Edward Aninaru este unul dintre cei mai cunoscuți fotografi români, cu o carieră care se întinde de la București până la Los Angeles, unde s-a stabilit în 2012. Este cunoscut pentru combinația unică între stilul comercial și artă, având o abordare unică în fashion și fine art. De-a lungul anilor, a colaborat cu artiști internaționali celebri, precum Celine Dion, Jay Sean și Inna. Fotografiile sale au apărut în reviste celebre ca Vogue, Harper’s Bazaar, Marie Claire, Elle. Am stat de vorbă cu Edward Aninaru despre parcursul său în carieră și despre cum își cultivă dragostea pentru imagine și estetică.
Ce înseamnă pentru tine să fii numit fotograf? Este suficient sau ai spune că ești și videograf și regizor?
Nu sunt nici videograf, nici regizor. Sunt fotograf, și asta pentru mine e mai mult decât suficient, e mai mult decât am visat vreodată.
Care sunt câteva dintre ocupațiile surprinzătoare pe care le-ai avut de-a lungul vieții?
Am fost spălător de parbrize, am cântat pe stradă și în cazinou, am lucrat ca topograf, am făcut haiducie digitală prin grupuri de Warez, am lucrat în benzinărie, am tradus și am vândut CD-uri cu filme etc. Am fost tot timpul aproape de calculatoare, încă de când a început internetul. Gamingul a fost mereu un hobby, iar treptat atracția asta pentru zona tech m-a adus și la fotografie.
Cum a început povestea ta cu fotografia? Când ai pus prima dată mâna pe un aparat foto?
Îmi amintesc că trebuia să învăț Photoshop pentru o agenție de publicitate, dar nu aveam poze. Așa că am început să cer de la prieteni imagini din vacanțe și să mă joc cu ele. Apoi mi-am cumpărat prima cameră compactă doar ca să am pe ce exersa. Mi-am făcut selfie-uri, le-am procesat și le-am trimis la un concurs pe Fotopedia. Nu am câștigat, dar feedback-ul pozitiv m-a motivat să particip din nou, iar data următoare am și câștigat. Apoi încă o ediție și încă una. Și tot așa. Din concursuri am strâns ceva echipament foto și am decis să încep să fotografiez artiști. Ulterior, am vrut să fac poze artiștilor, din dorința de a veni cu ceva nou în zona asta. Îmi amintesc că am făcut o sesiune foto cu Alexandra Ungureanu și Crush, cred că eram la Kiss FM. I-am pus niște baloane în mână și am rugat să sară de pe niște borduri. Atunci a văzut Moraru de la Roton pozele, i-au plăcut foarte mult și m-a chemat la o discuție. După trei ani, am reușit să mă lansez și să plec din țară. Am avut noroc, am fost omul potrivit la momentul potrivit.
După atâția ani, îți place tot partea de editare mai mult?
Nu, urăsc să stau în fața calculatorului. Mi se pare timp pierdut. Prefer să las pozele pe mâna celor care chiar știu să editeze, eu prefer să fiu cu camera în mână.
Cum este să colaborezi cu legende ale industriei muzicale, cum este Celine Dion?
Nu m-am gândit și nu am sperat vreodată că voi lucra cu cineva de talia ei. Este modestă, carismatică, organizată și respectuoasă cu toată echipa. Exact așa cum te aștepți de la o legendă adevărată.
Pe INNA ai cunoscut-o de când s-a lansat. Cum a evoluat prietenia voastră?
INNA este și acum prietena mea, poate una dintre cele mai bune prietene din industrie. Am crescut și eu odată cu ea, prima ședință foto a fost pentru single-ul „Hot” la Vulcanii Noroioși. E o persoană extrem de muncitoare și talentată, iar asta o face să fie atât de apreciată.
Cine este idolul tău în fotografie?
Idolii mei s-au schimbat tot timpul, la fel cum și stilul meu s-a schimbat. Urmăresc mulți fotografi pe Instagram și tot timpul apar lucruri noi. Trendurile se mișcă repede, iar eu încerc să învăț să mă transform continuu.
Există proiecte care au o semnificație aparte pentru tine? Care sunt proiectele tale de suflet?
