Parcursul meu în acest domeniu a început în anul 2013 când m-am înscris la Școala Populară de Artă „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca, secția Pictură, unde am studiat timp de trei ani. După o perioadă în care am fost preocupat de științele naturii la liceu, în anul 2018 am ales să studiez Grafica la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. Profitând de oportunitatea bursei Erasmus, în anul 2020 am studiat la Accademia di Belle Arti di Brera, Milano, timp de un semestru. După ce am terminat studiile de licență în Grafică, am continuat cu cele de master la aceeași universitate. În prezent, sunt plecat din nou cu o bursă Erasmus în Italia, de data aceasta la Accademia di Belle Arti di Bari, unde studiez discipline din domeniul picturii și al restaurării.
Aș spune că ceea ce mă reprezintă ca artist în devenire este faptul că încerc să mă despart mental de lumea înconjurătoare și să realizez lucrări artistice care să depășească barierele timpului. La facultate mi s-a spus deseori că „sunt în lumea mea” și că nu pare că sunt afectat de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Totuși, chiar dacă nu îmi exprim foarte puternic și direct sentimentele, o modalitate de a le transmite este realizarea contrastului puternic dintre lumină și umbră, lucru caracteristic desenelor mele.
În grafică am lucrat cel mai mult cu grafit și cărbune. Aș putea spune că în prezent prefer mai mult cărbunele, deoarece acesta nu lucește la lumină și se pot realiza imagini artistice mate care să denote sobrietate. În plus, prin folosirea cărbunelui se pot obține tonuri foarte închise care dau contraste mai puternice, ceea ce și caut în unele lucrări. Strălucirea grafitului poate oferi viață și este foarte util în realizarea tonurilor deschise. Am încercat să combin cărbunele și grafitul într-o lucrare în care am desenat portretul în cărbune, iar ochii i-am făcut în grafit, acest lucru oferindu-le luminozitate și strălucire (viață). Deoarece am ajuns destul de recent la aceste concluzii, mă gândesc în viitor să explorez din punct de vedere tehnic armonia dintre grafit și cărbune, care sunt două medii mai greu de împăcat.
În cea mai mare parte, sursele mele de inspirație sunt cărțile pe care le citesc. Eu văd lumea înconjurătoare prin filtrul reflecției, dar și al datelor exacte, așa că mă ajută mult să meditez la ceea ce am citit într-o carte, articol sau am auzit într-un podcast de pe internet. O altă sursă de inspirație este muzica, în sensul că o anumită emoție transmisă prin această cale generează în mintea mea un gând care duce la alcătuirea unei imagini sau, câteodată, emoția creează direct imaginea pe care urmează să o pun pe hârtie.
Arta este foarte terapeutică pentru artist și pot să spun asta din experiența personală. De pildă, eu mă simt foarte bine în momentul în care lucrez la un proiect artistic, în special dacă sunt lăsat singur. Cred că arta este un mijloc bun pentru terapie, deoarece te face să îți concentrezi atenția la altceva în afară de problemele personale și poate fi foarte distractiv să vezi ce se întâmplă pe o foaie de hârtie sau pe o pânză dacă folosești medii diferite. Din punctul de vedere al privitorului, cred că arta este un mijloc de terapie în momentul în care oferă speranță oamenilor și le arată ceva frumos sau îi ajută să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși.
Cred că în zilele noastre artiștii tineri au un mare avantaj dat de tehnologie. Este foarte ușor să îți expui lucrările pe rețelele de socializare sau să participi la un concurs național sau internațional de artă. Efortul artistului tânăr ar trebui, în opinia mea, să se concentreze pe interacțiunea cu cât mai mulți oameni, fie prin organizarea unor expoziții personale, fie prin vizitarea unor galerii de artă sau muzee, unde se pot pune bazele unei relații de prietenie cu alți artiști tineri sau chiar cu artiști consacrați.
Din punct de vedere tematic, explorările mele artistice sunt din domeniul psihologiei – mă refer aici la teme de cercetare precum personalitatea, inconștientul, dar și rațiunea și sentimentul. În viitorul apropiat, cred că voi menține această linie de cercetare, deoarece sunt foarte pasionat de psihologie și cred că acest domeniu se poate împleti armonios cu cel al artei, generând rezultate surprinzătoare.
Din punct de vedere tehnic, am devenit foarte interesat de pictură – simt nevoia de a aduce puțină culoare în lumea mea dominată de alb și negru – dar sunt curios și cum aș putea să combin într-un mod armonios grafitul și cărbunele într-o lucrare.
Întrebările pe care le ridic prin lucrările mele sunt întrebări clasice, dar, în opinia mea, foarte superficial analizate de către oameni și se referă la cine suntem, de unde venim, încotro mergem sau de ce ne comportăm într-un anumit fel într-o situație dată. „La tine cât e ceasul?” este traducerea în limba română a titlului unei lucrări personale. La modul ideal, privitorul va pleca din fața lucrărilor mele pus pe gânduri, încercând să găsească răspunsurile care se potrivesc pentru el.
Citește mai departe și Theo Rose, moment emoționant cu fiul său pe platourile de filmare: „Sunt foarte mândră de el!”
