Andrei Urs este un artist român, cântăreț și compozitor, cunoscut pentru stilul său emoțional și autentic, precum și pentru participarea sa ca reprezentat al României la Eurovision. Cu o carieră construită pe vulnerabilitate asumată și expresie sinceră, Andrei îmbină influențe pop, retro și latino, explorând teme precum identitatea, iubirea și vindecarea prin muzică. În acest interviu, artistul vorbește deschis despre parcursul său, muzică și ceea ce înseamnă, cu adevărat, să fii fidel propriei voci.
A fost muzica întotdeauna o parte importantă din viața ta?
Da, muzica a fost parte din mine chiar înainte să-mi dau seama. Nu a fost doar un fundal sonor, ci un spațiu emoțional în care am învățat să trăiesc. Când eram mic, îmi aduc aminte că foloseam muzica ca să scap, să visez, să mă vindec. Chiar și în momentele în care nu știam cine sunt sau unde mă îndrept, muzica era acolo – o constantă. N-a fost doar pasiune, ci un fel de supraviețuire emoțională.
Care consideri că au fost cele mai importante decizii din parcursul tău? Cum au contribuit aceste experiențe la dezvoltarea ta ca artist?
Una dintre cele mai importante decizii a fost să renunț la dans ca principal mijloc de exprimare și să aleg muzica. Dansul a fost începutul, dar simțeam că nu mai pot spune tot ce am de spus doar prin corp. Apoi, am ales să fiu vulnerabil în fața publicului – să nu mai încerc să fiu perfect, ci sincer. Eurovision a fost o altă alegere crucială, pentru că a venit cu frică, dar și cu un curaj imens. Toate aceste momente m-au învățat să am încredere în cine sunt, nu doar în ceea ce fac.
Ce înseamnă muzica pentru tine?
Muzica e forma prin care mă exprim cel mai curat. E ca o oglindă în care mă văd și mă înțeleg. Nu e doar carieră, e o terapie, un canal de vindecare, dar și o responsabilitate. Prin muzică pot transmite ceea ce uneori cuvintele obișnuite nu reușesc. Pentru mine, muzica e limbajul prin care spun „uite, și eu simt la fel ca tine”.
Muzica ta recentă are un sound retro, inspirat de muzica românească a anilor ’80–’90. Ce te-a determinat să explorezi acest stil și cum reacționează publicul la astfel de piese?
E ceva foarte viu în muzica aceea. Poate e și nostalgie, dar mai ales sinceritatea din versuri și melodii. Când am început să scriu ,,Cântece de inimă”, am vrut să mă întorc la simplitatea și profunzimea cu care se scria în acea perioadă. Nu era despre a fi trendy, ci despre a simți. Publicul a reacționat neașteptat de cald. Oamenii au nevoie de emoție reală. Nu toți vor beat-uri puternice și texte superficiale – mulți vor versuri care să le amintească de iubirea de altădată, de părinți, de copilărie.
Ai descris Eurovision ca un moment de cumpănă care ți-a adus încredere în tine. Cum a influențat această experiență percepția ta asupra carierei și a identității tale artistice?
Eurovision m-a pus față în față cu toate fricile mele. Presiunea, expunerea internațională, așteptările – toate astea pot fi copleșitoare. Dar în același timp, a fost și eliberator. Acolo am avut cel mai mare atac de panică din viața mea, chiar înainte de a urca pe scenă, și totuși am dus totul până la capăt. Mi-am dat seama că pot. Că sunt capabil, chiar și în fragilitate. Mi-a dat încrederea că identitatea mea artistică nu trebuie să se încadreze în șabloane – pot fi un băiat sensibil, queer, pasionat de artă, și tot să fiu puternic. A fost un punct de cotitură major.
După succesul piesei „Llámame” la Eurovision, ai continuat să explorezi limba spaniolă în muzica ta. Ce te atrage la această limbă și cultură?
Spaniola are o muzicalitate care se simte naturală pentru mine. E o limbă vie, intensă, plină de pasiune. Când o cânt, parcă îmi curge prin vene ceva diferit. Cultura latino are un fel de a exprima emoția care m-a inspirat mereu – e colorată, expresivă, viscerală. Simt că îmi extind orizonturile ca artist, dar și că pot vorbi cu oameni din alte părți ale lumii fără să mă simt străin.
Cum a evoluat stilul tău de-a lungul anilor și cum se reflectă acesta în muzica și estetica ta generală?
La început, totul era despre a demonstra. Să arăt că pot, că merit, că știu. Acum, e mai mult despre a exprima. Despre a fi, pur și simplu. Estetic, am început să îmbrățișez și partea retro, și cea intimă. Am renunțat la rigiditate și am început să lucrez cu ceea ce simt în momentul respectiv. Uneori port haine stridente pe scenă, alteori vin în alb simplu – totul ține de povestea pe care vreau s-o spun atunci.
Există anumite elemente care au devenit semnături ale stilului tău personal?
Da. Vulnerabilitatea asumată, vocea caldă, versurile confesive și estetica inspirată din trecut. Îmi place să construiesc o lume în jurul fiecărei piese – de la artwork până la costumația de scenă. Mă joc mult cu detalii și simboluri, dar totul pornește dintr-o nevoie sinceră de a crea o experiență, nu doar un cântec.
Ce sfaturi ai pentru tinerii care aspiră să urmeze o carieră în muzică?
Să fie răbdători. Succesul nu e peste noapte. Să nu încerce să copieze ce funcționează, ci să își asculte vocea interioară. Să nu se teamă să greșească – greșelile sunt parte din proces. Și mai ales, să se înconjoare de oameni care le spun adevărul, nu doar aplauze. Autenticitatea e mai greu de întreținut decât imaginea, dar pe termen lung, e ceea ce contează.
Cum s-a schimbat de-a lungul anilor felul în care vezi industria muzicală românească?
Am trecut de la frustrare, la acceptare și acum la implicare. E o industrie în transformare, cu multe lucruri care funcționează, dar și cu multe care încă lipsesc – mai ales pe partea de susținere a artiștilor alternativi sau independenți. Dar ce mă bucură e că apar voci noi, diferite, care aduc aer proaspăt. Publicul se educă, gusturile se diversifică. Încă e loc pentru mai multă profunzime, dar suntem pe drum.
În ce se măsoară pentru tine împlinirea ca artist?
Nu în cifre, ci în conexiuni. În mesajele primite de la oameni care mi-au spus că o piesă i-a ajutat să treacă peste o despărțire sau un moment greu. În liniștea pe care o simt după ce termin un concert și știu că am fost prezent cu adevărat. În sentimentul că am spus ceva care contează, nu doar ceva frumos.
Ce urmează pentru Andrei Ursu în viitorul apropiat? Ce planuri ai pentru acest an în ceea ce privește muzica ta, colaborările, concertele sau alte proiecte artistice?
Lucrez la un nou EP în spaniolă, “Canciones del Corazón”, care va fi o extensie emoțională a proiectului ,,Cântece de inimă”. Îmi doresc colaborări internaționale, dar și câteva surprize locale. Am în plan un turneu național mai intim, în care să ajung mai aproape de oameni. Pe plan personal, îmi doresc să trăiesc mai simplu – să termin căsuța de la țară, să călătoresc cu rulota, să mă conectez mai des cu natura. Vreau să găsesc acel echilibru între scenă și liniște. Între artă și viață.
Citește mai departe și INNA începe anul în forță cu o colaborare surpriză alături de Jason Derulo
