Raluca Ciornea este o artistă vizuală care a reușit să transforme fotografia dintr-o simplă pasiune, într-un mod autentic de a-și exprima emoțiile și frumusețea pe care o vede în jurul ei. În acest interviu, Raluca ne povestește cum s-a născut pasiunea ei pentru fotografie și cum și-a definit stilul de-a lungul timpului. Ea este atrasă și de fotografia de modă și ne vorbește de cum îmbină această nișă cu dragostea pentru arhitectură și abstract.
Cum s-a născut pasiunea ta pentru arta fotografică?
Ar fi mai interesant sa incep cu acea poveste idilica, in care fotografiam pe film de tanar copil cu vreun aparat mostenit din familie dar nu a fost chiar asa. Vin dintr-un oras foarte mic, un oras in care nu am intrat niciodata in contact domeniul acesta. Aveam un aparat cu care fotografiam familia si prietenii dar nu percepeam aceasta dimensiune – a artei fotografice. Instinctul de a fotografia a fost mereu acolo dar m-am indragostit cu adevarat de fotografie dupa ce am inceput sa profesez. Atunci a inceput si calatoria legata de tot ceea ce inseamna arta, indiferent de mediul de expresie.
Cum ți-ai defini stilul/estetica în fotografie?
Mi s-a confirmat din exterior ca reusesc sa transmit idei complexe prin elemente aparent simple, ma impiedic mereu de cuvantul “minimalism” dar jonglez usor cu orice concept am in fata. Cred ca estetica se contureaza in timp si vine de fapt din ceea ce se afla in interior, din preocuparile pe care le ai la nivel profund. Vreau sa cred ca in fotografiile mele se regaseste mereu pasiunea pentru lumina, oameni si arhitectura.
Ce te-a atras spre această nișă?
Sunt un caz fericit si pot sa sa spun ca nisa m-a ales pe mine. Dupa cum spuneam si mai devreme, nu am avut contact cu domeniul fotografiei decat destul de tarziu iar ‘sansa’ a facut ca primii mei clienti la inceput de drum sa fie chiar cei care sa ma indrume in aceasta directie. De acolo a fost un parcurs extrem de organic si m-am indragostit rapid de tot ceea ce inseamna fotografia de moda. Simt ca este un privilegiu sa fii acea persoana care aduce la viata un concept care exista doar ca si o idee schitata in mintea designer-ului.
Care sunt preferințele tale în ceea ce privește stilurile și fotografii de renume de-a lungul istoriei fotografiei? Cum se regăsesc aceste influențe în modul în care abordezi fotografia?
Imi place mult intrebarea pentru ca mereu repet lucrul acesta si in cadrul cursurilor pe care le predau de cativa ani buni: indiferent de cat continut vizual consumam in ziua de astazi cu tot ceea ce inseamna mediul online, cea mai importanta sursa de inspiratie ramane studiul istoriei si al maestrilor fotografiei.
Imi vin acum in minte foarte multe nume care mi-au marcat parcursul dar stiu sigur ca modul in care caut sa ajung cat mai aproape de esenta unei persoane, fara artificii, o am de la Peter Lindnbergh. Jocul cu arhitectura corpului si a hainelor pe un fundal alb simplu, de la Richard Avedon si misterul care invaluie un cadru de fashion de la Paolo Roversi.
Cum te-a influențat fotografia pe tine ca om?
Pasiunea pentru fotografie si sansa de a profesa in domeniu mi-au oferit libertatea de a exista in lume in forma cea mai autentica a spiritului meu. Intr-o masura sau alta, cred ca toti avem aceasta dorinta intensa – sa ne exprimam liber si cu bucurie in fiecare zi, o bucurie atat de puternica incat creeaza un ripple effect prin care, fara sa ne dam seama, impactam in bine si vietile celorlalti.
Ce gen de proiecte te bucură cel mai tare?
Acele proiecte in care pot imbina pasiunea pentru fotografia de moda cu cea pentru fotografia abstracta si arhitecturala.
Cât de importantă este relația dintre fotograf și membrii echipei cu care colaborează pentru un editorial sau o campanie?
Am citit asta undeva la un moment dat si mi-a ramas in minte: lucrul intr-o echipa este ca si o melodie clasica cantata de o orchestra, instrumentele sunt foarte diferite dar rezultatul final este armonie pura. Iubesc sa lucrez in echipa si simt ca fotograful este de multe ori ‘dirijorul’ pe set dar, in acelasi timp, toate rolurile sunt extrem de importante.
Care sunt, din punctul tău de vedere, elementele unei colaborări reușite?
Comunicarea este elementul cheie. Indiferent de proiect, simt ca este esential de discutat in prealabil orice detaliu care poate parea nesemnificativ dar care se poate transforma ulterior intr-un lucru important.
Cât de planificate sunt ședințele foto și cât reprezintă experiment și improvizație?
Depinde foarte mult de proiect. In cazul proiectelor comerciale, partea de planificare in detaliu este esentiala iar imporvizatia isi face loc strict in momentul sedintei foto. Atunci cand fac un proiect personal incerc sa fac fix opusul, dintr-o incercare de a ma conecta cat mai mult cu intuitia. Pregatesc conceptul de baza dar las multe lucruri sa curga de la sine, in mod intentionat, din curiozitatea de a vedea ce iese in final.
Cum creezi o atmosferă în care subiectul să se simtă deschis și încrezător?
Fotografia de portret (inclusiv cea de fashion, atunci cand implica modele) este de fapt un schimb de energie. Mereu incerc sa raman cat mai conectata la persoana care se afla in fata mea, fie prin intrebari fie prin contact vizual. O sedinta foto este de fapt o experienta unica, indiferent de dimensiunea acesteia si plec mereu cu intentia de a fi cat mai prezenta in proces.
Ce înseamnă pentru tine frumusețea în imagini?
Pentru ca vorbim de un concept foarte subiectiv, chiar cred ca frumusetea este in ochii privitorului pentru ca totul porneste din interior. Pentru mine, frumusetea intr-o imagine inseamna calitatea de a evoca emotie, fara a privi acest aspect intr-un mod conventional.
Citește mai departe și Mind-moving – o instalație performativă care invită la reflecție la Palatul Ștefania din Timișoara