Pentru un pilot, zborul înseamnă libertate, performanță, împlinire. Dar când visul de a avea un copil devine realitate, tot ce știai despre priorități se rescrie. În acest interviu sincer, Simona Păun povestește despre lupta tăcută pentru a deveni mamă, despre cum s-a schimbat cariera ei în aviație și despre cum arată acum libertatea, siguranța și iubirea.
Cum ai trăit momentul în care ai aflat că vei deveni mamă? Ce emoții te-au copleșit atunci?
A fost un moment în care timpul s-a oprit. Un val de fericire infinită s-a izbit de o teamă nemărginită. Pentru că în spatele acelui test pozitiv era o luptă tăcută, dusă ani de zile în liniște deplină. N-a știut nimeni. Nicio vorbă, nicio plângere – doar noi doi, speranța și visul nostru. Un copil era scopul nostru suprem, iar vestea că vine pe lume a fost cel mai prețios dar.
Însă odată cu bucuria, a venit și teama: „Oare va fi bine? Oare vom ajunge să-l ținem în brațe?” Fericirea era acolo, dar fragilă, învelită într-un soi de grijă care nu m-a părăsit până când nu l-am simțit pe pieptul meu. A fost un miracol mult așteptat, un răspuns venit într-o zi în care învățasem deja să sper în tăcere.
Maternitatea ți-a schimbat perspectiva asupra carierei tale în aviație? S-au schimbat prioritățile?
Da, complet. Am muncit toată viața mea. Mai bine de 20 de ani am fost în alergare continuă – pentru performanță, pentru carieră, pentru visul de a zbura. Am luptat enorm ca să ajung pilot și am câștigat acea bătălie. Am fost acolo, am zburat, mi-am trăit visul.
Apoi, a început o altă luptă. Una mult mai personală și mult mai grea: aceea de a avea un copil. A fost un drum lung, dus în tăcere, cu tratamente, cu speranțe și căderi, cu o dorință care nu s-a stins niciodată.
Iar acum că visul s-a împlinit, că e aici, lângă mine… nu mai vreau să pierd nimic. El este prioritatea. El este sensul. Zborul rămâne parte din mine, dar inima mea e acasă. Am avut timp să muncesc, am avut timp să zbor. Acum vreau să-l privesc cum crește. Să fiu acolo. Să savurez fiecare clipă.
Ce mai înseamnă pentru tine libertatea, acum? Mai reușești să „zbori” la fel de liber, la propriu și la figurat?
Libertate? Acum? Sincer… e inexistentă. Am ajuns la 40 de ani în punctul în care trebuie, literalmente, să cer voie să ies din casă. Și mi se pare teribil de amuzant, mai ales pentru cineva obișnuit să plece oricând, oriunde, cu un bilet de avion și un plan de zbor.
E greu să gestionezi timpul liber când apare un copil. Nevoile tale trec pe locul doi și e un adevăr pe care îl simți în fiecare zi. Le admir sincer pe mamele care reușesc să păstreze un echilibru. Eu nu sunt acolo și nici nu încerc să fiu.
În perioada asta, copilul este pe primul loc. Asumat, cu tot ce înseamnă asta. Nu e ușor, dar niciun moment nu aș da înapoi. Nu simt niciun regret. Doar un soi de libertate nouă – aceea de a fi acolo unde trebuie, pentru cine contează cel mai mult.
Ce ai descoperit despre tine de când ai devenit mamă?
Am învățat că sunt mult mai puternică decât credeam și mult mai fragilă decât aș fi recunoscut vreodată. Că pot funcționa cu două ore de somn și totuși să zâmbesc sincer dimineața, doar pentru că mă privesc niște ochi care depind de mine.
Am învățat că instinctul de mamă e real. Că nu trebuie să știi totul dinainte. Înveți în fiecare zi, cu inima, nu din manuale. Am învățat să renunț la control, la planuri perfecte, și să las viața să curgă așa cum vrea ea.
Și da, am învățat să nu mai spun niciodată „Eu niciodată nu o să…”. Toate „niciodată”-urile mele s-au transformat, rând pe rând, în „uite-mă cum fac exact asta”. Dar, cel mai important, am învățat să fiu blândă cu mine. Să nu-mi mai cer perfecțiune, ci prezență. Și asta e cea mai mare lecție.
Care au fost produsele esențiale în primele luni cu bebelușul? Ai avut branduri preferate pentru cărucior, scaun auto sau alte lucruri?
În primele luni, când totul e nou și copleșitor, orice ajutor real devine aur. Unul dintre cele mai bune alegeri pe care le-am făcut a fost căruciorul – modelul Cybex e-PRIAM.
