Pictură, scenografie, sculptură, restaurare, design interior, grafică de carte, costum de epocă, produse din piele, accesorii – o enumerare exemplificativă a mijloacelor prin care artistul Ion Nedelcu a ales să își exprime universul interior de-a lungul vieții.
L-am vizitat pe Ion Nedelcu în atelierul său de pe Lascăr Catargiu nr. 23. Ned, așa cum îndeamnă pe oricine să i se adreseze, nu preferă formule oficiale, nu se regăsește în titulatura de „maestre”, este un om cald, plin de viață și cu un dar nesfârșit de a spune povești prin care te atrage în lumea lui. Horațiu Mălăiele, Adrian Păduraru, George Mihăiță sunt doar câțiva dintre cei care obișnuiesc să îi treacă pragul. Indiferent că este vorba despre o personalitate sau despre cineva mai puțin cunoscut, Ned nu face diferența, pentru el ospitalitatea rămâne aceeași.
Despre Ned s-ar putea scrie cărți întregi, de la excelența sa în scenografie, pictură, sculptură și restaurări până la design vestimentar și realizarea costumelor de film și teatru. Indiferent de forma artei prin care alege să se exprime, un lucru este cert, Ned este un artist complet, iar asta se poate vedea cu ochiul liber analizând lista filmelor asociate cu numele său pe IMDB, în picturile sale unice sau în sculpturile care îi poartă amprenta.
De la portrete în cărbune la vârsta de 3 ani și copii după picturi ale lui Nicolae Grigorescu realizate chiar înainte de a împlini vârsta de 12 ani, la pictura cu vin cu care a experimentat tot din copilărie și pe care a făcut-o cunoscută României participând la un show de televiziune în primăvara acestui an, Ion Nedelcu a creat toată viața sa pentru că s-a născut cu har. „Artist ești încă dinainte de a te naște. Întâi și întâi ai harul pe care ți l-a dat Dumnezeu sau cine ți l-a dat. Dacă ai talent și ai pasiune, te urmărește toată viața treaba asta. Nu te iartă.”
A urmat cursurile Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, secția Arte decorative – Scenografie, având ca profesor de Istoria costumului pe Adina Nanu cu care a devenit prieten după absolvirea Institutului. A început să lucreze pe platourile de filmare de la 25 de ani, realizând decorurile și costumele a peste 30 de filme istorice și contemporane, dintre care Iancu Jianu Zapciul, Declarație de dragoste, Liceenii, Extemporal la dirigenție.
A fost peste tot în lume și a locuit în Statele Unite timp de aproape 7 ani, perioadă în care a realizat pictură murală în Los Angeles și Las Vegas, a creat decorul pentru un spectacol omagial Golden Globe în Los Angeles și a fost recomandat pentru crearea unui costum pe care Angelina Jolie urma să îl poarte într-un spectacol de televiziune în doar 14 zile. Deși inițial a vrut să refuze acest proiect deoarece avea prea puțin timp la dispoziție și, mai mult decât atât, îi fusese prezentată doar o schiță în creion, fără detalii, costumul destul de complicat al Angelinei Jolie a fost creat de artist pe măsura așteptărilor celor de la Hollywood.
Când a venit momentul să aleagă subiectul picturii murale pe care o realiza în casa unui doctor din Statele Unite, Ned, românul care se afla departe de casă, a ales să reprezinte un copac. „În America îmi era dor de pădurile noastre, de copacii noștri, visam că sunt în România. Și am început să fac copaci ca să mă exprim cumva, să mă descarc. Îmi era dor să calc desculț frunzele uscate, să simt mirosul de mușchi de copac. Lucrurile astea nu sunt povești, sunt intrate în noi.”
Pentru Ion Nedelcu, pictura este ceva personal, o manifestare de artă individuală. Utilizând limbajul plastic, spune povești profunde cu nenumărate substraturi, crează lumi diferite − „Un artist care are ceva de spus, va spune fără să vrea, din interiorul lui. Aici sunt povești, gânduri, obsesii ancestrale.” După cum spune Ned, fiecare are mai multe lumi, dar nu poate să le redea sau nu are capacitatea să fie fascinat de lumile din interiorul său.
La 72 de ani, artistul Ion Nedelcu are proiecte mai multe decât timp și experimentează cu orice mijloc care îi permite să creeze, comprimând toate lucrurile pentru care nu i-ar ajunge o viață să le spună.
Ce diferențiază artistul de un meseriaș? Puterea cu care crede în ceea ce creează. Să realizezi un portret sau un peisaj nu te face artist. „Privilegiul nostru este că putem să evadăm în altă lume decât cea obișnuită. Noi creăm lumi diferite și credem atât de tare în ele, mai tare decât în realitate.” Atât de tare încât gândurile, poveștile și lumile acestea noi urmăresc artiștii peste tot. Și dacă nu crezi, atunci nu ești artist.
