O fire pasionată de experiment și improvizație, Octavian Mihai Graure a pornit cu un set de 12 markere colorate cu care colora pantofi din pânză, iar acum a ajuns la peste 1000 de modele pictate de sneakers, dar și alte produse, fiecare lucrare fiind realizată într-un mod impecabil estetic și putând fi în același timp purtată fără probleme. Am vorbit despre cum și-a găsit scopul, ce aduce nou pe piață din punct de vedere creativ, ne-a povestit cum l-au luat prin surprindere colaborările și notorietatea din ultimii ani, dar și ce a învățat din aceste experiențe.
Ce a fost prima oară? Pasiunea pentru sneakers sau pentru grafică?
Fără doar și poate pasiunea pentru sneakers. Acum 7-8 ani, cultura streetwear era mult mai slab dezvoltată la noi, motiv pentru care sneakerșii in sine, deși la mare căutare de către pasionați, se găseau destul de greu. La mine „nebunia” a pornit după prima pereche adusă de o mătușă din străinătate. Grafica, în adevăratul sens al cuvântului, nu a reprezentat niciodată o pasiune pentru mine. Sunt, mai degrabă, atras de vizual.
Care au fost proiectele tale preferate? (datorită modelelor pe care le-ai realizat sau persoanelor la care au ajuns)
De ceva timp am început să lucrez și pe alte baze, mă refer aici la produse din zona high-end care nu sunt neapărat sneakers. Spre exemplu, am realizat două lucrări (fiecare pe cate un rucsac LV) pentru Matei Dima (BRomania) și INNA. Se schimbă puțin lucrurile în momentul în care alegi un alt „canvas” pentru arta ta.
Câte perechi de sneakers ai pictat până acum? Mai primești cereri care te surprind?
Estimativ, undeva peste 1000. Mare parte dintre ele au fost făcute în prima parte a carierei, când am realizat cât de important este nivelul calității produselor/serviciilor mele. Aproximativ 2 ani am ales să lucrez fără beneficii financiare pentru a îmi forma mâna și a înțelege cum funcționează întreg procesul. Consider că, la fel ca într-o piață de tip clasic, produsul trebuie să fie unul ridicat la un anumit nivel înainte de a începe să îl răspândești în lume.
Ai spune despre tine că ești un sneakerhead sau sneakersii reprezintă, în primul rând, un canvas pentru lucrările pe care le realizezi?
Puțin din ambele, sincer. De-a lungul timpului am deprins suficiente cunoștințe despre zona asta, despre cultura sneakerșilor, încât să înțeleg întregul fenomen și să pot rămâne la curent cu ultimele trenduri fără a consuma foarte mult timp. La finalul zilei privesc sneakerșii ca pe un canvas, chiar dacă am o colecție personală de peste 40 de modele.
Sunt adidașii pictați de tine mai degrabă obiect de colecție sau preferi să vezi că oamenii chiar îi poartă?
Fiecare persoană care ajunge să aibă o lucrare de-ale mele poate face alegerea asta personal. Eu îi privesc (sneakerșii) și ca obiect de colecție, și ca articol ce poate fi purtat zilnic. Mă asigur, în cadrul procesului de creație, ca fiecare lucrare este realizată într-un mod impecabil estetic și poate fi totuși purtată fără probleme.
Când ai avut prima oară sentimentul că lucrurile au ajuns la un alt nivel?
Surprinzător, nu s-a raportat la mediatizarea care a avut loc sau la colaborări, ci la momentul în care, printr-o întâmplare, am surprins pe stradă o persoană care purta o creație de-ale mele. Greu de explicat sentimentul, însă este unul care îți dă un nivel de încredere surprinzător de mare când te gândești la munca pe care o depui.
Te-au luat prin surprindere toate colaborările și notorietatea din ultimii ani?
Da, pentru că o bună perioadă de timp am fost „orb” la noțiunea de brand internațional în colaborare cu mine. Am ajuns totuși să realizez că sunt capabil să implementez o multitudine de idei într-un mod autentic și, totodată, diferit de tot ce există pe piața noastră. Despre notorietate nu știu exact cum sau dacă să vorbesc, dar nu sunt tocmai genul de persoana care e în căutarea atenției excesive. Prefer, cum am spus și cu alte ocazii, să mă exprim pe cât posibil prin munca mea și prin valorile în care cred, în speranța de a-i inspira și pe alții. Pentru mine, la asta se rezumă.
Mai ai alte pasiuni din zona de arte vizuale?
