Din momentul în care a pornit pe drumul alimentat de pasiunea creatoare, nu s-a mai oprit din a face ceea ce îi place. Astfel, o dată la ceva timp, dintr-un cumul de curiozitate, inspirație și multe ore de lucru cu ceramică, hârtie, lână sau cuvinte, prind contur noi elemente din acest univers. Little houses, CER Atelier, Mătase și Lână, Fata Arbore, împreună cu cel mai recent proiect, personajele Woolie și povestea lor, pornesc din același suflet și sunt aduse în realitate de aceleași mâini care își doresc să creeze. Facem cunoștință cu Raluca Țincă și lânoșii din „Woolie și comoara dispărută” care vor avea parte de o lansare-eveniment la Cărturești Brașov și pentru care creatoarea lor are planuri mărețe.
Cum a fost, Raluca, atunci când ai început să îți trăiești visul?
Oooo, atunci când chiar am început să îmi trăiesc visul nu m-a mai reținut nimic și cred că a explodat toată pasiunea creatoare pentru că am văzut că mi se dă voie (de fapt eu îmi dau voie) să fac doar ceea ce îmi place.
Am început să creez bijuterii din mărgele, ca hobby, în timpul specializării mele din Olanda. Asta se întâmpla in 2004, iar în 2005 m-am întors în țară ca să termin studiile facultății de medicină veterinară pe care le frecventam. Și am făcut bijuterii din mărgele, papier mache, fotografie… you name it. Toate în paralel cu școala și, mai târziu, cu jobul de veterinar. Am participat la primele târguri de handmade din țară și aduceam materie primă din Olanda, India și SUA. În 2017 mi-am făcut curaj și am renunțat la veterinăreală. Tot atunci am făcut un curs de design de obiect cu Mihnea de la Dizainăr și apoi cumva toate s-au așezat (s-au expandat). Am avut tihna să explorez fiecare tendință și tehnică ce mi se părea interesantă. Cumva, am încercat tot ce mi-a făcut cu ochiul și am continuat cu ce mi-a plăcut mai mult. Și ceramica și lâna și scrisul îmi plac în continuare la fel de mult și am mai multe proiecte în diverse etape de lucru în acest moment. Deci, încă îmi trăiesc visul din plin!!
Cel mai nou capitol al poveștii tale de creator se numește „Woolie și comoara dispărută”. Cum au prins glas personajele din acest univers imaginat de tine?
S-au tupilat în mintea mea și m-au luat prin surprindere.
În primăvara lui 2020, când s-a decretat starea de urgență, am pus jumătate de apartament în mașină și am mers să petrecem pandemia acasă la părinții mei, în Vaslui. Acolo ne-am instalat în mansarda luminoasă și printre somnurile și jocurile copilului de un an, împâsleam din lână păpuși. Am zis că au nevoie de un nume și o poveste și așa au apărut Woolie (Lânoșii).
Ce subiecte acoperă poveștile tale și de ce sunt acestea importante pentru tine? Cu ce ai vrea să rămână copiii din interacțiunea cu personajele din „Woolie și comoara dispărută”?
Am vrut din start să spun o poveste care să încânte și să stârnească curiozitate. Una fără mesaj sau morală (cum tind să fie tot mai multe cărți pentru copii), o poveste drăguță, amuzantă, cum îmi citea mie Buna povești când eram mică. Am vrut să pună copiii întrebări, să înceapă să caute comori și să scotocească în podul bunicilor după un Woolie.
Care este cartea ta preferată din copilărie?
Când eram foarte mică, până prin clasa a patra, nu îmi plăceau cărțile de la noi din bibliotecă deloc-deloc. Nu era nimic magic la ele, nu erau ilustrații frumoase. Îmi plăceau poveștile fraților Grimm și cartea de povești Fata Bistriței și cam atât. Abia când am descoperit universul lui Tom Sawyer și Toate pânzele sus am prins gustul lecturii. Se pare că îmi plăceau aventurile adevărate, dar lumea îmi tot băga Cireșarii pe gât.
Ce planuri ai pentru Maron, Sonet, Dodol, Tuntun și Vulpin? Le vom putea urmări povestea mai departe?
Oo, așa sper, pentru că deja scriu a doua carte și am planul făcut pentru a treia. Am gândit un șir de cel puțin cinci cărți cu ei, cu aceeași ilustratoare, Ivanka Costru.
Dar planul meu măreț pentru ei este să îi văd transformați în desene animate.
Dacă ai putea petrece o zi cu unul dintre cele cinci personaje Woolie, cine ar fi și de ce?
As petrece o zi cu Dodol pentru că este gurmand și știe cel mai bine unde să găsească fel de fel de bunătăți.
Cum a fost procesul de publicare pentru „Woolie și comoara dispărută”? Cum este să scoți o carte în mod independent în România în 2022? Trebuie să crezi cu adevărat în produsul tău, în tot conceptul, să ai resursele necesare. Adică este mult mai mult decât un demers creativ. Și fără curaj și perseverență, poate aceste povești ar rămâne nespuse.
