Deci Lara Croft mai bine se apuca de basket pentru are detenta de 2 ori cât Jordan…Jesus. Tomb Raider sau Tomb Raider: Începutul cum s-a tradus la noi, este un reboot al filmelor cu Angelina Jolie din 2001 și 2003, adică au dat reset la franciză și s-au bazat de data asta pe noua poveste din noile jocuri video, în care într-adevăr Lara Croft arată mai mult ca Alicia Vikander decât ca Angelina Jolie, pe asta au nimerit-o.
Deși aș fi vrut să văd corpul Angelinei în Imax, trebuie să mulțumesc celor de la Forum Film și Ranevents și Cinema City pentru invitația specială, pentru că în Imax, orice film este un pic mai bun datorită atmosferei create. Și într-adevăr filmul a meritat în Imax pentru câteva scene de acțiune intense și realiste, haha realist în sensul de cum arată și cum au fost regizate niște scene în care sunt implicate niște forțe ale naturii, în rest,… nu e aproape nimic realist în acest film.
Probabil acum spuneți “da bine că alea cu Angelina au fost geniale”, nu, nu au fost, dar nici nu au avut cea mai mică intenție să te facă să-ți foloseșți creierul. La fel ca filmele cu Schwarzenegger de exemplu, au fost făcute doar de distracție, să ARATE ca în joc și orice altă metodă de a atrage audiența, atât. Da, asta nu înseamnă că au fost bune, Doamne ferește, dar când începi acest nou film cu Lara Croft la începuturi, origin story și îl faci să pară, la început, că este bazat în realitate, adică se aplică legile fizicii și ale bunului simt, atunci ai grijă să fie așa până la sfârșit!
O să vorbesc un pic fără spoilere acum și o să anunț când o să întru un pic în spoilere pentru că trebuie să adresez niște chestii. Deci mi-a plăcut direcția în care părea că merge la început, Lara Croft este super
novice, nu este supererou, nici măcar nu are cine știe ce abilități, se pricepe mai mult să fugă de pericol, dar potențialul de a construi personajul foarte bine era acolo, era perfect început, chiar și scenariul părea inteligent, paaana ajunge pe un vapor. De acolo au început să apară problemele. Să zicem că ignor felul în care supraviețuiește sau trece prin niște scene de acțiune, care au fost construite bine, de acord. Dar chiar și-așa s-a văzut NEVOIA de a aduce omagiu jocurilor, să arate cât mai mult ca în jocuri, PLUS că veridicitatea a zburat pe geam și devenise foarte ușor să faci mișto sau să râzi de ele.
Plin de clișee ale anilor 80, 90 chiar și 2000, toate clișeele amestecate unele peste altele. Intră într-un templu la un moment dat, în care au folosit toate clișeele posibile din filmele horror sau Indiana jones sau Național Treasure cu Nicolas Cage ! Efecte sonore pe care le auzim doar noi pentru a crea atmosfera, precum voci în șoaptă care vorbesc foarte repede sau sunetul ăla din toate filmele horror atunci când se face super liniște și e un BOOM când apare ceva înfricoșător.
Walton Goggins care este un actor subapreciat după părerea mea este redus la “the bad guy” din orice alt film de genul acesta, la fel cum a pățit-o și în ultimul Maze Runner, concediază-ți agentul omule! Ca să nu mai zic de ritmul filmului, e constant, se oprește, demarează, se oprește iar, scenariul o ia razna pur și simplu, parcă rămăseseră fără timp și idei și au băgat tot ce aveau mai simplu de realizat în ultimele două treimi ale filmului. Devine total SF și tras de păr și amuzant, amuzant nu în sensul bun, în sensul de aproape spre penibil, umorul este foarte slab, mai bine nici nu încercau.
Singurele bile albe, în afară de prima treime, sunt efectele, deși câteodată arată foarte fals și se vede că e CGI, inacceptabil după standardele din 2018. Actorii, nu personajele să fiu clar, actorii sunt talentați, Alicia Vikander a făcut treaba bună cu ce i s-a dat, dar personajul Larei Croft este aproape spre inutil câteodată și câteodată este supererou. Ca să nu zic de faptul că prostia e mare, the stupidity is strong cu multe personaje, dar mai ales protagonista, care, în anumite instanțe putea să termine filmul instant, dar unde mai erau punctele culminante I guess… m-a scos total din atmosferă și am ras de câteva ori de deciziile pe care le ia, total ireale, aici sunt de vină regia și mai ales scenariul, la ce se gândeau!? Înainte să vorbesc de niște spoilere, nota mea este 5 +, foarte dezamăgitor, îmi pară rău.
Ok repede să vorbesc de niște spoilere, atenție ați fost avertizați. Se întâlnește la vaporul acela cu un tip care este un bețiv marinar; o duce pe o insulă bla bla să-l caute pe taică-su, că doar e o poveste Tomb Raider; iar acolo tipul asta devine Rambo!! De nicăieri învinge o armata de soldați mercenari cu pregătire militară da ? O mică armata este învinsă de un marinar care pune mâna pe o mitralieră modernă și e maestru cu ea, dar stați, că primește ajutor de la Lara Croft cu un arc cu săgeți! Pentru că arată un flashback de cand avea 15 ani, în care se antrenează și reușește să nimerească un măr! Total legitim.
In plus, înainte să ajungă pe vapor, fuge de 3 adolecenti care o amenință cu un cuțit! Lara Croft, fuge! De 3 adolescenți care o atacau cu un cuțit de buzunar ! Un singur cuțit! Ok, e poveste de origine, e super la începutul carierei, dar după-aia nu o pune în niște situații în care omoară în luptă corp la corp un soldat antrenat, de fapt vreo 2 și supraviețuiește prin niște chestii demne de James Bond sau Jason Bourne!!
Poate a supraviețuit toate chestiile pentru că de fapt este robotul din Ex Machina, e un cross-over și Alicia Vikander din Ex Machina, robotul, a ajuns Lara Croft, așa nu aș mai avea nicio problemă cu filmul. În concluzie cel mai mare compliment pe care i-l pot face filmului este aceea ca și adaptare după un joc video, este poate în topul celor mai bune și loiale făcute vreodată… Dar asta nu spune multe.
Până data viitoare Subscribe vă rog, pe Youtube, pentru varianta video a recenziilor și vizionare plăcută!
