În ultimul timp, acest cuvânt este peste tot, dar câți dintre noi știm la ce se referă? Sustenabilitatea este un concept derivat din dezvoltarea durabilă și se referă la asigurarea nevoilor prezente ale umanității, fără a afecta generațiile următoare (Raportul Brundtland, ONU, 1987). Dezvoltarea durabilă înseamnă acoperirea nevoilor de bază ale tuturor și extinderea posibilității către toți de a-și îndeplini aspirațiile către o viață mai bună.
articol scris de Sabina Georgescu, designer vestimentar, artist vizual, doctorand în arte vizuale la Universitatea Națională de Arte, București.
Abia atunci când amenințarea schimbărilor climatice a ajuns la cote alarmante, preocuparea pentru sustenabilitate a luat amploare, deoarece schimbările climatice ne privesc pe toți, până la urmă. Pe măsură ce efectele nocive ale supraproducției au devenit din ce în ce mai vizibile și mai popularizate pe rețelele de socializare, s-au intensificat și eforturile de schimbare.
Spuneam într-un alt material că sustenabilitatea a devenit obsesia contemporaneității. Și pe bună dreptate, întrucât industria textilă este a doua cea mai poluantă industrie din lume. Știați că în fiecare an se produc în jur de 1,92 milioane de deșeuri textile în lume? Americanul de rând aruncă în medie 70 kg de haine în fiecare an? Emisiile de gaze din industria textilă vor crește cu 50% până în 2030? Industria modei este responsabilă pentru 20% din risipa de apă, la nivel global? Totuși, nu doar poluarea este problema, ci și aspectele etice implicate (drepturi egale pentru muncă egală, salarii corespunzătoare, beneficii aferente, eliminarea muncii la negru). Cu toții rămânem șocați când vedem „dunele” de deșeuri textile care se tot măresc și dezechilibrează ecosistemele naturale din țări precum Ghana sau Chile.
Poluarea din industria textilă afectează nu doar solul, ci și apele planetei, iar resursele de apă proaspătă, fără urme de contaminare, încep să se împuțineze. Imaginile cu lucrători-copii ce activează în industria textilă, condițiile în care aceștia lucrează, lipsa respectului pentru drepturile lor produc un impact emoțional puternic și ne întrebăm legitim: ce este de făcut?
Pentru că ne dorim în continuare vestimentație nouă, aspirăm la produse de lux care să ne ofere status, să ne facă să ne simțim speciali, să ne dea o stare de confort și mulțumire. Dar când observăm că această dorință de nou, exacerbată uneori, duce la excese în consum și cauzează efecte adverse asupra mediului înconjurător, parcă nu mai suntem atât de convinși de alegerile noastre.
Prin urmare, atât marile branduri, cât și designerii independenți propun din ce în ce mai mult soluții de economisire a materiei prime, de refolosire a deșeurilor textile sau a pieselor vestimentare nevândute, de lucru cu „capetele de stoc” sau cu donații de haine uzate, pe care le deconstruiesc și recreează, recurg la materiale organice neconvenționale (realizate din alte surse față de cele tradiționale, precum bumbacul, lâna sau mătasea). Vorbim aici, de exemplu, despre piñatex (fibra din frunze de ananas), pielea vegană din cactus, coji de mere ori sâmburi de struguri sau fibrele provenite din ciuperci (mycelium), dar și multe alte materiale inovative.
Odată cu preocuparea pentru sustenabilitatea în modă, întreg discursul despre trenduri se va schimba radical. Probabil că accentul va cădea pe conturarea unui stil personal concludent și nu pe adoptarea tendințelor care se succed cu o viteză din ce în ce mai mare.
Răspunderea o poartă, pe de o parte, producătorii din industria textilă, în special cei din fast-fashion, care trebuie să ofere soluții viabile de economisire și protejare a resurselor inițiale, de inovare și de reciclare, dar și consumatorii, care ar trebui sa fie mai bine informați pentru a putea lua decizii de consum mai responsabile.
Ce e în neregulă cu fast-fashion?
În principiu, fenomenul fast fashion a devalorizat hainele, transformându-le într-o comoditate în societatea occidentală. Consumatorul de rând s-a obișnuit cu ideea că îmbrăcămintea este ieftină și este disponibilă peste tot, în vreme ce industria înregistrează profituri enorme ce pun foarte multă presiune pe țările Lumii a Treia, acolo unde aceste bunuri sunt realizate în condiții de muncă inechitabile și cu efecte negative asupra mediului înconjurător, acumulându-se vaste cantități de deșeuri textile. Apelul la materiale sintetice în a căror producție sunt folosiți combustibili fosili, forța de muncă plătită inechitabil, condițiile de muncă inadecvate, ignorarea drepturilor sociale (ajutor de șomaj, asigurări de sănătate, sprijin în caz de accident de muncă etc.) caracterizează industria fast-fashion.
