Am descoperit-o pe rețelele sociale, iar povestea ei m-a atras ca un magnet. Apoi, i-am descoperit ideile interesante și autenticitatea. În fotografii, apare mereu cu un zâmbet larg. Însă despre viața ei, prinsă între două lumi și două culturi diferite, ne povestește, în cele ce urmează, Polina Micliuc.
Dacă ar fi să compui un autoportret în cuvinte, care ar fi acesta?
M-am născut în cel mai rece oraș din lume, Yakutsk. Acolo, iarna durează nouă luni, iar temperatura ajunge la -60 °C, iar vara pot fi și +40 °C. Republica Yakutia (Siberia) este cel mai mare teritoriu al Rusiei. Suprafața sa este de aproximativ cinci ori dimensiunea Franței, dar populația este de doar un milion de oameni. Principala limba vorbită este Yakuta și religia națională este șamanismul.
Părinții mei s-au căsătorit la 18 ani dintr-o mare dragoste și văd în ei un exemplu al iubirii. Mama este medic, iar acum conduce cel mai mare centru medical național, cu peste 3.000 de angajați.
Tatăl meu este un campion. Chiar înainte să mă nasc, el s-a clasat pe locul al doilea în întreaga Uniune Sovietică la luptele greco-romane.
La momentul acela, a început „perestroika” în țară, sub Gorbaciov. Uniunea Sovietică s-a prăbușit, iar Rusia a început să construiască rapid capitalismul. Oamenii care au crescut sub comunism s-au grăbit să deschidă afaceri, iar tata nu a făcut excepție. Prima lui afacere a fost un magazin alimentar.
Îmi amintesc fiecare martie al copilăriei mele ca fiind luna în care au anunțat câte taxe vor plăti companiile. Țara era în colaps, iar cotele de impozitare au fost anunțate în funcție de câți bani avea nevoie bugetul țării. În 1997, tata și-a deschis prima benzinărie. Apoi, a doua, a treia… Tata spune că am studiat afacerile împreună. Mi-a explicat la vârsta de cinci ani: „Ciocolata se cumpără cu trei ruble și se vinde cu cinci. Trebuie să plătești chirie pentru local, salariile vânzătorilor, impozite și apoi să faci profit. Deci, câtă ciocolată trebuie să vinzi?” S-a dovedit că acestea au fost primele mele lecții de afaceri.
Ce ai studiat și profesat? Întreb asta deoarece sunt uimită și fascinată de multiplele tale fațete și preocupări.
Am fost foarte norocoasă, pentru că am crescut cu dragoste și respect. Hobby-urile mele au fost întotdeauna susținute de părinții mei. Când am început să desenez în copilărie, am fost imediat înscrisă la un liceu de artă, am câștigat mai multe concursuri naționale, am ocupat locul doi în Rusia și am fost laureată internațional al unui concurs de artă pentru copii. Dar, în ciuda dragostei mele pentru artă, s-a întâmplat că am absolvit Institutul de Finanțe și Economie cu o diplomă în management organizațional, iar după ce am primit diploma, am deschis prima companie și am început să public o revistă.
De ce ai ales să publici o revistă?
Din copilărie, am purtat cu mine dragostea pentru artă și cărți. Publicarea unei reviste este acel ceva ce vrei să aduci și să lași în această lume. Am vrut să aduc ceva nou, proaspăt și creativ pentru oameni. De exemplu, în 2009, când glamour-ul era la modă, am pus pe copertă Miss Russia fără machiaj, fotografiată cu o cameră de film. Sau pe vicepreședintele republicii în uniformă de profesor de sport, pentru că, înainte de a-și începe cariera politică, a fost profesor de sport. Am vrut să arăt ceva familiar dintr-un unghi diferit de cel general acceptat.
Activitatea ta preponderentă se desfășoară pe două paliere: bugetul familiei și investițiile pe termen lung. Spune-ne câteva lucruri despre zona asta de educație financiară și cum a început totul.
Ca studentă, am organizat petreceri în cluburi, evenimente corporate de revelion etc. Am avut propria mea echipă. În 2006, am început primul blog și am vorbit despre progresul organizării evenimentelor. Am observat că cei care erau interesați de blog au venit la evenimentul meu pur și simplu din curiozitate.
Dar adevăratul meu succes a venit când, în 2009, am împărtășit deschis pe blogul meu cât câștig și cum îmi distribui bugetul. De atunci, am început să scriu mai mult despre finanțe. Pe blog, am povestit cum economisesc pentru primul meu apartament, apoi pentru al doilea și am împărtășit ce acțiuni cumpăr și de ce, cum investesc mai departe. Abonații mei au văzut povestea reală în fața ochilor lor. În 2020, la cererea lor, am organizat primul curs de educație financiară. De atunci, peste 6.000 de oameni mi-au urmat cursurile.
Acum, când copiii mei au crescut, am început să călătoresc ca speaker la conferințe și să împărtășesc elementele de bază ale educației financiare și investițiilor pe termen lung. De exemplu, investesc pentru un scop clar. Pentru a avea bani să îmi trimit copiii la cea mai bună universitate din lume și apoi pentru ce va fi pensia mea.
Este online-ul locul în care te-ai definit ca antreprenor? Care sunt beneficiile activității pe Social Media?
Sunt blogger de vocație. Fac blog de 18 ani. Mai bine de 10 ani l-am condus fără nicio monetizare, dar, de patru ani, îmi vând cursurile. Anul trecut, am publicat o colecție de basme pentru copii, pe care o vând și online. Desigur, sunt antreprenor. Dar acest lucru este foarte superficial. Pentru că, de fapt, publicul meu este atât de loial, încât primesc mult sprijin, inspirație și putere de la ei.
