Dar aceasta pandemie a căzut ca un fulger peste modă într-un moment în care ea își pierduse complet logica și menirea. Eu sunt adeptul unei mode în care da, banul contează, că fără el nici un designer nu ar putea să creeze, dar înaintea lui trebuie să primeze cu totul altceva. Cum spunea Simons la finalul colecției pe care a gândit-o împreună cu Prada: (fashion is) „something in which you feel good, in which you can express what you want to express without it being a season-specific fashion item”. Iar în ultimii ani, moda a fost mai degrabă despre alții decât despre noi. Eu, Ovidiu Buta, m-am simțit doar prins într-un mecanism pe care nu îl puteam controla, redus la un număr care reprezintă forța mea financiară. Nimic altceva. Și asta nu e OK. Când moda uită că scopul ei este să ne facă viața mai bună, să ne forțeze să ne punem întrebări despre noi și să ne ajute să îi înțelegem pe ceilalți, atunci avem o problemă. În mod hilar, nu este pentru prima oară când se întâmplă acest lucru și, cred, nici pentru ultima oară. Și asta pentru că noi, oamenii, uităm foarte repede, De aceea și repetăm greșelile și ne trezim dimineața cu o neplăcută senzație de déjà vu. Ne împiedicăm în tocurile prea înalte ale pantofilor pe care ne-am jurat, de la ultima căzătură, că nu îi vom mai cumpăra niciodată. Redescopăr cu uimire, în jurul meu, lucrurile de care vă spuneam la început, ca și cum nimic nu s-a întâmplat niciodată.
Noaptea cârtiței varianta couture. Mă uit în jur și văd aceleași zvâcniri de mediocritate ca și acum 20 de ani. Iar acest lucru se întâmplă, poate, și pentru că uităm repede, pentru că moda nu mai este modă sau pentru că nu avem REPERE. În fine, cine să ne vorbească despre ele astăzi când critica de modă a dispărut în ceață, iar cei care s-au ocupat de acest subiect și-au cam terminat cariera când au intrat în diferite cooperative de cârpe și bijuterii de 5 lei kilogramul?
De aceea, poate că exact acest an este perfect ca să las o listă a lucrurilor care au contat și care nu și-au pierdut din valoare tocmai pentru că au fost făcute la timpul potrivit așa cum trebuiau făcute. Cu riscul să supăr destule persoane, dacă ar fi să punem împreună lista lucrurilor care chiar au făcut diferența și au marcat o perioadă din modă pe care o putem lejer trece în categoria „epoca de aur”, acestea ar fi următoarele:
- Lansarea revistei Exces, prima revistă de modă din România.
- Lansarea revistei ELLE, o internaționalizare forțată a publishingului românesc.
- Lansarea „Fashion Club”, una dintre primele platforme profesioniste dedicate modei.
- ZIM − Zilele Modei la București, primul târg de modă.
- Primele branduri de modă: Jolidon, I.D Sarrieri…
- România Fashion Week, evenimentul care a dat cu adevărat valoare modei românești și a făcut-o să evolueze.
- Emisiunea „Levintza prezintă”. Mai longevivă decât eterna Telenciclopedia, este singura emisiune de modă care a rezistat de-a lungul timpului.
- Berlin Fashion Week și participarea designerilor români acolo ne-a arătat exact care este valoarea modei în acel moment. Una bună.
Există două istorii: cea oficială, din cărțile de istorie și cea personală, formată din lucrurile care contează mai mult pentru tine. Lista de mai sus este „istorie oficială”. Pentru cea personală, mă găsiți la telefon.
Editorial realizat de Ovidiu Buta pentru ediția print – Fashion Premium Magazine, nr. 10, iarnă 2020/2021.
Citește în continuare Ovidiu Buta – Un monolog fară reguli despre noi, modă și pandemie.