În antiteză, atelierele mici practică așa-numita slow fashion, cu grijă la consum și risipă, economisind resursele și acordând atenție reciclării. Slow-fashion a fost de multe ori acuzată că generează produse ce au costuri mai mari, însă consumatorii trebuie să cunoască faptul că aceste costuri reflectă realitatea producerii unor obiecte de calitate, în condiții adecvate, cu plata corespunzătoare a lucrătorilor și a datoriilor către stat. Aparenta bogăție cu care fast-fashion ne-a obișnuit este falsă. Nu ne permitem atât de multe pe cât credem.
Bune practici
Sustenabilitatea în modă a reprezentat o filosofie de funcționare a propriului atelier încă de la înființare, din 2015, și am fost perfect conștientă de faptul că era ceva cu totul nou pentru piața din România. La vremea respectivă, toate brandurile erau orientate spre producție în serii cât mai mari, care să aducă profit cât mai rapid, iar publicul consumator de modă era avid după tendințele și culorile anului care se succedau cu o viteză amețitoare, fără a se gândi, nici unii, nici ceilalți, măcar o secundă la ceea ce înseamnă un astfel de proces de producție în industria textilă „pe steroizi” și cum afectează echilibrul mediului înconjurător pe termen mediu și lung.
Un designer cu un brand mic ce urmărea să facă serii mici sau produse unicat, un designer care refuza să se încadreze în tiparele de până atunci ale industriei modei și nu visa să aibă 4 prezentări de modă pe an, ci colecții relevante și creative, un designer care promova investiția în stilul personal și nu în achiziții „la modă” sau goana după tendințe, era considerat un lup singuratic, nefiind luat prea în serios.
Fast-forward 10 ani: apar din ce în ce mai multe brand-uri și designeri care se declară „sustenabili”, fără a ști la ce se referă acest aspect și fără a-l fi practicat până în prezent, pentru că întreaga umanitate a realizat unde ne-a adus această supraproducție și acest supraconsum din industria modei.
Realitatea este că există foarte mulți oameni talentați atrași de mirajul fantastic al fashion show-urilor și al poveștilor de succes în lumea modei, însă dacă sistemul va continua să funcționeze în același mod ca până acum, vom ajunge inevitabil la rezultate dezastruoase. Sustenabilitatea nu ar trebui sa fie considerată încă o tendință care va dispărea, ci o cale viabilă și necesară de urmat pentru viitor.
Ce putem face pentru a diminua efectele nocive asupra mediului înconjurător în industria textilelor? La începutul acestui an, colectarea separată a deșeurilor textile și reciclarea textilă au devenit obligatorii, prin decizia Comisiei Europene, ceea ce înseamnă că se impune crearea unei infrastructuri care să pună în aplicare aceste măsuri, fapt ce va genera noi locuri de muncă și inovații în domeniu.
Accentul pe creativitate, up-cycling și încurajarea consumatorilor către investiții mai calculate în ținute versatile, din materiale durabile, care să reziste mai mult decât un singur sezon și să reflecte stilul personal, reprezintă căi viabile de urmat.
În propriul atelier, există o preocupare reală pentru realizarea sustenabilă de ținute creative, folosirea îndeosebi a materialelor organice și a celor sintetice, în mod responsabil, crearea unor colecții vestimentare ce tind către dezideratul „0 deșeuri”, refolosirea resturilor în crearea de volume sau de structuri textile tridimensionale integrate în ținute sau ca accesoriu vestimentar de sine stătător sau pentru a crea alte accesorii mai mici (bandane, broșe, eșarfe, haine pentru copii, obiecte decorative etc). După croirea tiparelor, rămășițele de material sunt integrate în noi structuri, prin tehnica de colaj, sau diverse metode de coasere, pentru a minimiza pierderile. Componenta educațională este de asemenea importantă.
Popularizarea nevoii de reciclare și educarea unui consum mai etic și responsabil sunt scopurile principale în workshopurile pentru copii și adulți pe care le susțin. De asemenea, implicarea în programe artistice și platforme naționale pe teme sustenabile, precum Săptămâna Creativității Sustenabile (CS Week), organizat de Galeria Galateca și asociația NeoArt, a dovedit preocuparea permanentă nu numai pentru design, ci și pentru arta creată în mod sustenabil.
Fiecare dintre noi poate contribui la îmbunătățirea impactului asupra mediului înconjurător prin informare, conștientizarea nevoii de reciclare, prevenirea consumului excesiv de fast fashion, cunoașterea foarte bună a propriului stil vestimentar, astfel încât să evităm deciziile impulsive de a achiziționa haine numeroase, dar fără utilitate. Putem sprijini artizanii și designerii locali, cumpărându-le produsele. În felul acesta, ei se pot dezvolta în continuare și pot juca un rol important în piață, în mod etic, schimbând astfel regulile jocului.
În concluzie, preocuparea pentru sustenabilitate nu ar trebui să fie doar o tendință, ci un demers concret la care să contribuim toți, pe termen lung, și care să asigure generațiilor ce vin accesul la resurse și la o viață bună, într-un mediu sănătos.
Împreună creăm viitorul!
Citește mai departe și rareș lansează „Non-Stop” – o piesă despre iubirea trăită clipă de clipă
