The Haunting of Hill House este un serial marca Netflix. Au avut ei mai mult coborasuri decat suisuri in ultima vreme, dar acum si-au mai redobandit onoarea pentru ca au fost printre cele mai bune 10 episoade ale acestui an, din ce am vazut eu cel putin. Vorbim despre un serial horror/drama psihologica, cu o premisa destul de simpla si cliseica, o casa bantuita in care se muta o familie numeroasa si incep sa se intample chestii ciudate, suna cunoscut? Doar in 99 % din cazuri.
Atunci de ce este asa bun, poate ma intrebati. Pai multe altele nu au fost regizate si partial scrise de Mike Flanagan. Omul din spatele a 4 filme Horror/Thriller vazute de mine, dintre care 4 au fost bune. Acestea sunt Oculus 2013, Hush si Ouija 2 – 2016 si Gerald’s Game 2017.
Tipul nu doar ca stie sa regizeze, lucru la care o sa revin imediat, dar scenariile sunt excelente si aici nu ma refer doar ca stie sa inventeze niste scenarii infricosatoare, foarte creepy, ci dialogul este cel care mi-a iesit mie in evidenta. Un sfert din ce a facut Hill House, atat de eficient in a ne intra pe sub piele, au fost discutiile dintre personaje, povestile lungi spuse in detaliu de catre cineva, care imi ridicau parul in cap.
A luat ceva notite si de la Nolan, din punctul de vedere al relatarii naratiunii, o sa vedeti despre ce vorbesc, cei care l-au vazut deja au inteles la ce ma refer. Imi place la nebunie stilul asta, daca e facut cum trebuie, foarte usor poate sa cada in extrema cealalta daca nu stiu EXACT ce vor sa faca.
Alt lucru foarte greu de realizat, care devine un trend aproape, este acel cadru sau scena neintrerupta de taieturi, de care abia ce am vorbit la Daredevil, care daca este facut cum trebuie, poate avea un efect si un impact extraordinar asupra intregii productii.
Majoritatea, de fapt cele foarte lungi, sunt compuse din bucati de astfel de scene, care cu ajutorul efectelor speciale, editarii si artificiilor de filmare sunt legate intre ele perfect incat ai impresia ca totul a fost filmat dintr-o singura bucata.
Cea mai lunga scena pe care am vazut-o eu este de fapt filmul Birdman, aproape in totalitate, 119 minute care par neintrerupte de taieturi, alte scene demne de mentionat sunt in Children of Men (12 minute) sau este una incredibila in True Detective primul sezon, in Oldboy lupta de pe hol, in Gravity ploaia de meteoriti, in The Shining mersul pe tricicleta, in Goodfellas s.a. Daredevil .
Ei bine, nu degeaba a fost poreclit episodul 6 din Hill House “poate cel mai bun film horror al anului”. Este facut dintr-o singura dubla, filmare continua, in afara de 2 minute cred, din cele 53-54, care de fapt este compusa doar din 5 scene legate intre ele in secret, dintre care una are 17 minute si alta 14. Flanigan a zis ca a fost un cosmar de productie, cu actorii alergand de colo colo pentru a fi pe pozitie tot timpul, dar este o realizare incredibila pentru toti cei implicati.
Ceva asemanator a fost facut si intr-unul din episoadele din Kidding, noul serial cu Jim Carrey, caruia o sa-i fac recenzie la sfarsit, cu o scena in care eram sigur ca au folosit efecte speciale si acele taieturi ascunse, dar se pare ca au mers pe varianta “oldschool”. Foarte tare.
Inainte sa ajung la actori, altceva foarte misto gandit de Flanigan, de care s-a folosit si in Ouija 2, a fost sa introduca, pe tot parcursul serialului, care sa acompanieze filmarile lungi, sa introduca cate ceva infricosator in colturile cadrului, ascunse in spatele personajelor. Am pus link in descriere cu toate aceste “easter eggs”, chestii ascunse pe fundal, pentru cei care l-au vazut deja bineinteles. Restul fiti foarte atenti 😀
Deci avem povesti de groaza care fac atmosfera, avem filmari foarte lungi care fac atmosfera, avem o scenografie si o locatie perfecta care fac “the shit out of” atmosfera. Adica o realizeaza foarte bine pentru cine nu a inteles. Avem pe langa multe faze super scary, super creepy, super infioratoare, si chestii ascunse in cadru care fac atmosfera.
Dar, este cel mai horror lucru vazut de mine anul asta? Nu, cred ca premiul este in continuare la Aterrados, strict pentru sperieturi. Dar daca ma gandesc la The Haunting of Hill House per total, drama, tensiune, poveste, constructia personajelor, scenografie, editarea, cat de emotionant a fost, cat de distractiv de urmarit, cat de interesant, de infricosator, de bine scris, atunci este unul dintre cele mai bune sezoane vazute de mine anul acesta.
Este oarecum asemanator cu Hereditary, unul dintre cele mai bune filme din 2018, in sensul ca amandoua se folosesc de elementul horror prin demoni sau fantome care abuzeaza de psihicul personajelor, de trecut lor, de greselile lor, gandurile intunecate, fobiile, fapte care ii bantuie etc .
Asta ofera un 50 % produs horror, dar 50 % impact emotional la sfarsit, o identificare cu lumea fictiva. Spre asta a mers Hill House (si Hereditary doar ca mai intens, mai agresiv), pe cand Aterrados de exemplu este 90 % horror brut.
Trebuie sa mentionez macar actorii care au fost excelenti, mai ales fata care o joaca pe Nell care este la primul rol important, in rest majoritatea au mai jucat in productiile lui Mike Flanagan, parintii sunt Henry Thomas din Ouija 2 si Carla Gugino care apropo *bites fist*si are 47 de ani, a fost in Gerald’s Game de anul trecut, Elizabeth Reaser tot din Ouija 2, Kate Siegel din Hush pe care l-a scris impreuna cu Flanagan, Lulu Wilson – fetita din Ouija 2, dar si Annabelle 2. Si altii, inclusiv Daario Naharis din GOT.
Il recomand cu insistenta, are nota 9 pe imdb, nota mea personala este la fel 9 dar cu ++, as fi vrut poate mai mult horror, sau mai mult impact emotional, dar au destul din amandoua stati linistiti, 9 ++!