Cele personale. Acolo unde am 100% control. În campaniile pentru reviste, lucrurile sunt mai limitate, dar îmi place când clientul îmi oferă libertate și încredere. Pentru mine, asta face diferența.
Ți-ar plăcea să explorezi și un alt gen de fotografie?
Da, mă văd făcând și alt gen de fotografie. Am început, de câțiva ani, să mă joc și în zona asta de fine art, să vând fine art. Vreau să fac în curând și o expoziție personală. Am mai avut expoziții, dar nici una personală.
Ești un critic sever al muncii tale?
Sunt foarte critic. Mereu mă îndoiesc de ceea ce fac și pun uneori prea mult preț pe părerile altora, deși, realist, îmi dau seama că nu ar trebui.
Ce te-a determinat să renunți la setup-urile complexe în favoarea simplității?
Pentru că mă regăsesc mai bine în simplu. Și nu numai la fotografie, ci și în viața de zi cu zi. Trec printr-o perioadă a vieții în care pun preț pe alte lucruri, iar majoritatea dintre acestea sunt lucruri cât mai simple, cât mai firești. Am început să pun preț foarte mult pe adevăr, pe oamenii care sunt reali, chiar dacă deranjează de multe ori. Prefer un om care îmi spune adevărul dureros, decât cineva care mă minte ca să mă facă să mă simt bine.
Ce aduce fotografia în viața omului?
Mi se pare că actul artistic care poate schimba cel mai ușor o stare este muzica. La o melodie nu trebuie să înțelegi versurile neapărat ca să te miște. La fel și fotografia poate să miște un om, chiar dacă o înțelege sau nu. Dacă trezește în tine o senzație, un sentiment, te face să zâmbești sau să plângi, și-a atins scopul.
Ce te atrage cel mai mult la viața din Statele Unite? Ce ai văzut frumos acolo?
Peisaje și oameni care zâmbesc. Los Angeles-ul are vibe-ul unui oraș mare, dar oamenii sunt prietenoși, ca la noi la țară.
Cât de des te întorci în România? Te gândești vreodată să revii definitiv?
Mă întorc, însă doar în vizită. Încerc să ajung în fiecare an, dar nu îmi iese întotdeauna. Anul acesta am ajuns și sunt bucuros să fiu aici. Îmi place să mă întorc în vizită, dar să mă mut aici nu o văd ca pe o opțiune. Sper să nu fie nevoie să o fac. Am ales drumul acesta și mă bucur că rezonez mai mult cu ce se întâmplă acolo unde am ales să trăiesc acum.
Ai ținut recent un workshop de fotografie. Cum a fost această experiență?
În cadrul acestui workshop, cursanții au avut posibilitatea să o fotografieze pe Andia, o celebritate la noi în țară și peste hotare. Diana, cum îi spuneau toți pe set, este coperta acestei ediții FPM, pe care am fotografiat-o împreună cu ei. Noutatea este că, în momentul în care am discutat despre acest proiect cu Cristina Anti, redactorul șef, ne-am propus să-i oferim unuia dintre cursanți posibilitatea de a avea și el o copertă în revistă. Ni s-a părut ceva inedit și interesant, mai ales că revista susține tinerii designeri, tinerii artiști, așa că s-au legat foarte ușor lucrurile. A fost dificil să alegem o singură copertă, au fost foarte multe poze bune realizate de cursanți, iar noi am ales în final două foarte bune. Pentru că ne-a fost foarte greu să alegem doar una singură câștigătoare, am hotărât că le vom publica pe amândouă în deschiderea revistei. Nu s-a mai făcut felul acesta de proiect la noi, este o premieră.
Ați făcut o serie de fotografii cu Andia pentru cover story. Ce ne mai poți spune despre acest proiect?
Da, pe lângă copertă, am făcut și un cover story, unde vor apărea mai multe fotografii. Partea interesantă este că toate aceste fotografii care apar în revistă vor fi expuse și într-o locație, în cadrul evenimentului de lansare a revistei. Practic este vorba de o expoziție de fotografie cu vernisaj. Iar pe lângă print și expoziție, vor mai exista și billboard-uri digitale. De asemenea, o premieră absolută.
Citește mai departe și SIALOR MILANO în România: Protocolul de frumusețe pentru o piele tânără și sănătoasă