Dacă privești acest proces, de publicare pe cont propriu, ca pe o afacere, ți se va părea o nebunie nejustificată, multă bătaie de cap și rezultat incert. De aceea, nu e bine să publici o carte dacă nu o iubești. Eu am lucrat mult la ea, doi ani. Doi ani de lucru pe text, schimbat, revizuit, ales numele personajelor, ce ii animă, de ce sunt cum sunt, de ales ilustratorul cu care să am aceeași viziune și, nu în ultimul rând, de făcut contracte, înregistrat marcă, stabilit detalii de tipărire și multe alte lucruri organizatorice.
Am știut din start că acest proiect nu va merge către edituri pentru că eram convinsă că nu voi găsi o editură care să iubească personajele acestea așa cum o fac eu.
Vorbește-ne un pic despre lansarea de la Cărturești Brașov, eveniment la care sunt invitați să participe cei ce ajung în Brașov pe 23 octombrie, iar pe ceilalți îi anunțăm că, după această dată, cartea va fi disponibilă online, precum și în librăriile Cărturești din toată țara.
Cu Cărturești am o relație veche și specială. Este primul magazin care m-a invitat prin 2014, cred, să expun produsele mele ceramice la ei în librării și de atunci tot lucrăm împreună. Tot cu ei am lansat și prima mea carte, Fata Arbore, și iată că acum m-au invitat să lansăm Woolie la Brașov și pentru toată această susținere le mulțumesc nespus!
Librăria din Brașov mi se pare perfectă pentru lansare tocmai pentru că are un spațiu mic la etaj, cu o atmosferă asemănătoare unui pod (acolo locuiesc Woolie de obicei). Vor fi prezenți și Woolie împâsliți la lansare, pentru toți copiii care vor dori să îi mângâie sau să se fotografieze cu ei. Voi povesti un pic despre universul lor și vom citi din carte.
Sunt deja câțiva ani de când ai pătruns în rol de creator în acest peisaj. Cum a fost să îi cunoști provocările și să te bucuri de libertatea de a-ți manifesta creativitatea?
Primii 8 ani de creator i-am împărțit cu jobul de veterinar, deci presiunea de a vinde, de a mă întreține din creațiile mele nu era așa mare. Mă bucuram de scena restrânsă a creatorilor de handmade de la noi și trăiam de la eveniment la eveniment.
Când m-am hotărât să mă dedic cu totul creației artistice, deja nu mai aveam timp de absolut nimic altceva în viața mea, eram împărțită între două pasiuni și nici una nu primea toată atenția mea. Așa că am ales pasiunea mai arzătoare. Provocări sunt în orice domeniu. Dar eu nu mă mai văd făcând altceva și nici nu mă panichez la fiecare strigare „criză!”. Mi-am dovedit că pot continua pe drumul acesta creator și pot trăi făcând doar asta.
Sunt din ce în ce mai numeroase magazinele independente care prezintă designeri și artiști români, se organizează tot mai multe evenimente, se creează oportunități de expunere și de a ajunge la oameni. Cum este să faci parte din această comunitate?
Este un privilegiu și un stimulent. Mă simt onorată de fiecare propunere de colaborare, de fiecare invitație și, în același timp, mă străduiesc să ofer ceea ce acel partener caută: autenticitate, fidelitate, constanță. Fiecare magazin cu care colaborez este un partener și un creator în sine și împreună lucrăm pentru a oferi publicului un obiect deosebit și o experiență unică.
Ai un portofoliu extins și colorat care cuprinde căsuțele Little houses și alte obiecte decorative din ceramică și lână, veselă pictată cu motive care se regăsesc în arta decorativă populară, povești pentru copii și poezii pentru adulți. Unde putem urmări și găsi toate lucrurile minunate pe care le creezi?
Aș vrea să numesc un singur site personal, dar acesta întârzie să se materializeze.
Cărțile au site-urile lor: https://www.fataarbore.ro/ și https://www.woolietoys.ro, iar pentru restul obiectelor ne întâlnim pe facebook Raluca Țincă și instagram @ralucatinca.
Ce le-ai spune celor care citesc acest interviu și se întreabă dacă pot continua să creeze, dacă sunt suficient de buni, dacă vocile și viziunile lor contează suficient pentru a le împărtăși?
Le-aș spune să nu își mai pună atâtea întrebări și să creeze ceva. Să îl scoată în lume și dacă nu e destul de bun, pe următorul să îl facă și mai și. Iar dacă seara, la somn, după cele 12-14 ore de atelier/ scris/ lucrat, ei încă se gândesc cum să lipească mai bine mânerul la cană, de ce nu a ieșit ultima ardere așa cum sperau sau ce anume pot amaneta ca să aibă bani să publice cartea, atunci le-aș spune că sunt pe drumul cel bun.
Citește în continuare INTERVIU | Maria Grosu, Cea mai bună actriță la Gala Tânărului Actor HOP 2022: „Muzica a adus teatrul în viața mea.”
