Muzica este o punte de legătură. Doru Trăscău este în egală măsură artist și entertainer, reușind să comunice atât prin versurile și muzica pe care le creează, cât și prin energia pe care o transmite pe scenă celor care vin la concertele The Mono Jacks. Ne-a răspuns la câteva întrebări despre noua sa calitate de muzician full time, albumele care îi plac și ce îl entuziasmează în noul an. *Pure Indie Records ne-a atras atenția de când s-a deschis, prin urmare nu ne-a luat mult să ne dăm seama că este magazinul de viniluri la care se referă Doru în interviu. Astfel, sperăm să scurtăm căutările pentru cei interesați de viniluri și muzică bună.
În ce moment al vieții te găsește acest interviu?
Început de an, ceea ce înseamnă multe planuri. Concret, tocmai ce-am terminat o nouă piesă. Melodia se va regăsi, cel mai probabil, pe albumul pe care îl înregistrăm anul acesta.
Cum a fost anul 2018 pentru tine pe plan personal, dar și profesional? Poți să ne spui un scop pe care l-ai avut în acest an și cât de aproape ești de a-l atinge?
2018 a fost un an foarte bun atât personal, cât și profesional. Dintre chestiunile foarte importante de anul trecut, a fost fără dar și poate decizia de a mă dedica complet muzicii. Așa că după 10 ani în care am avut și un job, iată-mă muzician, full time.
Care este amintirea legată de muzică ce îți provoacă emoții?
Muzica îmi provoacă emoție în general, fie când o ascult, fie atunci când am bucuria să o cânt
A reprezentat muzica o parte importantă în viața ta încă din copilărie? Când ți-ai dat seama că acesta este modul în care îți dorești să te exprimi?
Îmi aduc aminte că îmi plăcea să cânt de mic. Probabil că am luat decizia de a mă exprima prin muzică în momentul în care am descoperit chitara, iar asta se întâmpla la vârsta de 17 ani.
Care a fost surpriza sau partea neașteptată de care te-ai lovit după ce muzica a devenit cariera ta?
Când mergeam la serviciu dedicam puținul timp rămas muzicii și pentru că întreaga zi îmi era ocupată, nu realizam cat de mult timp aș putea investi doar pentru a face muzică. Așa că cea mai mare surpriză a fost atunci când, după ce mi-am dat demisia, am constatat că să fii muzician full time înseamnă sa fii la fel de ocupat ca la orice alt tip de job full time.
Ai spus la un moment dat că lipsa de suprapunere a viziunilor nu poate fi remediată. Este The Mono Jacks acum în formula cea mai puternică din acest punct de vedere? Priviți în aceeași direcție?
DA! The Mono Jacks în formula actuală este formația pe care mi-ar fi plăcut să o am la 19 ani.
Unde ești cel mai fericit? Pe scenă sau în momentele de creație?
Atunci când compun mă bucur de actul creației, în vreme ce la concerte mă bucur de reacțiile pe care le poate stârni creația.
Cum îți dorești să influențeze muzica voastră pe cei care vă ascultă?
Nu abordăm muzica noastră pe modelul „Miss World” unde participantele declară cum vor să schimbe lumea. We just like to rock! Dacă asta trezește ceva emoții atunci e și mai bine.
Ce sfat important legat de industria muzicală ai primit? Și ce sfat i-ai da tu, cu experiența adunată până acum, lui Doru care abia începea să își materializeze pasiunea pentru muzică?
Caută oamenii potriviți!
Care sunt artiștii tăi preferați și cei care inspiră muzica ce iese din acest cumul de experiențe, emoții și skill-uri care alcătuiesc trupa The Mono Jacks?
Un prieten de-al meu și-a deschis un magazin de viniluri. Mi-a dedicat un sertar în micul lui magazin, sertar în care se află o parte din albumele care mie-mi plac foarte tare. Așa că dacă îți place cafeaua făcută proaspăt și să povestești despre muzică poți să-i faci o vizită în strada Popa Tatu 23.
Care sunt planurile care te fac să fii entuziasmat pentru anul ce tocmai a început?
Sunt entuziasmat de începutul meu în calitate de producător muzical și de noul album The Mono Jacks.
Citește în continuare The Storyalist. Care este povestea ta?