Contrar sfaturilor clasice de la alte mame, cum ar fi „ia ceva ușor, mic, cât mai simplu”, eu am ales un model robust, pentru că plimbările noastre sunt, de cele mai multe ori, prin pădure sau pe terenuri mai dificile. Iar e-PRIAM s-a dovedit a fi partenerul perfect.
Are o funcție genială, și anume de compensare a efortului. Practic, simte singur când urci sau cobori pante și ajustează automat rezistența, astfel încât tu simți că împingi constant pe un drum drept. Și poate cea mai iubită funcție, legănarea automată. Cu o simplă comandă din aplicație, căruciorul se mișcă ușor înainte și înapoi, calmând copilul exact ca în brațe. La două luni am fost și la mare, și la munte, și absolut toată lumea se oprea să întrebe dacă „se mișcă singur”. A fost, fără exagerare, atracția sezonului. Și chiar și acum, la aproape un an, îl folosim cu aceeași bucurie.
Pe lângă cărucior, au mai fost câteva produse esențiale care ne-au salvat rutina:
– un umidificator care a devenit indispensabil în casă;
– o cădiță de baie practică și sigură, în care băița a devenit un ritual de relaxare;
– un termometru care ne arată nu doar temperatura corpului, ci și temperatura camerei, iar la început l-am folosit și pentru a verifica apa de baie. A fost de un real ajutor.
– aspiratorul nazal electric – da, acel aparat pe care nu-l crezi util până când nu-l ai. Nu sună glamorous, dar și-a câștigat locul în topul „celor mai buni prieteni ai părinților”;
– și, bineînțeles, monitorul de bebeluș, cu care pot să-l supraveghez constant, fără să fiu pe fugă în fiecare minut.
Toate aceste lucruri m-au ajutat să-mi păstrez, pe cât posibil, un strop de echilibru într-o perioadă în care simți că viața ți se rescrie din temelii.
Cum ai ales scaunul auto? Ce criterii au contat cel mai mult pentru tine?
În aviație, totul pornește de la un singur principiu: Safety First. Și când a venit vorba de siguranța copilului meu în mașină, am aplicat exact aceeași logică. Fără presupuneri. Fără compromisuri.
Am mers la Siguranța Auto Copii, un centru unde nu doar că ți se montează scaunul corect, dar ți se explică tot ce contează: compatibilitatea cu mașina, poziționarea copilului, instalarea corectă, scorurile ADAC, tipul de protecție la impact lateral, poziția de somn și lista continuă. Lucruri pe care nu le afli dintr-un review online.
Am început cu Cybex Cloud T i-Size Plus, scor ADAC 1.3 – o scoică extrem de sigură, cu protecție laterală avansată, ventilație eficientă și o poziție de somn ergonomică, perfectă pentru drumuri lungi. A fost scoica în care l-am pus prima dată când l-am scos din maternitate și nu am avut niciun dubiu că este cea mai bună alegere.
Pe la 8 luni, am făcut tranziția la Cybex Sirona T i-Size, scor ADAC 1.7, cu rotire 360°, 5 poziții de înclinare, sistem de ventilație optim și, desigur, poziționare rear-facing prelungită – obligatorie până la 15 luni/76 cm, dar recomandată cât mai mult timp pentru protecția coloanei.
Pentru mine, nu e vorba doar de drumuri scurte sau lungi. E vorba de liniștea pe care o ai când știi că ai ales corect. Iar în materie de siguranță, exact ca la decolare, nu există „lasă că merge și așa”. Safety First. Mereu.
Te-ai surprins răsfățându-l pe Captain? Ai avut momente în care ai simțit că exagerezi?
Nu cred că poți răsfăța un bebeluș. Bebelușii au nevoie de apropiere, de iubire, de brațe, de siguranță. Asta nu e răsfăț, e normalitate. Nu m-am simțit niciodată exagerând când îl țin în brațe sau când dorm lângă el. Simt că asta are nevoie acum și nu o să-i refuz.
În schimb, da, am cam exagerat cu mine. Am cumpărat o grămadă de cărți, de jucării, de mașinuțe pe care le va folosi probabil abia la anul. Mă trezesc testând jucării singură prin casă, în timp ce el e fascinat de cablul de la laptop și telecomandă. Dar hei, trebuie să mă joc și eu cu ceva, nu?
Dacă într-o zi ți-ar spune că vrea să fie pilot, ce i-ai răspunde?
