Carismatică, autentică și mereu surprinzătoare, Theo Rose este vocea unei generații care nu se teme să fie vulnerabilă. Fie că urcă pe scenă, joacă un rol sau își deschide sufletul în fața publicului, Theo emană o sinceritate rară și o energie care inspiră. Într-un dialog sincer, ne vorbește despre libertate, autenticitate și despre felul în care a învățat să transforme emoția în artă.
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică și cine te-a încurajat să o transformi într-o carieră?
Am auzit muzica dintotdeauna. Familia mea a fost și este mare iubitoare de muzică, așa că a fost foarte simplu să dezvolt o pasiune pentru asta. Sora mea a fost cea care m-a încurajat să îndrăznesc să visez, să descopăr mai mult decât a putut ea să-mi arate.
Care au fost cele mai importante decizii în parcursul tău artistic și cum te-au modelat ca artist și om?
Cea mai importantă decizie a fost cea de a urca pe scenă, deși dintotdeauna m-a speriat teribil. Mă aflu în fața acestei decizii înainte de fiecare concert și sunt fericită că reușesc de fiecare dată. E un proces lung și intens, dar nu cred că mai urmăresc să mă simt confortabil cu ideea de a păși în fața oamenilor. Am înțeles că frica și emoțiile de dinainte vorbesc despre umanitate, respect și înțelegerea responsabilității.
Ce te împlinește într-o industrie atât de imprevizibilă?
Mă împlinește libertatea pe care am căpătat-o asumându-mi riscuri. Libertatea de a spune ce vreau, de a cânta ce-mi place și de a susține lucruri în care cred.
Cum îți alegi proiectele din muzică, televiziune și film? Unde simți că îți exprimi cel mai mult esența?
Cred că, atâta timp cât există esență, ea poate fi accesată în orice context ai fi. Îmi aleg proiectele în funcție de cât de în acord sunt ele cu valorile și principiile mele.
Publicul pare să rezoneze profund cu vulnerabilitatea și naturalețea ta. Care este limita între sinceritate și intimitate pentru tine?
La începuturile mele ca artist nu percepeam nicio limită. Odată cu trecerea timpului, am resimțit consecințele acestui fapt și învăț încă să pun limite între viața privată și cea publică. Am regretat multe declarații făcute din exuberanță, dar au făcut și ele parte din formarea mea.
Într-o lume plină de influențe, cum reușești să-ți păstrezi stilul artistic original?
Am fost mereu o anomalie prin industria asta și, atunci când oamenii au acceptat că poate fi și asta un stil, s-au adaptat propunerilor mele. Principiul este că spun și cânt totul în felul meu, cu cuvintele mele, cum s-ar zice.
Există o piesă care pentru tine are o semnificație aparte, dar publicul nu o cunoaște atât de bine?
De regulă, tot ce are sau capătă o semnificație aparte pentru mine ajunge cel mai rapid la public.
Ce a însemnat pentru tine proiectul „Clanul”? Ce ai luat cel mai important cu tine din această experiență?
„Clanul” a marcat noi începuturi pentru mine, a plantat idealuri și obiective noi. Mi-am redescoperit intuiția și puterea de înțelegere. Am reluat lecția disciplinei, a pregătirii temeinice înainte de orice urmează să lucrez.
„Theo Rose: Pe vechi. O călătorie în timp”. Ce reprezintă pentru tine ca artist? Ce simți că ai transmis prin acest proiect? Va continua, îl vom mai vedea live?
„Pe Vechi” a însemnat pentru mine, mai degrabă, reîntoarcerea la origini, deși o parte din playlist a fost descoperită în procesul de documentare. A mai însemnat și dovada faptului că nu suntem într-o involuție și că există dorință și potențial în zona culturală. Însă marele meu noroc a fost că am avut resurse și oameni implicați alături. M-a frustrat întotdeauna dorința oamenilor de a categorisi și stigmatiza și sper că acest proiect a mai înlăturat din nevoia de prejudecată a acestora. Vom relua acest spectacol din toamnă și sperăm să aibă viață lungă!
Vocea României rămâne un punct important în cariera ta. La ce ne putem aștepta în sezonul următor?