De exemplu, când l-am născut pe primul meu fiu, am primit primul buchet de flori de la abonații mei, care organizau livrarea în România. Nu îmi voi permite niciodată să fiu necinstită cu publicul meu sau să recomand, să fac reclamă la ceva, doar de dragul banilor.
Esti un influencer puternic, cu impact și credibilitate. Cum ai reușit asta?
Relațiile cu publicul sunt ca relațiile reale cu oamenii. Prietenia și încrederea se dezvoltă de-a lungul anilor. Și nu poți dezamăgi încrederea oamenilor. Și am, de asemenea, cel mult o integrare publicitară lansată pe an. Eu nu am blog pentru bani, ci dintr-o nevoie spirituală de a împărtăși, iar oamenii simt asta.
Știu că esti foarte preocupată de fashion. Împărtășește-ne și nouă despre pasiunea asta a ta, care este vizibilă. Când a început? Ce te inspiră?
Moda este o parte a artei care reflectă interesele societății de astăzi. De exemplu, îmi plac semnificațiile multistratificate pe care le transmite Demna Gvasalia. Mi se pare că el este geniul modern al industriei modei.
Ți-am observat aplecarea către muzica clasică și operă. Este moștenire de familie sau ai descoperit mai târziu frumusețea acestora?
Bunica mea obișnuia să ofere lecții de canto cântăreților de operă. În familia tatălui meu, toată lumea cântă la diferite instrumente muzicale, iar când eram mică, se adunau la noi acasă și cântau mereu la instrumente. Din păcate, eu nu cânt deloc, dar îmi place opera. Diva mea preferată de operă este Renee Fleming.
Anul trecut, am asistat la concertul ei privat la Milano și mi-am dat seama că după o astfel de reprezentație live, viața mea de operă nu va mai fi aceeași. Standardul a fost incredibil de ridicat.
Dinspre exterior, îți propun să mergem puțin și spre interior. Cum l-ai întâlnit pe soțul tău? Cum a fost stabilirea într-o altă țară? Cu ce dificultăți te-ai confruntat?
Ne-am întâlnit la un templu din Cambodgia. O poveste foarte romantică, din punctul meu de vedere. M-a invitat la o întâlnire, dar eu plecam într-o țară vecină, Laos. Însă autobuzul era plin și a plecat mai devreme. Astfel, a fost destinat să merg la întâlnirea cu el. Aveam 23 de ani atunci, iar soțul meu avea 29 de ani. El este cea mai mare dragoste a mea din viață. Prima mea relație serioasă și primul bărbat pe care l-am prezentat părinților mei. A studiat apoi în Finlanda, la Universitatea Aalto, iar primii doi ani am locuit acolo, ne-am căsătorit acolo, iar ulterior ne-am mutat în România.
Povesteste-ne câte ceva despre viața ta în România. Ce faci acum? Ce înseamnă „acasă” pentru tine?
Iubesc România! În primul rând, pentru oamenii ei calzi, sinceri, pentru familie. Înainte de Finlanda, am studiat Critică de Artă la Beijing, după care mi-am continuat studiile la Universitatea din Los Angeles, dar nicăieri nu m-am simțit atât de confortabil ca în România. Când soțul meu m-a prezentat părinților săi, mi-am dat seama imediat că aceștia sunt oamenii mei, valorile mele, casa mea. Cred că acesta este un sentiment rar. Sunt foarte norocoasă cu soțul meu și cu întreaga lui familie. Părinții noștri se iubesc și își scriu cu insistență mesaje unul altuia pe WhatsApp cu Google Translate. În 2015, când m-am mutat la Iași, am deschis o firmă de marketing care a împlinit nouă ani.
Spune-mi o calitate care te frânează uneori.
De-a lungul anilor și cu fiecare realizare personală, încrederea în sine devine mai puternică. Viața în sine încetinește din ce în ce mai puțin. Mi-aș dori doar să fie mai mult timp pentru toate.
Ce te ajută cel mai mult să generezi proiecte noi?
Ideile și proiectele mele se nasc din nevoia de a împărtăși. Ceva mi se pare cool și cred că ar trebui să spunem mai multor oameni despre asta. De exemplu, la vârsta de cinci ani am vărsat pe mine un ibric cu apă fierbinte. Am fost arsă până la oase, pe 75% din corp. Nu am putut merge timp de un an și am fost la terapie intensivă. Corpul meu este încă acoperit de cicatrici aspre și adânci. Cumva, prin încercare și eroare, am găsit o cremă care a adus rezultate și am început să le spun cititorilor mei despre ea. Scriu mult despre acceptarea mea și a deficiențelor mele, care, de fapt, nu sunt așa de rele. Totul depinde de percepție. Am învățat încet, încet să mă iubesc așa cum sunt.
Esti genul femeii active, care inspiră. Cum reușești să baletezi cu atâta ușurință între cursuri și conferințe, activități cu copiii voștri, călătorii de afaceri, spectacole și concerte, evenimente sociale sau mondene?
Sunt foarte norocoasă să îi am pe cei dragi alături de mine. Primesc mult sprijin de la soțul meu și de la părinții lui. Ne ajută foarte mult cu copiii. De asemenea, derulez mai multe proiecte cu prietena mea pe care mă pot baza mereu.
Polina este o poveste. Căutați-o!
Text de Ofelia Cozma
Citește mai departe și În spatele camerei cu Edward Aninaru