Mereu am spus că poate să facă orice, doar să nu fie pilot. Știu exact cât de frumoasă e meseria asta, dar și cât de grea. Cât de multă responsabilitate presupune, cât de multă presiune și câte momente pierdute.
Numele lui, Captain, n-a fost ales ca o direcție. Nu a fost un semnal că vreau să-l văd zburând. A fost, mai degrabă, dorința mea ca el să știe că poate face absolut orice. Să fie la cârma propriei vieți. Să aibă încrederea că e stăpân pe propriul drum.
Dacă într-o zi mi-ar spune că vrea să fie pilot, i-aș spune: „Dacă asta te face fericit, zboară.” Dar aș fi sinceră cu el. I-aș povesti și frumusețea, și sacrificiile. Și apoi l-aș lăsa să aleagă singur. Pentru că nu contează ce alege să fie, cât timp o face cu sufletul.
Ai ritualuri care te ajută să te conectezi cu bebelușul după o zi obositoare?
Adevărul e că nu prea avem ritualuri. Captain e un bebeluș cu un temperament extrem de energic, mereu în mișcare, mereu în descoperire. Nu are stare. Nu există „acum ne liniștim”. Dar chiar și așa, ne conectăm. Vorbesc cu el tot timpul. Îi spun ce fac, îi explic fiecare gest, comentez tot. Eu cred că înțelege tot. Îi vorbesc de când era în burtică și o fac și acum cu aceeași convingere.
Îi place atât de mult să petrecem timp împreună, încât uneori nici nu vrea să doarmă. Așa că ne conectăm non-stop, nu printr-un ritual anume, ci prin prezență. Prin felul în care trăim totul, împreună.
Ce sfaturi le-ai da mamelor cu cariere solicitante, care vor totuși să fie cât mai prezente în viața copiilor lor?
Să renunțe la ideea de echilibru perfect. Nu există. Și să nu se mai simtă vinovate pentru asta.
Eu am învățat că nu pot fi 100% peste tot. Dar pot fi prezentă cu adevărat acolo unde sunt. Când sunt la muncă, sunt acolo. Când sunt cu el, sunt cu el – fără telefon, fără distrageri. Nu cantitatea timpului contează, ci calitatea lui.
Să-și dea voie să ceară ajutor. Să nu încerce să fie supereroine în fiecare zi. Să se ierte mai repede. Și să aibă încredere că acel copil nu are nevoie de o mamă perfectă, ci de una prezentă, iubitoare și sinceră.
Când călătorești cu un bebeluș, ce produse de siguranță sunt esențiale pentru tine? Ce verifici întotdeauna înainte să plecați în vacanță?
Pentru mine, orice plecare cu copilul e ca un zbor. Ai nevoie de checklist și de lucruri în care poți avea încredere. Iar când vine vorba de vacanțe, siguranța lui rămâne mereu pe primul loc.
De exemplu, de ziua lui Captain, la 9 luni, am fost în Bali, iar alegerea căruciorului a fost o decizie importantă. Am ales Cybex Mios, nu pentru că e cel mai ușor cărucior de travel, ci pentru că era cel mai potrivit pentru ce aveam noi nevoie: suspensii bune, scaun reversibil (rear-facing și forward-facing), materiale respirabile și suficient de compact cât să încapă în compartimentul de deasupra în avion. Nu l-am dat la cală și a fost cu noi din prima clipă după aterizare, ceea ce, în realitate, contează enorm.
Pe lângă cărucior, în bagaj intră mereu port-bebe, monitorul de bebeluș, o trusă medicală de bază și protecție solară potrivită vârstei. Nu simt nevoia să iau „tot”, dar simt nevoia să am exact ce trebuie. Când copilul e în siguranță, și vacanța e vacanță. Altfel, e doar un bagaj în plus de griji.
Da, iau mult. Dar prefer să fiu pregătită, decât să improvizez. Iar când el e liniștit și în siguranță, pot și eu să mă bucur de vacanță. Sau măcar să beau cafeaua aproape caldă.
Dacă ai descrie perioada de maternitate într-un singur cuvânt din aviație, care ar fi acela?
„Zbor.” Pentru că exact asta simt în fiecare zi – că zbor. Uneori lin, alteori cu turbulențe. Uneori cu vizibilitate perfectă, alteori pe instrumente, fără să știu exact unde duc norii. Dar mereu înainte. Mereu cu inima plină.
Maternitatea e cel mai intens zbor din viața mea. Și, spre deosebire de orice altă destinație, aici nu-mi doresc niciodată să aterizez.
Citește mai departe și INTERVIU | Simona Păun – Ce înseamnă să fii pilot, influencer și, mai ales, om