Vocea României a devenit proiect de suflet pentru mine. Deși n-am câștigat niciunul din cele trei sezoane în care am fost până acum, pentru mine fiecare moment bun al echipei noastre a fost o satisfacție suficient de mare cât să mă țină motivată. Faptul că am cunoscut atâția oameni valoroși și că am putut să dau o mână de ajutor și în afara competiției mi-a arătat care îmi e menirea în acest context. Așa că, sezonul ăsta, urmărim să oferim momente, să transmitem mesaje, mai mult decât să pregătim niște melodii.
Cum reușești să balansezi viața profesională cu cea personală?
Asta e ceva ce niciodată nu-mi iese cum vreau, pentru că de cele mai multe ori apare câte ceva. Familia e prioritară, așadar sunt dispusă să tai oricând din viața publică pentru ceea ce contează cu adevărat.
Ești mamă de aproximativ doi ani. Ce te-a învățat acest rol despre tine?
Cred că doar mi-a confirmat că sunt făcută pentru asta și înzestrată cu iubire, extrem de multă răbdare și înțelegere. Sunt întotdeauna în căutare de soluții pentru perioadele pe care le traversează Sasha și descopăr că sinceritatea și dragostea sunt întotdeauna suficiente pentru liniștea și siguranța copilului meu.
Ca orice mamă, te-ai surprins răsfățându-l pe Sasha? Ai avut vreun moment în care ai spus „asta a fost prea mult”?
Sigur că-l mai răsfăț peste măsură sau am tendința de a interveni în situații pe care ar trebui să-l las să le rezolve singur, dar, pe lângă asta, avem o comunicare foarte bună cu el. Înțelege chestiuni serioase și are un comportament firesc, frumos.
Ce înseamnă stilul pentru tine? Cum ți-ai găsit propria identitate în modă?
Cred că totul a pornit de la afinitățile mele pentru moda masculină, mai degrabă. Fratele meu a fost fashion icon la noi în județ. Pe vremea aceea era în vogă curentul emo, așa că l-am văzut purtând haine în niște combinații cu totul interesante și neașteptate. Cred că cel mai mult mă definește un stil vestimentar bărbătesc, iar atunci când mă simt feminină trebuie să fie ceva tot aproape de limită – să zicem o rochie foarte scurtă sau una lungă până în pământ, niciodată la mijlocul graficului. Cum mă îmbrac are întotdeauna legătură cu felul cum mă simt. Este un mod de exprimare – ceva ce deja știați.
Dacă ar trebui să îți rezumi stilul într-o frază de pe un panou publicitar, care ar fi aceea?
Văd adesea, în drumul spre casa alor mei, un panou publicitar pe care scrie „Nouă ni se fâlfâie”. Cred că îmi definește perfect stilul, pentru că nu țin niciodată cont de trenduri sau păreri. Cel mai mult contează ca eu să mă simt bine cu ceea ce port și fac.
Care sunt designerii români pe care îi admiri sau cu care ai colaborat?
În șapte ani am lucrat cu aproape toți designerii români, fie ei la început de drum sau recunoscuți la nivel internațional. Îmi plac Manokhi, Seen Users, Pif Stefano, Zestal, Renata Mihaly și lista poate continua.
Ce crezi că ar fi surprinzător pentru oameni să afle despre tine?
Nu știu ce i-ar mai putea surprinde, în general, astăzi pe oameni. Mie îmi cam place să spun ce e neobișnuit despre mine. Mă ajută să mă feresc de cea mai mare frică a mea: frica de imprevizibil.
Ce este cel mai important pentru tine în acest moment al vieții și ce urmează?
Cel mai important, în acest moment, este să fiu lângă familia mea și să fac doar ce îmi doresc cu adevărat și ce cred că merită pentru cariera profesională. A fost o vreme când nu spuneam „nu”. Am început să îmi selectez activitățile și să îmi conserv energia. Să merite fiecare zi din viața mea. Asta îmi doresc și pentru viitor.
Citește mai departe și Nike dă tonul distracției în București: petrecere exclusivă cu Speak și Zbir pentru fanii brandului