De-a lungul ultimilor doi ani am fost tot mai atras de zona de fotografie și videografie, motiv pentru care am investit în pasiunea asta fără să mă uit în urmă. Ce e frumos e că se leagă cu nevoia de conținut pentru social media, în timp ce îmi pot exprima creativitatea și intr-un alt fel. M-am surprins în anumite momente cum am căzut în acel „creative rut”, când efectiv nu mai știi ce să faci din punct de vedere creativ. Scăparea mea a fost zona foto/video, când mă blocam în procesul de design al sneakerșilor, luam camera și făceam poze behind the scenes sau ieșeam din casă pentru fotografie de stradă. Au fost și momente când nu am mai lucrat sneakersi câte 2,3 săptămâni și m-am ocupat doar de capitolul ăsta. E interesant și sănătos, cred eu, să ai o alternativă din care să înveți constant.
Care crezi că este trăsătura cea mai importantă care te-a ajutat să îți creezi acest drum?
Răbdarea și încăpățânarea. Sunt două, știu, dar sunt legate strâns. Oricât de clișeic ar suna, nu se poate întâmpla nimic extraordinar peste noapte. Mi-a luat 6 ani să ajung aici și, sincer, încă sunt de părere că mai am enorm din drumul ăsta. Cât despre încăpățânare, aici mă rezum la social media și la cum funcționează, cum trebuie să realizezi că e nevoie să te agiți pe cât posibil să îți promovezi munca și să interacționezi cu cât mai mulți oameni. Se numește social media cu un motiv și, mai ales, e gratis. E păcat să nu te folosești pe cât posibil de unealta asta care este efectiv la vârful degetelor.
Ai știut tot timpul că ai ceva de spus prin această poveste?
Nu. Nu am fost întotdeauna încrezător în ceea ce fac, o bună perioadă de timp nu mi-am găsit un scop anume sau ceva nou ce aș putea aduce pe piață din punct de vedere creativ. Pe măsură ce a trecut timpul, evident, am învățat tot mai multe. Mă refer aici la lucruri despre mine, astea au fost cele care m-au marcat și dezvoltat cu adevărat. Creația pleacă de la artist, primează dezvoltarea lui întâi de toate, așa cred.
Pentru că dezvoltarea personală merge mână în mână cu evoluția creativă, ce consideri că ai învățat din experiențele care te-au adus aici?
Am învățat și simțit pe propria piele o vorbă de aur, „lucrul cu omul e cel mai greu”. În proces de maturizare fiind, am realizat cu adevărat cât de diferiți suntem și cum trebuie să fii cu adevărat deschis și la opiniile celor din jur. De cele mai multe ori e atât de ușor să te închizi în propria bula și să crezi, fiind „alimentat” de vorbele bune pe care le auzi în media, de la prieteni, cunoștințe ș.a.m.d. că tot ceea ce faci e aur și nimic nu te poate atinge, însă tocmai asta te face vulnerabil. Chiar dacă tu creezi pentru tine, întâi de toate, creezi și pentru audiență și e normal să atribui valoare părerilor venite din exterior. M-a fascinat, de-a lungul timpului, procesul prin care am fost aruncat într-un mediu cu atât de multe tipologii de oameni. E o senzație cel puțin interesantă de care nu poți avea parte dacă rămâi într-o zonă de confort.
Ce crezi că s-ar aplica și în poveștile altora care își doresc să pătrundă pe cărări mai puțin străbătute, așa cum ai făcut-o și tu?
Eu am pornit cu un set de 12 markere colorate cu care puteam colora pantofi din pânză și am început drumul acesta cu o susținere inexistentă. Nu îmi permit să dau un sfat de genul „crezi întotdeauna în tine, poți transforma orice idee nebună în realitate”. Nu, cred că o abordare realistă ar fi ca atunci când vrei să încerci ceva nou, să faci fix asta și să o faci cu dedicație. Încearcă, investește timp, resurse, încredere în tine, dar învață să te și oprești dacă vezi că nu ajungi nicăieri cu asta. La final, chiar dacă nu s-a fructificat dorința efectivă, sunt șanse foarte mari ca tu să fi câștigat enorm în termeni de experiență de viață, lucruri pe care nu le poți deprinde din alte părți.
La ce să ne așteptăm pe viitor de la universul Graure? Se extinde, se concentrează, își conservă energia sau își distribuie creativitatea și priceperea în noi domenii?
Se extinde și pregătește, mai ales, lucruri pentru care piața e posibil să nu fie pregătită. Învățăm împreună. Mă voi opri aici, în general aleg să îmi păstrez ideile și să le răspândesc abia după ce am început să le pun în practică. În felul acesta, singura influență și presiune poate veni dintr-un singur loc.
Citește în continuare INTERVIU | Ana Larisa Iordache: „Cel mai mult mi-aș dori ca publicul ascultător să nu rămână indiferent la actul artistic.”